KorAP: Find »[drukola/base=pica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...161 >

4,013 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

colonelului Cremenaru, iar între două drumuri, se opreau la o bere la o terasă... Halal distracție, Mirelo, să-l aștepte pe Velicu și să se țină după el prin oraș când apărea. Nu-i mai ardea nici de prietene. Îi picau greu, vezi, sfaturile lor cum că să pună piciorul în prag cu Velicu, să aleagă între ea și nevastă-sa ori să se ducă dracului, ba bine că nu, se simțea legată de el mai mult decât dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
decât punându-l la încercare în felul ăsta? Îi spuse gata, nu mai are la ce să-și facă griji, gata, s-a chiuretat, să nu-și închipuie că ar fi vrut cumva să-l oblige, să-l silească, să pice pe capul lui cu un copil. Nu e ea genul, deh, și uite-l ușurându-se, și de-acum se putea considera și el un bărbat liber. Asta era tot ce l-ar mai fi ținut agățat. A fost ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
chiuretajul... Ce foame rea, deh, n-a plecat de nici două ore de-acasă, și parcă ar umbla de o zi și o noapte, Mirelo, ba ți-e foame, ba ți-e sete, ba ți-e dor de codrul verde. Pică nemaipomenit cârnații după prăjitură, și din nou mergea repede, aproape alergând, cu franzela într-o mână și cârnații înveliți în hârtie în cealaltă, mușcând și mestecând îndelung, și din nou vroia să nu se mai termine; după ce termină de mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
cu pensioara ta și-a bătrânei și cu ce-ți mai iese de pe aici, s-ar spune că ești liniștit. — Mda, șapte sute de mii ai mei și un milion al bătrânei... Ce iau de aici e de sezon, cum îți pică. Nu se știe de azi pe mâine. Cam două milioane și ceva, face Rafael circumspect. E mai bine decât nimic. Să am io banii ăștia... Păi, tu? — Io nu. N-am deloc. Sunt cam pe scândura goală de vreo două luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
prieten, spuse pe un ton patetic. Singurul care mă asculta și mă înțelegea... — Ai văzut? D-aia ai dispărut ca măgaru’. Da’ până la urmă tot n-am înțeles pe cine te-ai supărat. Milică dădu din mână. Nu i-ar pica bine să despice firul ca se afle pricina unor supărări trecute. A fost și prea ocupat ca să-i mai ardă de vizite la școală, la care Rafael că se bucură pentru el: a ajuns o persoană ocupată. Înțelege că și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-i zice, poate-ai auzit. — Mi se pare c-am auzit. Au apărut o mulțime. Toată noaptea bag la presă-n mine, non-stop. Sunt la curent cu tot ce mișcă. Da-da, sigur am auzit. Da’ încă nu mi-a picat în mână. 17. Nu treceau trei-patru seri să nu se strângă câteva. O puneau la cale în bucătărie, cu țigări, semințe, cafele... Prietenele Elenei. După șapte-opt, începeau să apară: Roșioara, Geta, Vasilica, madam Belciu... Cristinica, tot cu ochii-n gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
plăcea poate mai mult și decât lui madam Belciu, de vreme ce le strângea la ea în bucătărie, iar când și când, apărea și Rafael printre ele. Întârzia preț de o ceașcă de cafea și două-trei țigări. Mai mult i-ar fi picat greu și, oricum, când se încingeau la ciorovăială, le auzea din camera lui din fund prin pereții ăștia subțiri. Îndeobște, nu se uita prea mult în gura lor. Începe să te ia amețeala. Stai ca pe marginea unei prăpastii ascultând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
nu-i priau statul în casă, singurătatea, izolarea, supărarea pe lume. Era alt gen, și bucuroasă nevoie mare să dea peste Rafael s-o asculte, aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
femeie. Nu știi pe mâna cui încapi ca să-ți blestemi zilele. Nu-ți spun mai mult, știi și tu, oi fi auzit cum e cu fetele astea vândute și cumpărate ca să fie scoase la produs. Nu-i mare lucru să pici în așa ceva, mai ales dacă n-ai ceva sigur acolo. O relație, o rudă, un prieten... Păi, Geta cu italianu’ ei, deh, sunteți certate, nu știam... Da’ și dacă te-ai împăca, fii sigură că nici atunci. Vezi bine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
și scârbită, ca și cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus și asta, deh, să aibă grijă cu cine se amestecă, să ia aminte la tot felul de ispite care o încolțesc, dar poate că nu i-ar fi picat deloc bine și, oricum, n-avea nevoie de sfaturi. Nici ea și nici alții, mă rog, Mărgărit îl vede ca pe un popă la slujbă în biserică, de vreme ce de vreo zece minute o ține tot așa. Păi, d-aia am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât de slabă de înger și trufașă în draci... Păi, în felul ăsta se alinta, adică ei nu-i trebuie, când de fapt așteaptă cu gura căscată, ca broasca, să-i pice și să-i intre... Păi, cu cine dracu’, Doamne iartă-mă, dacă nu cu un creștin de bărbat? Păi, de bună seamă că nu-i ceea ce pare, ba-ntotdeauna-i așa, și uite că Mărgărit îi spune verde-n față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
așa cum se jelea în inima ei că moare de foame cu copiii în casă, străină și părăsită în această Vale a Plângerii, pierzându-și credința într-unul bunul Dumnezeu, iubitorul. Tocmai că Dumnezeu a trimis-o la nășica și a picat iarăși bine. Getei îi venise Roberto și îi umpluse masa cu de toate, din care a căpătat și Mirela. I-a dat și bani nășica pentru lumină, să nu facă Revelionul pe întuneric, și bani să le ia câte ceva la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ai cu ce să te descurci până om rezolva-o, și iar răsfoi agenda, până dădu de un calendar pe care socoti cu pixul, da, am să te caut eu, să zicem, peste vreo două luni. Pe întâi martie, da, pică într-o miercuri. Dacă intervine ceva între timp, dai telefon și-mi lași mesaj la secretară. Ține aici. Îi dădu o carte de vizită cu adresă și numere de telefax și Petronela Ghițescu, consilier juridic la Ministerul Educației și Învățământului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
urmă o luă spre masa lor și uite-l întorcându-se prin aglomerație cu cele două scaune de plastic deasupra capului. Păi, să stea jos dacă tot stau, fiindcă după capul lui Rafael, ar mai fi de stat până ar pica la o înțelegere: cine și cui și-n ce bază ar mai avea de dat palme și jaburi în nas? Ce datorii ar mai fi de achitat? Cei trei se strânseră cu scaunele pe lângă masă ca să le facă loc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ce-am făcut noi, decât să-l facem atent să nu calce pe bec cu unu’ ca Zizi? Știi cum e Zizi când e vorba de bani. Răzvănel tăcu. Mărturisirea lui Rafael că nu-l știe deloc pe Zizi nu pica bine. Se mirau câteșitrei, iar el dădu ochii peste cap odată cu halba și o trânti la loc pe masă, expirând stropi de bere și salivă, spunând că s-ar putea să-l știe din vedere, chiar dacă numele nu-i spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. — Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
pune mâna. La cine să fi căscat gura, dacă nu tot la doamna Petronela? Iarăși friptă de lipsuri, da, a căutat-o în două rânduri la telefon și i-a spus secretara că nu-i în țară, da’ trebuie să pice zilele astea, doamna Dogaru, bineînțeles c-am s-o anunț, și, în sfârșit, a dat Dumnezeu. Întârziase. A apărut cu o întârziere de aproape două săptămâni față de dată stabilită de ea. De două săptămâni, Mirela stătea ca pe ghimpi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi zis că nu-i pică bine la stomac, dar uite că n-avea încotro. Își luă iar agenda la răsfoit și scoase dintre file o bancnotă de cincizeci de dolari, Mirelo, ce noroc pe capul tău cu femeia asta, care doar să-i ceri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
problemă... Gata, am înțeles, nu mă mai înnebuni. Să zicem c-a fost greșeala mea. Ar fi trebuit să-ți spun din capul locului. Acum, nu mai are nici o importanță. Tocmai că ar trebui să-ți pară bine că-ți pică niște bani. Da’ văd că în loc să-ți pară bine, să te bucuri... O să se bucure, Dumnezeule mare și bun, și milostiv, și iertător, și iubitor, oare când i se mai întâmplase? De curând, deh, când se spovedise, doar că acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
poate că și tu, Mirelo, pe lângă înstrăinare, ne e dată și uitarea. Vii în lume ca să-ți amintești, pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-ar fi avut cum să-l uite pe Petrișor. Duminică, pică, pe nepusă masă, bătrânul, tizul lui Petrișor, deh, și Mugurel că ce dor i-a fost de tataie și că abia așteaptă vacanța să se ducă la Câmpulung... De mai bine de un an, nu mai dăduse pe aici. Mirela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

fără cusur a sănătății și a siguranței de sine, se sprijinea confortabil de dulap, Îmbrăcat Într-un tricou alb și cu pantaloni de trening. Nu era vina lui că, prin comparație, Jeff arăta palid și slăbănog, dar acesta Îi purta pică oricum. Din cauza faptului că Între bodybuilderi există o competiție atât de strânsă, la sală se creează Întotdeauna o ierarhie tacită. Fiind profesor de aerobic și cu un fizic cam slab, Jeff se afla pe cea mai joasă treaptă. Bărbații din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Vrei să mergem În altă parte? — Nu, Îmi place aici, a dat ea din umeri. În plus, unde mai găsim noi un local În care să putem sta jos? Nu va trebui decât să discutăm despre igiena feminină până Îi pică fisa și se cară. — Jeff se crede feminist, i-am atras eu atenția. Mai degrabă o să ne spună el ce părere are despre noile reclame TV la tampoane și de ce sunt Înjositoare pentru femei. Așa Își Închipuie el că face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]