82,518 matches
-
prin fuziune și schimbare a numelui, încît Partidul său Popular a și fost taxat drept reprezentant al extremei de dreapta de AFP, al cărei reprezentant știa în ce ape se scaldă Partidul Dreptei Naționale al d-lui Cornel Brahaș. * Punînd piciorul în prag, după ce partidul extremist al lui Haider a ajuns la guvernare în Austria, Uniunea Europeană nu vrea să silească Austria la nimic, ci pur și simplu le reamintește austriecilor că Uniunea joacă după reguli diferite de acelea pe care Haider
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
de acelea pe care Haider le promite compatrioților săi. Speculațiile apărute în presa din România, potrivit cărora reacțiile împotriva venirii lui Haider la guvernare urmăresc să stingă apariția unor posibilități de același fel, în țările estice, nu prea stau în picioare. Uniunea Europeană n-ar mai putea funcționa ca atare dacă într-unul dintre statele care o compun filosofia ei ar fi repudiată. Reacția fermă a Uniunii față de rezultatele alegerilor din Austria e un semn că extremismul politic nu devine monedă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine sălbatice/ să te lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi, albastre/ parcă era rochiile tale/ când ți-au băgat mâna între
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi, albastre/ parcă era rochiile tale/ când ți-au băgat mâna între picioare/ și ți-au scos inimile și mustind de sânge/ ți-ai vomitat și sufletul din tine/ târându-te prin bălțile roșii." Și așa mai departe. Fugă de idei, sentimentalism, melodramă, o gramatică laxă - acestea sunt cele mai evidente caracteristici ale
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
pe sub plapumă!) zone lingvistice erogene: "Beau bere, cânt, lălăi, hăhăi"... "îmi spui că ești mangă"... "am vomitat în Grozăvești la petreceri murdare"... "din contraceptivele înghițite aș fi putut să țes un covor"..."îndreptându-și limba înspre tine, îți intră-ntre picioare pe sub rochița scrobită"... "i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot"... "printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis"... "am umplut closete întregi cu vată însângerată"... "fut și la revedere"... etc. etc. în această lălăială-hăhăială lascivă apar și
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută a unui Ion Caraion: "se mai văd semnele// la mîini și picioare legați cu insomnii/ trecem prin grădina lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă/ în răbdarea cîtă un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul meu Ioachim și le strigă celor de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în luturile poemului meu: aveți deja nămol la picioare,/ în mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui se izbesc de ei ca de niște sfere metalice,/ se sfarmă în mii de fărîme aproape ca niște boabe de/ semințe, care cad peste tot și-n lumina jilavă le vezi/ încolțind, le
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
o instituție a Concursului Internațional "George Enescu" nu a fost încă creată; deși prezența acesteia a fost reclamată cu multe prilejuri. În mod public doamna Ileana Cotrubaș, marea noastră artistă, președintă a juriului de canto, a recunoscut că "concursul are picioare șubrede". Va interveni o întremare? Când și în ce condiții? Cred că nu greșesc apreciind că violonistul Alexandru Tomescu, laureat cu Premiul I al concursului, ar fi păstrat aceeași poziționare de vârf inclusiv în competițiile internaționale importante la ora actuală
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
virtuțile dreptei? Cele mai deprimante imagini pe care le-am văzut în ultima vreme nu au, însă, legătură nici cu jefuitorii de bănci, nici cu violatorii, nici cu tâlharii care-ți pătrund în casă, te leagă de mâini și de picioare cu cablul de la telefon, îți dau în cap și-ți iau toată agoniseala. Și nici măcar cu asasinii în serie - ultimă specialitate națională. Toate acestea au intrat în logica lucrurilor, epifenomene ale unei societăți în disoluție. Dar m-a deprimat adânc
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
a secolului al XVII-lea, mergând până la poate cel mai tulburător poet baroc român, Tudor Arghezi. Precum Iisus odată, Miron Kiropol aruncă un blestem cumplit asupra orașului care îl alungase, promițându-și să nu-i mai simtă niciodată praful sub picioare: "Mâine în zori când vei pleca de aici,/ Să nu te uiți îndărăt, inimă,/ Ca femeia blestemată a lui Lot./ Anatema să cadă peste tine/ Oraș al curvei celei mari/ Prin care împerecheați scurmă porcii/ Unul în altul după diavol
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
dandies români: "Deși poet al dezagregării sub toate formele, Bacovia, după cum la facultate își lua conștiincios notițe, se arată atent la ținuta vestimentară". Itinerariul deducțiilor este absolut imprevizibil: În tinerețe dansa (firesc cu atâtea surori)" sau "A sta culcat cu picioarele în pantofi pe canapeaua de mătase, cum făcea ades citindu-și versurile, este o fineță". Instrumentele cu care reconstituie viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
pahar de lapte rece, ca să prind puteri, pentru interiorul sacru al monumentalului lăcaș; acest băiețel, simpatic, frumușel, isteț, nu mai mare de 6-7 ani, se uită țintă la mine, pe cînd îmi beau paharul de lapte rece, întăritor, stînd în picioare lîngă tejghea și privind pe ușa larg deschisă peisajul torid de afară, pe unde altădată se întindea livada micului nobil sau patrician Lateranus, pe unde azi se ridică biserica ce-i și poartă numele, in Laterano,... adică biserica aia de pe
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
înalt for, o academie, a sancționat o operă și un autor. Ne aflăm în anul de grație 1636, anul reprezentării cu succes a piesei Cidul de Corneille. Un contemporan invidios, pe nume Jean Chapelain, poet absolut mediocru, luat întruna peste picior de către Boileau, din a cărui operă acesta a și extras nenumărate exemple de cum nu se scrie poezia, în același timp, dușman de moarte al genialului autor, s-a pus imediat pe treabă, provocând un scandal atât de mare încât l-
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții bătrîni îl sărută ca pe-un copil mort./ Cei care nu mai vor să trăiască nu au limbă în gură.// Plînsul de la început de an se prelinge pe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
formei, al scrisului, o feminitate în totul, exact ce detestă vechiile civilizații germană sau anglosaxonă, avînd cultul bărbăției... - Siegfried... Nu este interesant că Cezar se îndrăgostise de Cleopatra?... Dar cultul lui Napoleon pentru Egipt? Discursul lui ținut în fața trupei, la picioarele piramidelor: "Soldați, din vîrful acestor piramide vă privesc patruzeci de secole de grandoare umană"?... Piramida chinezului din curtea muzeului Luvru n-am apucat s-o văd, însă știu că ea pare să-și fi găsit în spațiul francez locul firesc
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
cinstea lui Imhotep... Cuplul de statui în calcar pictat, - Rahorka și Merseanks... Nitocris, divina adoratoare a lui Amon, fiica lui Psammetic (650 î. Chr.). Chapenupet, fiica regelui Piantkhi, o mamă cu pruncul în brațe, spart, nu i se văd decît picioarele și mîna mică ce strînge încheietura mîinii materne care strînge sînul stîng pentru alăptare. Nu știu dacă nu greșesc, dar niciodată maica Domnului nu a fost întruchipată alăptînd și cu detaliul fizic al mîinii presînd sursa laptelui... (Două mii de ani
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
și-n stânga.) Fără mine. gata. E rândul tău acum să spui ceva..." La îndemnul EROULUI, OMUL MIC se străduiește și el să spună ceva. și iată ce spune: își umflă pieptul, caută un loc potrivit pentru discurs. Pune un picior mai în față încercând o poziție napoleoniană. Deschide gura. Nu găsește nici un cuvânt potrivit și disperat începe să sară din nou. Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de aceia care, lăsați să vorbească, se încurcau în propriile lor ițe. În intimitate era, dimpotrivă, comunicativ, glumeț, interesîndu-se de tot ce i se raporta, fără a pune o stavilă protocolară în audiențele ce se țineau șezînd, iar nu în picioare, ca la Carol... Modestia noului rege ceda adesea pasul majestuoasei regine Maria, care, spre deosebire de Carmen-Sylva, ținea să-și afirme în toate împrejurările, ca și în politică, părerile sale, întotdeauna categoric, clar formulate și cu persistență urmărită". Firește că, rămas credincios
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
ori fanatismul religios, operà încă de pe atunci. Și s-au tras clopotele. S-a înghesuit lumea prin biserici. S-a spovedit. S-a împărtășit. Cei bogați și avînd conștiința necurată își împărțiseră averile celor săraci, ori le spălau de zor picioarele zdrențăroșilor, ca regele Spaniei... Natura, dacă, - antropomorfizăm, - privea nedumerită acest spectacol al neamului omenesc, habar neavînd că pe una din poalele ei fluturată de vînt scria mare de tot, să vadă întreaga lume: Sîntem în anul 1000, judecata Domnului vă
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
de semnificație. "Alegerea" lui Saul se dovedește, de data aceasta, mult mai subtil indicată de Biblie, în același episod al uciderii cu pietre: "Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Europa. Într-una din zile, pe cînd Europa se juca laolaltă cu prietenele sale, Zeus, zărind-o și căzîndu-i față cu tronc, s-a transformat într-un taur alb și, cu prefăcătoria de rigoare, i s-a așternut Europei la picioare. Căpătînd curaj, fecioara i s-a urcat în spinare, iar zeul, în travestiul taurin, o rupse la fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în mare și înota, în pofida strigatelor disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
Întrebarea pe care ne-o punem este tocmai această: în ce fel de Europa ne situăm? În cea a prezentului și viitorului democratic, prosper, cutezător și anevoios la urcuș, ori în cea comunistă, neocomunista, rigidă, ineficientă, copie a uriașului cu picioare de lut, Golem? Alegerea se cere a fi făcută în deplină cunoștință de cauză, cu ochii ațintiți asupra copiilor care ne vin din urmă, cărora le datorăm, indiscutabil, mult mai mult decît s-ar părea la prima vedere. Copiii sînt
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
plasate în Africa, în Asia și, mai nou, în Europa! În aceste condiții, România trebuie să-și regândească radical prioritățile și capacitățile. Ea trebuie să înțeleagă din lecția iugoslavă că, în ziua de azi, nu se mai permite calcarea în picioare a drepturilor omului, ca etnocentrismul grețos în care ne complacem și minciuna securista care ne domină gândirea nu mai au nici o șansă în lumea de azi. Cand o lege a dosarelor de Securitate ("Legea Ticu") și una a lustrației ("Legea
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
domină "Cuvântul înainte", ca și cum Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]