2,468 matches
-
oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de animăluțe din plastilină apoi soldați și alte figurine cioplite din briceag. Au urmat apoi desene în creion, cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind idolii mei. Povestioare, poezii și epigrame, scrise la repezeală, erau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
puternic, de-a dreptul patologic asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate să fie așa de urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna peste tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gamă de emoții. Partea bună era că toată drama nu-mi prea lăsase destul timp ca să mă emoționez pentru cea de-a doua întâlnire cu Randall. Dar acum recuperam timpul pierdut. Trăgând adânc aer în piept, mi-am îndreptat fusta pix neagră, marca Calvin Klein, pe care Bea mă convinsese s-o cumpăr în sezonul de solduri de la Barney’s, în urmă cu doi ani. Slavă Domnului că reușise chestia asta, fiindcă fusta în cauză era singurul obiect de îmbrăcăminte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce voia să spună, înainte de a concluziona cu un scurt „Sună-mă înapoi“. Sigur că era o manieră eficientă, chiar dacă nu cea mai încântătoare, de a aborda o discuție. — Vreau să-ți spun câteva idei pentru mâine. Ai hârtie și pix? — Bună, Vivian. Am ridicat din sprâncene către Bea și mi-am luat un carnet din geantă. — OK, dă-i drumu’. După douăzeci de minute, Bea mi-a zâmbit cu milă, a aruncat câteva bancnote pe masă și a plecat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-l puteam închipui luând pădurea în piept. Nici măcar nu mi-l puteam imagina în pantaloni scurți. — Îhî. Cred că pentru unchiul Jack plimbările înseamnă să se lipsească de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul Jack să fi ieșit la pensie, dar îți garantez că pixul roșu face încă ore suplimentare. Am stropit puțin ulei peste pâinea proaspăt scoasă din cuptor de Mimi. — Totuși, cred că e o tranziție ciudată. Pensionarea. Să nu mai mergi la birou. Eu nu mă închipui altfel decât muncind cu normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în seara asta. De ce eu lucrez mai mult decât tot personalul pus la un loc? și tu ce-ai făcut toată săptămâna? N-am primit nici o veste de la tine - nu știu ce faci în biroul ăla toată ziua... Am înghețat, șocată, cu pixul încremenit în aer, deasupra agendei. Oare Vivian nu realiza cât de târziu era în New York? Oare formase din greșeală numărul derivației mele? Oare credea că vorbea cu altcineva? O auzisem ocărându-i aproape pe toți angajații, dar până acum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
umerilor. Ultima dată îl spălasem în urmă cu trei zile (o stare de igienă precară, semi-justificată de cantitatea zdrobitoare de muncă) și m-am decis că era cel mai indicat să mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
groaznică răceală din lume. Așa că m-am decis să sar într-un avion. E o seară mare pentru Luke! Ai făcut o treabă extraordinară cu cartea lui, Claire. Am fost cu-adevărat impresionat. N-am fost nevoit să-mi scot pixul roșu nici măcar o dată. Ei, mulțumesc. Am învățat de la cel mai bun. Dar, sinceră să fiu, n-am avut prea mult de lucru. În esență, cartea era perfectă de când am citit-o prima dată. — Claire e mult prea modestă! Luke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de minimă securitate. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici una din cele patru echipe de anchetă nu izbutise capabilă să-i dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv, nu ca un puștan fericit la gândul răzbunării. Lăsând la o parte bucata cu șantajul, era clar că Charlie Issler o știa pe Betty Short. Betty o cunoștea pe Sally Stinson, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
paginile lucioase ale cărților înșirate pe jos. Pe cărți n-am găsit decât pete neclare dar celelalte suprafețe ale încăperii scoaseră la lumină pete, urme de mănuși și două tipuri distincte și clare de amprente. La sfârșit am încercuit cu pixul amprentele mai mici de pe ușă, de pe toc și de pe peretele igrasios de deasupra saltelei. Apoi am luat lupa și mostra cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu? răspunse contrariat Felix S 23. Eu o inventasem, aplicabilitatea se stabilea la alte niveluri. Când am prezentat-o mai sus, m-au întrebat dacă într-adevăr nu se zărește nimic după ce scrii. Am făcut o demonstrație: am luat un pix și-am scris două rânduri. Nu s-a văzut o literă. M-au întrebat ce-am scris. Le-am spus c-am scris: „Aș dori să fiu mutat de la stuf”. „E-n regulă, mi-au spus ei. Hârtia asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și copilașul ăsta, vezi și tu în sacul ăla maro... Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii, aftershave-uri, banane. Goli tot sacul, apoi îl aruncă pe hublou. — Domnule Herbert - îndrăzni comandantul Felix -, dacă nu vă supărați, am observat că vă plac prunele... poate luați și de la noi un sac... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână în mână, zeci de ardei iuți. Înaintea acestei emoționante dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște pixuri sau niște brichete, să le dăm și noi”, gândi el cu amărăciune. — Suntem de-a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le să dispară în adâncimile cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciș. Iată ce era scris chiar și pe cel mai insignifiant dintre ele: "24 februarie 1988, ziarul europeano-romînesc Scînteia" (adnotare făcută cu un pix cu pastă verde în colțul din stânga sus al micii notițe). Citi cu delicii. "Astăzi știe orișicine din biologie că în trupul fiecăruia dintre noi se găsesc peste 100 de miliarde de celule. În orișicare dintre aceste celule se găsesc peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe coridoare, se întindeau, în pas alergător, ca la companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muștiucul subțire, se zvârcoleau, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix nu ceru. Dacă vreuna dintre ideile care erau de așteptat de la el avea să i se năpustească prin minte, nu trebuia decât să se înțepe (cu un ac sterilizat, pe care îl căpătase de la Gabriela) la deget și să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Prezidiului Plenarei, și cele patru binecunoscute personaje: Gabi cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcel și Relu Înmiresmatul. Adulmecară aici, își vârâră boticurile umede și mucilaginoase în gențile ministeriale, burdușite cu rapoarte, se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]