2,472 matches
-
ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cuvinte, Deggle și devil î„drac“ în engl.). Joc de cuvinte. în limba engleză Abisinia se pronunță aproximativ la fel cu structura I’ll be seeing ya î„Pe curând“). Pasărea roc sau rukh este o creatură legendară din cultura persană, considerată adesea o variantă a păsării simurg. Despre ea se spune că era albă și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pasărea roc sau rukh este o creatură legendară din cultura persană, considerată adesea o variantă a păsării simurg. Despre ea se spune că era albă și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata și Ramayana. Este pasărea care-l poartă în zbor pe Vishnu. Variantă a păsării Phoenix în cultura egipteană, identificată aici cu un bâtlan. Pasăre cu puteri supranaturale din mitologia iudaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mitologia iudaică. Pasăre legendară din cultura indiană, prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre de pradă mitică din cultura persană, asemănătoare unui vultur. Pasăre mitică asemănătoare phoenixului provenită din mitologia Orientului Mijlociu, o altă întruchipare a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre de pradă mitică din cultura persană, asemănătoare unui vultur. Pasăre mitică asemănătoare phoenixului provenită din mitologia Orientului Mijlociu, o altă întruchipare a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână încât fusese de trei ori martoră a sfârșitului lumii și înzestrată cu înțelepciunea lumii întregi. Simurgul, considerat un simbol al fertilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră - Lumină lumea gândurilor mele. Ea înșira mărgăritare-n poale Și pe-un covor persan, frumos și moale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis și leneș A ei picioare de zăpadă - goale. Ochii adânci ca două basme-arabe Samăn cu-aceia ai reginei Sabbe, Cum împăratul Solomon îi scrie, Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu sufletul, marea trecînd-o. Oțiul fără de-astîmpăr ne sbuciumă. Duși de corăbii Și de trăsuri căutăm bun traiu. Ce cauți, aici e; E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi. Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
situații de presiune. — Astea-s dovezi, Clarles... O să am grijă să-și găsească drum Înapoi la proprietarii lor. La drept vorbind, n-am avea nevoie să luăm nimic, doar să comunicăm ideea că un hoț a urinat pe covoarele lor persane și s-a șters pe mîini pe tapiserie. — Și mîine toată Residencia Costasol o să aibă chef de-o partidă de tenis? Sau o să-i vină brusc să ia lecții de aranjament floral și goblen? — Sigur că nu. Forțele inerțiale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în Persia, cu 6.000 de ani înaintea lui Platon și cu 5.000 înaintea războiului troian: „Toată lumea a fost uimită, văzându-l că râde la naștere“ (Nat. Hist., VII, 72). Zarathustra este numele din vechea limbă avestică al profetului persan, fondator al zoroastrismului. Apelativul are și variantele parsi: „Zartosht“, pahlavi: „Zerdusht“ și greacă: „Zoroastru“. Atât Strabon, cât și Diogene Laertios scriu despre Zoroastru ca despre un profet conducător al magilor, notând că au trecut 600 de ani între moartea lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu simbolul înaripat al credinței în Ahura Mazda sau pandantive de argint cu această emblemă, transgresând limitele unei reprezentări religioase, în favoarea etimologiei sale simbolice (în farsi, fara înseamnă „înainte“, iar vahar - puterea de a ține calea dreaptă. În cultura antică persană, aceste două atribute făceau parte din entitatea infinită a lui Ahura Mazda). Toate celelalte elemente din , care țin de Iranul contemporan, pe care l-am cunoscut - cazul Shahlei Jahed, al lui Nooshin Ahmadi sau al avocatei Ghazal -, au la bază
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiicelor învinsului Darius, în fața lui Alexandru cel Mare. În Iran nu-l iubeau pe macedonul nebun care, într-un avânt de beție, le incendiase Persepolisul, dar, atunci, în încăierările nesfârșite cu armatele lui Saddam, orice gest de glorificare a nobleței persane de altădată era bine-venit. El privise tabloul din toate unghiurile și fusese singurul dintr-o curte plină de gură- cască, ce i se adunaseră în jur, care cunoștea cine îl pictase și pe cine înfățișează. Dar ce conta, câtă vreme
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de- aceea nici nu puse întrebări. Artimon îi vorbi dintr-odată de comunitatea iraniană și de doi fabricanți de ciment, care erau kurzi și cu care avea un contract. Promisese să-l ducă în capitală și să îl prezinte persanilor care emigraseră imediat după revoluțiile din Est. Omar păstra gândul ca pe o variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
călcase pe urme. Nu visa decât glorie și conturi serioase cu care să-și cumpere libertatea. Dar avea o problemă: era prea frumoasă, mai frumoasă decât se gândeau c-o să iasă o progenitură dintr-o slăbănoagă ochelaristă și un tată persan, cu nume francez. Se chema că se măritase și, în țara lui, ar fi fost de râs cu acest împrumut pe viață: numele european al nevestei, căruia el îi dăduse din iluzoria celebritate gazetărească. La Paris, era cunoscut cel puțin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult și, de obicei, către destinații care nu ofereau chiar vacanțe. Dar, cu Teheranul, fusese fiică-sa cea care aprinsese chibritul. Îi scrisese din Byblos, unde își cumpărase o casă, din banii maică-sii: „Daddy, dacă tot sunt pe jumătate persană, zic c-ar fi cazul să-mi știu originile. Nu crezi? Ia-ți o acreditare la Teheran. Simt că asta mă interesează“. Abia studiase doi ani din designul cu care le împuia mintea, că se și plictisise. Își suspendase anul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-se prin ușa întredeschisă, dar când o întrebă pe câți bani le dă pe-amândouă, femeia îi spuse că sunt de dar. Începu micul joc de „ba da“ și „ba nu“, de „așa nu se poate“, care semăna cu taruf-ul persan, în care doi oameni se încură în politețuri și nu-și spun niciodată cu adevărat ce gândesc. Omar rămăsese cu două bancnote în palma întinsă, pentru că femeia o luase pe scări, prefăcându-se că n- aude. Veterinara apucă pâinea și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau vorbăreți și femeile foarte islamice. Comercianți, dar și pelerini, care se îndreptau spre Kerbala și spre Nadjaf, rămâneau în port câte o noapte, înainte de a trece pe apă în Irak, la Bassora. Arabistanii fideli lui Saddam își găsiseră neveste persane și rămăseseră în piața de pește și de uleiuri, de unde turbanele lor se vedeau ca albușul de ou. Mai erau negustorii de pepeni și aceia de porumbei, care nu părăseau niciodată spațiile deschise ale radei. Omar ajunsese de Chaharshanbek, chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, care le părea tuturor atât de arabizat, pornise cândva de la numele lui Omar Khayyam. Cât trăise, maică-sa, credincioasă osti din Yazd, le spusese celor ce puteau s-o asculte că fiul ei ducea numele celui mai mare poet persan, care va învinge mereu, orice s-ar întâmpla, furtunile sau războaiele lumii. Doar că, în persană, Khayyam însemna „foaie de cort“, așa că, în clipa nașterii lui, Omar matematicianul, poetul și înțeleptul nu le sunase mai mult decât „fiul celui care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu inflexiuni orientale, râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai ori procurau fake- uri capitaliste. Bumbacul, mătasea și inul persan îi opriseră răsuflarea din prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din surse corupte, pentru a finanța o campanie scumpă“. Era o aluzie la Rafsandjani și la cei care achitaseră nota pentru conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o întrebare: Nu vreți să votați? E mai simplu de-aici... — Ba da, votez pentru Pegasus, îi spuse Omar și se scrise pe lista pentru Godun, dar se scrise în farsi, era prima oară, după mult timp, când folosea literele persane și le admiră îndelung, până Eleonor dădu semne de plictiseală. — Aaa, păi sunteți străin? Atunci, îmi pare rău, nu puteți alege. — Cum adică nu pot? Omul ăsta e prietenul meu, m-a ținut în casă și am învățat limba lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]