5,484 matches
-
Emaus, iar teologia și teologhisirea reprezintă drumul spre Emaus străbătut împreună cu Iisus Hristos și cu ucenicii Săi. Revelația este Arătarea de pe țărmul Tiberiadei, iar teologia este aruncarea în apă a Sfântului Apostol Petru și răspunsul lui tremurător și înecat de plâns la întreita întrebare a Mântuitorului: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?" (Ioan 21, 1-17). Revelația este o continuă Arătare a luminii dumnezeiești pe drumul Damascului, iar teologia înseamnă căderea solzilor de pe ochi, săvârșirea călătoriilor apostolice și scrierea
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
Într-o rugăciune, cuibărită-n el, Plânsu-mi răbufnește în cuvinte... Spre tine curg, iar, gândurile-acum! Ce-aș da, să se-ntoarcă clipa divină, Pe urmele, de-atunci, rămase în drum, Să ne prindă-n aceeași lumină! Referință Bibliografică: CA UN PLÂNS / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > IUBIRILE UNUI PESCAR - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
se tot tânguie mereu și-ntr-o sfântă rugăciune îl strigă pe Dumnezeu. Aud șoaptele pădurii și-nchinarea brazilor, trilul de viori -orchestra, glasul lin al mierlelor. Aud valul cum se zbate la un țărm uitat de lume el își știe plânsul âsta, dar și rostul lui prin lume... Aud frunza cum foșnește într-o strană, sau un ram, verdele în mine crește bucurie cât mai am.... Aud glasul de mioară într-un staul înghețat dar credința încălzește pruncul fără de păcat. Aud
AM ALES de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341624_a_342953]
-
Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut \ ... „tăcut când plânge cerul , simt că-ți pogoară Duhul " \ ... când clipa mi Te-arată, Ți-ating chipul în treacăt,\ și-ngenunchind, inima-mi eliberez din lacăt" („Te chem, Doamne
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
decurg din acestea, în dorința acelora care au ales calea de a pleca într-o lume mai bună și mai civilizată, dar nu să schimbăm ceva din trecutul lor. Am constatat uneori, lecturând cartea, că, deși tristețea aduce cu sine plânsul, întrând în empatie cu personajele prin intermediul lui nea Mitică, scriitorul Octavian Curpaș întâlnește sentimentele acestuia, care se simte înțeles. Important este pentru cititor să verifice dacă propriile proiecții corespund realității, astfel încât să evalueze pe cea a fiecărui personaj din carte
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX DE OCTAVIAN D. CURPAŞ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341708_a_343037]
-
2011 Toate Articolele Autorului “ S ă nu ne răzbunați!” Mircea Vulcănescu 2 Noiembrie 2011 Aiud, Jilava, Gherla, Pitești... numai rostindu-le și mi-e de ajuns! Doamne, în care celulă din ele îmi ești? Ochii mă ard după gratii de plâns! Acolo, în mutele, negre închisori, putred e aerul din Patrie, încă și astăzi călăii îi simt uneori pironindu-mi cuvântul pe stâncă... Trupul acesta când scriu se-nfioară ca o pădure biciuită de vânt, nu-mi lăsa, Doamne, în lanțuri să
LANŢURI ŞI ÎNGERI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341703_a_343032]
-
conduce eu această criză dacă psihicul meu nu s-ar resimți încă de pe urma bolii.” (Jurnal intim-Marin Preda). Trebuie să spunem că lui Marin Preda i se agravase boala psihică de care se trata la doctorul Kindy Sonnenreich, medic psihiatru. De plâns, au plâns amândoi, dar tot s-au despărțit. Ea a plecat de-acasă, lăsându-i doar un bilet: “Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo...”. Desfacerea căsătoriei a fost tot la Sfatul Popular. De
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
existențial trebuie să străbată și sensul final apocaliptic al istoriei. Prefigurarea sensului apocaliptic vine odată cu omul, cu viața sa care se deschide spre toată splendoarea, dar și spre multa, parcă prea multa suferință. Pruncul vine pe lume plângând, crește cu plânsul, se întărește plângând, se luptă plângând, biruiește plângând și o părăsește tot plângând. Așadar, o puzderie de suferințe se țes în jurul plăpândei ființe: în inimă, în suflet, în trup, suferințe proprii, suferințe împrumutate, suferințe primite, suferințe binecuvântate. În mijlocul atâtor suferințe
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
idealului” ... Lumea începe să semene tot mai mult cu un film și tot mai puțin cu o carte” ... Râsul este o reacție la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozității, sobrietății, nici chiar tristeții. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”. Am putea da pagini și pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui Henri Wald, el este și va fi mult timp inepuizabil, iar această afirmație se bazează
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > JUSTIȚIE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Justiție Murit-a B, avea o căciulă, ca o claviculă pe o rotulă, nu e de râs, nu e de plâns, dar e de prânz, o constatare, cum ai înțepa, AMICE, țipare, un fluture în cap, cum ai face dragoste cu o femeie din Calea Lactee, ferestrele sunt pătrate, pe jumătate, azi este miercuri, deci , pe sferturi, apa neagră a nopții, ferea
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea abia abținându-se să nu izbucnească în plâns. - De ce vorbești așa? Am rugat-o pe mama să se intereseze de un post și pentru tine când am hotărât să rămân acasă. Face cercetări unde poate găsi un post de inginer zootehnist. Să sperăm că se rezolvă. - Cred că
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
mi-e frică să-i întrerup șirul gândurilor. Și totuși: „Dar fizic, ești bine?” „Nu-nțelegi. Chiar am nevoie. Psihic. Am stat lângă ușă. Am ieșit imediat. Doar că... cred că am călcat peste cineva... Și aproape că-l bușeșete plânsul și adaugă cu vocea aia pe care ți-e greu s-o asculți drept pentru care de obicei te prefaci că nu există: „Am avut noroc...” I-am dat un număr de telefon și l-am rugat să mă sune
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” () [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
întrerupă șirul gândurilor. Și totuși: „Dar altfel, Victor, ești bine?” „Nu-nțelegi chiar am nevoie. Psihic. Am plagiat. Am reușit să mă scot cumva. Doar că... cred că n-am călcat destul de bine peste cadavre... Și aproape că-l bușeșete plânsul și adaugă cu vocea aia pe care ți-e greu s-o asculți drept pentru care deobicei te faci că nu există: „N-am avut noroc. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” () [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
Rai. De vină sunt curva de Eva, încornoratul de Adam și Dracul. Noi le tragem pentru ei. Noroc că Dumnezeu e bun și iartă. Mai bine să ne bată și să plângem cât suntem mici, decât să plângem mai târziu. Plânsul e bun. Ne eliberează. Așa e soarta, așa e viața. Nu e vina noastră.
Când bătaia e ruptă din Rai, omul e rupt în bătaie () [Corola-blog/BlogPost/338166_a_339495]
-
unei fundații. Care însă a solicitat un set de analize. Unde să le facă? Și pe ce bani? Până să găsească banii și să facă analizele, a rămas însărcinată cu al șaselea copil. Doamnă, trebuie să fac cumva. [Hohot de plâns.] Nu pot să mai fac un copil. Cu ce să îl țin? Nu mă mai țin puterile de încă o sarcină. La ultimul copil am avut complicații mari și mi-a spus doctorul să nu mai fac alții. I-am
Femeile nu vor să facă avort! () [Corola-blog/BlogPost/338179_a_339508]
-
un preaviz și-am galopat spre locuri mai virgine. Citez: „Cred că actuala direcțiune nu pariază pe calitățile mele! La ce să mai rămân?!” Abia de-acum devine totul mai haios - c-așa e bine, să râzi când e de plâns. Eram prin țară, la un festival. Jucam tot la „națională”, chiar dacă nenea Mor-mor-mor nu m-anunța când am spectacol și, mult mai tare, nici nu mă plătea! Deloc! Așa voia ‘mnealui să scape de cei tineri: voia s-arate cât
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
asigur că totul decurge bine. Totul decurge perfect, dar realizez că am ratat-o pe „ea”. Și „ratată” a rămas. În viață trebuie să știi să alegi. În acea seară, am ales prost. În sfârșit, reacția: o voce hohotind de plâns, în românește: „E tare... E foarte tare... Vreau la România... Jos Iliescu!” CINEMA SCALA. 1995, prima mea premieră cinematografică. Film de debut, „E Pericoloso Sporgersi”. Urmează ca, după proiecție, să apar pe scenă alături de echipă și de toți actorii. Mă
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
premiera tocmai a avut loc și că publicul din sală ține s-o aplaude. Ropote! Plasez receptorul în gura microfonului de pe scenă și aștept. Spectatorii se potolesc și ei într-un târziu, curioși. În sfârșit, reacția: o voce hohotind de plâns, în românește: „E tare... E foarte tare... Vreau la România... Jos Iliescu!” A fost cea mai reușită dintre premierele mele. CINEMA PATRIA. Am în jur de nouă ani. E sâmbătă seara, și taică-miu îmi face hatârul să mă ia
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
Mabuse să-i rămână numele! Dar, surpriză, după doar câteva minute, taică-miu se răzgândește și, din motive care-mi rămân până în ziua de azi obscure, decide că vom merge la siropul muzical. Îmi manifest revolta printr-o partidă de plâns cu ingrediente isterice. Păi nu-i cinstit, mă lăsase să aleg! Dictatorul rămâne însă inflexibil. Pășind în holul de la Patria să vedem „Sunetul Muzicii” încă nu m-am oprit din plâns, ai zice că sunt târât la dentist! Dar la
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
siropul muzical. Îmi manifest revolta printr-o partidă de plâns cu ingrediente isterice. Păi nu-i cinstit, mă lăsase să aleg! Dictatorul rămâne însă inflexibil. Pășind în holul de la Patria să vedem „Sunetul Muzicii” încă nu m-am oprit din plâns, ai zice că sunt târât la dentist! Dar la doar zece minute după generic, agonia se transformă în extaz... Pe cel mai mare ecran pe care-l văzusem vreodată ( se numea atunci „ecran panoramic” și depășea în dimensiuni ceea ce astăzi
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
sau se poartă ei. Eu voi continua să fiu așa cum sunt, dincolo de toate înjurăturile, de ură, de gândurile negative. Dacă crezi că-mi este ușor, te invit să iei halatul meu pentru o oră. S-ar putea să te apuce plânsul. Da, medicina are și oameni care n-ar trebui să activeze în ea. Unele revolte sunt justificate perfect, altele sunt doar interpretări pur subiective. Părerea mea, dincolo de toate, e că ura nu va aduce nimic bun, niciodată. Din contră, ea
Medic în România: Dacă crezi că-mi este ușor, te invit să iei halatul meu pentru o oră. S-ar putea să te apuce plânsul () [Corola-blog/BlogPost/337791_a_339120]
-
fi fumatul, alcoolul, drogurile (...)”. Un comentator îl ironizează impecabil: „Mulțumesc lui Alah că m-a oprit de la prostii, de exemplu femeile, băutura și drogurile. Bombele sunt ok ...“ O salată de idei Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Băiatul acesta fără direcție a pescuit niște idei din aer și și-a făcut din ele crez personal, sens, direcție. E la vârsta adolescenței, când creierul experimentează orice, iar la butoane nu prea e nimeni. Autocontrolul vine mai târziu (dacă
Cum a devenit elevul Luigi din Craiova jihadist () [Corola-blog/BlogPost/337845_a_339174]
-
În ’89, Magherini a publicat o carte despre „sindromul Stendhal”, botezat după scriitorul care și-a povestit primul palpitațiile când a văzut marile picturi ale Florenței. Mulți spun că sindromul ăsta e o balivernă și, din fericire, mini-accesul meu de plâns n-a fost urmat de vreun cutremur emoțional (poate fiindcă îngerii flamanzi sunt mai prudenți cu cei slabi de înger, poate fiindcă am băut un șpriț imediat după?). Cu toate astea, m-a tot înghiontit curiozitatea să aflu ce efect
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
muzica clasică e un vehicol de purificare a spiritului ș.a.m.d. Pe acest teritoriu, din care corpul lipsea aproape cu desăvârșire, atunci când se vorbea de percepția artei, au intervenit în ultimii ani neuroștiințele. Foarte pe scurt, atunci când te apucă plânsul într-un muzeu de pictură flamandă sau când te pufnește râsul în fața extratereștrilor lui Sabin Bălașa, când decifrezi un Picasso ori privești galeș un Grigorescu, procesul „tehnic” petrecut în creier este, în mare, același, cu diferite variații: Informația pătrunde prin
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]