9,309 matches
-
aici, pe terenurile virane și pe oriunde. Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă de gunoi cu coastele întrezărindu-li-se prin blană. Mă gândeam adeseori ce viață amară pot să aibă pisicile astea și ce animale de casă drăguțe ar putea deveni dacă oamenii ar avea doar puțină grijă de ele. Tot timpul făceau pisicuțe, însă știam ce ar fi făcut tata dacă aș fi adus una acasă. Odată l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
femeile cărora le duceam comanda. Așa scria pe sonerie. O mai văzusem și înainte pentru că vindea timbre la poștă. Casa ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă și veneau la ușă când o deschidea. Câteodată venea să îmi deschidă cu câte o pisică în brațe. O săruta după urechi și îi sufla în blană și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară, afară, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă și veneau la ușă când o deschidea. Câteodată venea să îmi deschidă cu câte o pisică în brațe. O săruta după urechi și îi sufla în blană și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară, afară, da“. N-avea mai mult de patruzeci de ani. Nu era căruntă, dar avea o față subțire, gâtul ridat și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dacă știu unde trebuie să mă duc. M-am oprit, m-am gândit puțin și i-am zis că nu. Mi-a strigat adresa și numele, pe care le știam pe de rost. Când am ajuns la domnișoara Scover, toate pisicile erau pe verandă, în lumina lunii. Au fugit toate când m-am apropiat să sun la sonerie. Imediat domnișoara Scover a venit la ușă. Era în capot, ca întotdeauna, dar de data asta avea pe ea unul din mătase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-a încolăcit pe ea ca o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru mine avea propria ieșire de incendiu. Nu-mi era teamă că voi fi arestată. Bob, paznicul de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
discuții aparent obișnuite. Mi-am dat frâu liber imaginației. Probabil că pe termen lung nu ar fi bun pentru mine; ușurința cu care am ajunge să avem dispute verbale mi-a sugerat că ne-am putea avea precum câinele și pisica, fără prea multe menajamente. Dar pe termen scurt - asta ar putea fi distractiv. * * * Am plecat devreme, spunându-i lui Shelley că am o programare la doctor, și m-am oprit la cel mai apropiat telefon public să sun un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încât atunci când m-am desprins gâfâiam amândoi. —Dumnezeule! a spus, turnând pentru fiecare încă un pahar de votcă. Rămăsesem fără cuvinte. Rânjea din nou. Era un rânjet lipsit de umor, plin de îngâmfare. S-a întins pe saltea ca o pisică mare și periculoasă. Să vedem ce avem aici, a spus, fără să-și desprindă privirea de pe mine. Mă simțeam de parcă cineva trasase o hartă a punctelor mele erogene, ba mai mult, erau indicate cu săgeți pe fiecare centimetru de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
își trăgea blugii în jos, înjurând vertiginos că nu îi poate scoate mai repede. Era o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mi la ureche ca un alint. Nu era prima oară când auzeam asta, și nici ultima. 13tc "13" După ce a plecat Nat am luat o pernă în brațe și am adormit imediat, căzând și ieșind din vise cu schelete și pisici uriașe și mișcându-mă printr-o mulțime de dansatori, căutând pe cineva a cărui față nu o recunoșteam. Telefonul a reușit până la urmă să mă trezească; suna, suna, dar nu reușea să intre robotul. Probabil uitasem să-l setez. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă să văd ce e am găsit un pachet cu mâncare, urme de curry uscat, agățându-se ca niște viermi galbeni pe care până și pisica le refuzase. Chiar atunci Tom cobora pe scări. Și el arăta obosit și neîngrijit. Probabil indispoziția era molipsitoare. —Sam, mă căutai? — De fapt pe Claire o căutam, am recunoscut. —Ei bine, a spus Tom pe un ton acru, prinde-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și curat și am stat așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer erau o mulțime de stele și o lună în creștere. Strada era liniștită, cu perdelele trase împotriva nopții, trasând cadre galbene de-a lungul ferestrelor. O pisică mieuna într-o curte vecină. O mașină a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat pe scări când am ajuns acasă. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-am uitat amândoi la ecran. O voce masculină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și pe portarul ei respectabil. Dar Nina nici măcar nu s-a uitat la portar. Îl văzuse deja pe Dudu: un om mic de statură, cu un capișon roșu ca în basme, și sub el se vedeau până la jumătate urechile de pisică. Deschise poarta și îl întrebă rece: - Cine sunteți? - Un admirator, se prezentase Dudu, cu o anumită mândrie. Mă numesc Dudu, adăugase el, ceva mai nesigur. - V-ați născut, aici în Suedia? - Da, dar se spune că tatăl meu venea direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e adevărat: au urechi de pisică! Scuză-mă, dar e adevărul pur! Nici eu, nici tatăl sau bunicul meu n-au avut urechi de pisică. E o insinuare sfruntată să se dea de înțeles, cum a făcut mama Ninei ieri seară, că eu aș fi tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e adevărat: au urechi de pisică! Scuză-mă, dar e adevărul pur! Nici eu, nici tatăl sau bunicul meu n-au avut urechi de pisică. E o insinuare sfruntată să se dea de înțeles, cum a făcut mama Ninei ieri seară, că eu aș fi tatăl! Cuvintele barmanului îl atinseseră pe Dudu sub centură. Își amintea acum din nou cum, acum câteva zile, barmanul refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cum, acum câteva zile, barmanul refuzase să-l vadă ca pe un adevărat bărbat, umilindu-l cu multă cruzime. Dudu sărise de pe scaunul înalt, mut de uimire. Fără un cuvânt părăsise micul restaurant, bolborosind pentru sine: - Eu am urechi de pisică și gemenii Ninei la fel! Ce să însemne asta? Se pot procrea copii cu urechi de pisică numai iubind cu urechile o fată? Era ciudat, dar posibil. Nu toate felurile de a naște le erau cunoscute oamenilor, mai ales celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
multă cruzime. Dudu sărise de pe scaunul înalt, mut de uimire. Fără un cuvânt părăsise micul restaurant, bolborosind pentru sine: - Eu am urechi de pisică și gemenii Ninei la fel! Ce să însemne asta? Se pot procrea copii cu urechi de pisică numai iubind cu urechile o fată? Era ciudat, dar posibil. Nu toate felurile de a naște le erau cunoscute oamenilor, mai ales celor care semănau cu barmanul, ce umplea de dimineața până seara nesfârșite pahare care se goleau repede, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de dimineața până seara nesfârșite pahare care se goleau repede, încât parcă propriile gânduri îi erau băute odată cu alcoolul din ele. Dudu surâsese, trăgându-și puțin pe spate capișonul, ca și cum ar fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
surâsese, trăgându-și puțin pe spate capișonul, ca și cum ar fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu Ania și o mângâia, încurajând-o: - Ce bine că suntem împreună, draga mea! Oamenii se uitau împrejur, pisica își schimase locul și trona acum de pe o etajeră ca o statuie. - E aici cu mine, în lumină albastră, spuse Rudi, după care tăcu. Ochii i se scufundaseră în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau din cozi, chemându-l pe Ionel la joacă. Din privirea aprigă a acestuia din urmă înțelegem însă că nici nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]