3,143 matches
-
el, mă puneau în fața unei lumi nouă, a unei lumi plină de atracție, nu atât prin ceea ce cădea sub simțurile mele, cât, mai ales, prin ceea ce vroiam să găsesc și să recunosc acolo. Am ajuns la Iași destul de târziu. Totuși, peronul gării era înțesat de lume și piața de la ieșire, plină de trăsuri și echipaje elegante. Iar peste tot, iarăși, lumină, mișcare, zgomot. Când ne-am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi era o foame teribilă și mă gândeam să-mi cumpăr o pizza de la panipat, un chioșc din gară. Așa am și făcut, mi- am plătit pizza exact cu suta de mii de la tânărul din tren, m-am dus pe peronul unde urma să tragă trenul meu spre Oradea, și am început să mă delectez cu pizza mea, sorbind din ochi feliile mari de ciuperci cu care era presărată. Încă de când am cumpărat-o, era tăiată în 4 bucăți și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Zis și făcut. În vara următoare: eu, Siegfried și sora mea, însoțiți de un coleg al cumnatului meu, ne-am îmbarcat într-o trăsura trasă de doi cai. Spre înserat am ajuns în gara Anina, unde la ieșirea noastră pe peronul gării, am văzut pentru prima dată cum arată o locomotivă mare. Gara din Anina (vedere de epocă ) M-am speriat, chiar m-am îndepărtat de lângă ceilalți retrăgându-mă spre zidul gării, deoarece locomotiva era în mișcare pe linia 1 peron
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
peronul gării, am văzut pentru prima dată cum arată o locomotivă mare. Gara din Anina (vedere de epocă ) M-am speriat, chiar m-am îndepărtat de lângă ceilalți retrăgându-mă spre zidul gării, deoarece locomotiva era în mișcare pe linia 1 peron, iar când am auzit șuieratul m-am făcut mic de frică. Mi se părea imensă, în comparație cu locomotivele trenului forestier, cu care eram obișnuit și pe care le vedeam de fiecare dată când mergeam în vizită la nașii mei. Toată noaptea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în gara Timișoara Sud unde se oprește vreo două minute și merge mai departe. Atunci am fost preveniți de profesorii care ne însoțeau să ne pregătim de coborâre. Trenul intra șuierând în gara Timișoara Nord oprindu-se pe linia unu peron. Am coborât din vagon ordonați și supravegheați de instructori Din gara Timișoara am fost preluați de autobuze și duși la o școală. La cantina școlii am servit micul dejun și am primit un pachet de alimente și o sticlă cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
frumoasele clădiri, tramvaiul pe care lam recunoscut din niște ilustrate de epocă din colecția de familie, doar troleibuzul nu am știut ce e, dar nici nu am întrebat pe nimeni, ca să nu fiu luat drept prost. Când am ajuns pe peronul gării trenul era tras pe linia unu. Instructorii ne-au repartizat pe raioane în compartimentele vagoanelor. După îmbarcare am așteptat plecarea trenului, care la un moment dat s-a pus în mișcare, iar noi salutam veseli de la ferestre fluturând cravata
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au început să se înnoade, blocându-ne orice ieșire spre partea Moldovei, de vină fiind inundațiile din zonă ce blocaseră traficul feroviar. Valentin Boța a avut noroc, găsise un tren spre Cluj cu care și plecase imediat, lăsându-ne pe peronul gării dezorientați și obosiți. După aproape două ore de așteptări au fost puse la dispoziția C.F.R. câteva autobuze ce ne-au transportat ocolind zonele afectate până într-o zonă de câmpie pustie unde ne aștepta un tren pentru a ne
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din Iași, lăsând în urmă amintirile ce nu vor fi uitate. Vara a trecut repede apropiindu-se anotimpul frunzelor ruginii. În toamnă am fost invitat să particip la cea mai mare manifestare din domeniul Artei Naive desfășurată pe teritoriul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dinainte, dl. muzeograf Valeriu Leonov, doreau să mă aibă la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Nu mergi? arăt spre cursa care se apropie. Nu, răspunde Fulvia, eu aștept cursa care merge direct la șantier. Tu du-te, că-i tîrziu deja. Sărut mîinile! îi spun, apropiindu-mă de cursă. Oamenii, cîți au mai rămas pe peron, m-au înconjurat și mă simt mînat spre ușa mașinii. În stînga am o servietă, în dreapta am o poșetă, iar în spate simt o palmă pe toată lățimea ei. Vrînd-nevrînd trebuie să urc. Nu urcă decît cei pentru combinat, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poșetă, iar în spate simt o palmă pe toată lățimea ei. Vrînd-nevrînd trebuie să urc. Nu urcă decît cei pentru combinat, că eu nu mai opresc pînă acolo! țipă șoferul. Autobuzul pornește încet, patinînd pe urmele de gheață de lîngă peron. După vîntul rece din stație, aerul cald, aruncat în interiorul autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și le bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Acolo dau peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
maistru mecanic. Sînt atîtea obiective noi la care tovarășul Cornea își aduce și va trebui să-și aducă aportul nemijlocit. Sala a tăcut, mulți dintre cei prezenți uitîndu-se pe furiș la ceas, cu gîndul la cursele care erau reținute la peronul combinatului pînă la o anumită oră. În încheierea ședinței, cel care o conducea a spus: Acum, vă rog să faceți două propuneri, doi tovarăși, sau tovarășe, care să fie aleși în comitetul de sindicat al combinatului. Fac eu! au strigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spună că-i pare rău. Urc cîteva trepte, pînă la primul palier și mă opresc să privesc în jos, printre scări, urmărind capul ei brumat, mărul în floare, pe care îl caut de multe ori cu privirea prin mulțimea de pe peronul din fața combinatului, ori prin aglomerația vreunei săli de cinema. Tresar de fiecare dată cînd îl văd, și-n restul zilei parcă sînt mai bogat cu un fior de fericire. La fericirea deplină a acelei seri de ajun mă gîndesc mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg spre capătul peronului și stau pe marginea șoselei, urmărind cu privirea mașinile care pleacă spre oraș. În fața pavilionului administrativ, inginerul Florea și Dinu Zaharia stau de vorbă cu un bărbat pe care nu-l cunosc, probabil venit în delegație. Florea strînge mîna bărbatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să mișc articulația. "Umezeală mare. Aerul e rece și mai ales umed!", mă înfioară un gînd. Ultimii salariați ies pe poartă în grabă, îndreptîndu-se spre peronul din fața combinatului, unde nu este decît un singur autobuz; celelalte au plecat goale imediat după ora patru, cînd ar fi trebuit să iasă personalul tehnico-administrativ. Probabil se va găsi cineva din conducerea combinatului care să dea telefon la garaj, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
paznici vrea să mă oprească, să ies după ora zece, odată cu schimbul doi, dar celălalt paznic mă cunoaște și-mi face semn că pot trece, apoi își duce mîna la șapcă, salutîndu-mă. Îi răspund la salut și mă îndrept spre peron. Dom' Vlădeanu! mă aud strigat din dreapta. Întorc capul: Don Șef a deschis portiera mașinii și-mi face semn să mă apropii. -Vă așteptam, zice el. Felicitări pentru reușită! spune, întinzîndu-mi mîna. Vă mulțumesc! îi strîng eu mîna, dar fără tragerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și cu ce te alegi dumneata? Tac și înghit în sec. Unde veți lucra? îl întreb după o pauză lungă. Don Șef are o reacție de surprindere, parcă l-aș fi lovit în plex. Pornește mașina, trece printre autobuzele de pe peronul din fața combinatului și intră în șosea. Mă uit în stînga, pe lîngă capul lui și văd combinatul, cuprinzîndu-l într-o singură privire: fascinant joc de lumini!... Dacă va intra în lucru scenariul acela al meu, aș vrea ca filmările să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mulțime cu „tine“ în suflet. Când m-am întors, pe la 7, l-am găsit pe Shaga întins pe divanul tău, citind Le Capitaine Fracasse (T. Gautier). Am vorbit mai întâi de plecarea ta: gară, prietene. Închipuie-ți că la capătul peronului ne-am întâlnit cu Gaby, care tocmai venea. Shaga mi-a spus acum că, odată rămași singuri pe stradă, Gaby a plâns de ciudă că n-a ajuns la timp pentru plecarea ta. Am prins un post parizian: reclamă pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Abea ai plecat și am și pornit cu mama o campanie de toamnă f.f. serioasă. Și dacă se apucă să mă numere printre bobocii ei, o să aibă mult de furcă cu mine, pe chestii de vocabular și alte năravuri. Pe peronul gării după plecarea trenului am întâlnit o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e o lacună. Scrie-mi toată călătoria. Nu mă chinuì. A ajuns o stupidă obsesie: știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce valoare mai au. Și „Faptele“ dureroase și ucigătoare au alură de tragedii grecești. Iubito, fii fericită. Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce[lă]lalt tărâm, al vieții, și asta mă interesează. Te strâng pasionat lângă mine, cu lacrimi, cu plâns, dar cu o imensă iubire ce cred că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo, își petrece restul filmului cerîndu-i mîna prin telefon și la final o întîmpină pe un peron de gară, ținînd în brațe un muțunache cu care nici măcar nu încearcă să facă sex oral (atît e de sensibil...). Aș mai adăuga că Margo e cel de-al treilea film al lui Cărmăzan în trei ani și că încep
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Iugoslavia. Înscrierea lojei P.2 pe axa Moscova-Bucuresti nu este citusi de puțin surprinzătoare. Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Lucio Gelli a emigrat după război în Argentina, unde s-a bucurat de protecția dictatorului Juan Peron și a soției sale, Evita. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice, care l-au șantajat cu denunțarea în calitate de criminal de război. Gelli a acceptat să lucreze pentru Moscova, doar ca să-și salveze pielea. A revenit în Italia, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pe alții să ți-o aprecieze. în nădejdea asta ieși totdeauna în pierdere. Mai trebuie să arăt că unele grupări politice au programe extremiste, bazate pe asasinat și teroare; ați aflat cum a fost omorât omul politic Duca, împușcat pe peronul gării Sinaia de membri ai Gărzii de Fier. Da domnule, de ce mă privești așa mirat? se adresează profesorul Costea lui moș Negruș, poate că n-ați înțeles tot ce v-am spus, dar o să-nțelegeți mai bine când o să vă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nici prea învățat nu-s și nici nu ajung la adunări politice; − Gheorghiță, e bine să cunoști ce se întâmplă în lume. Mișcarea legionară având ca model partidul lui Hitler, a recurs și la asasinatul politic, împușcând în 1934, pe peronul gării Sinaia pe I. G. Duca, prim ministru liberal, iar în 1939 pe premierul Armand Călinescu. Mașinațiile ambițiosului monarh Carol al doilea ce a devenit un dictator adevărat, au fost spulberate în 1940, când puterea militară a Germaniei hitleriste dicta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]