4,286 matches
-
semn de ploaie oare, iar el mi-a răspuns scurt, peste umăr : „Cadavre, mizerie...“. Răspuns care contrasta foarte puternic cu grădinile ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva copleșitor, cum e în orice vale cu plopi, și în plus cu vremea însorită, iar sus de tot zburau pâlcurile de ciori peste șosea, treceau dintr-o
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva copleșitor, cum e în orice vale cu plopi, și în plus cu vremea însorită, iar sus de tot zburau pâlcurile de ciori peste șosea, treceau dintr-o coroană foșnitoare în alta și senzația era de melancolie multă și de liniște, de curățenie și împăcare în același timp. Sfârșit
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
închipuită sau adevărată. Îi poți recunoaște, de exemplu, preschimbați în arbori, pe cei doi copii, Hans și Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te poți opri fermecat în fața unui Forum roman, străjuit de falnici arbori în forme și culori de flacără. Aici, lângă Forumul roman îl întâlnim chiar pe el, Învățătorul, așezat la o masă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
al acestui capitol îl asigură lumea în care am copilărit orășelul Lipova, la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit de cvartalele cu blocuri muncitorești, o lume care se aciuise în alte vremuri, cu câini la poartă și cu anunțuri care dovedeau că aici se mai păstrase ceva din precaritățile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atât de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii înalți. Se uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleșiți de o fericire calmă: "vin ai noștri", zice; "asta așa-i", zic, și nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferență mă cuprinde. "Actuala coaliție
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu niște curele legate de osie, apoi porniră; Boab și fata împingeau și Thaw alerga pe lîngă ei. Așa coborîră repede strada. Trecură pe lîngă vile cu garduri vii din mălin negru, pe lîngă o termocentrală ce zumzăia în spatele unor plopi, pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu excepția unor referiri inteligente la Nerval sau la alții, care mi se potrivesc ca nuca în perete; pe atunci locuiam în strada Leonida nr. 5, dar mai apoi m-am mutat în antreul unui tânăr avocat, pe strada Puțul cu Plopi, colț cu Astronomului, avea un câine de piatră la scară și un proprietar italian, te rog să recapitulezi : seara îmi bătea în geam când o fată brună, când o fată blondă, ai fi putut jura că mă vizitează o spaniolă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dormea, am început să mă uit pe fereastră. De acolo, din odaia de sus, vedeam numai vârfurile copacilor, spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 126} DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 127} MÎNDRO, MÎNDRO Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și care morții - Și-i dă, Doamne, cinci feciori Frumușei și bălăiori, Când vor vre să se însoare Ciuma pe toți să-i doboare, Bate-l bate soartea rea Doară rău nu i-a păre. 160 Bate, Doamne, cei doi plopi Din țarina de la popi Și bate și pe cei doi Din țarină de la noi. 161 Când va fi pe la ogină Să te - aprinzi ca o lumină, Când va fi de cătră sară Să te topești ca o ceară, Când va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țară Cu securi și cu topoară, Ca pe noi să ne doboară, Să ne-ncarce pe trei cară, Să ne ducă-n gios la țară, Să ne facă temnicioară, Temnicioară robilor, Lacrimă drăguțelor Și blăstăm măicuțelor! 234 Ce te legeni, plopule, Fără ploae, fără vânt, Cu crengile la pămînt? Dar eu cum să nu mă legăn, Că ei că s-au vorovit Trei băieți din Baia Mare Ca pe mine să mă taie, Să mă taie-n trei sfîrtaie, Să mă puie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lăsat murgu-n pripon. Murgul paște și nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala mugurele, Și proțapul porumbele. - Taci, bădiță, nu mai zice Nu cumva blestăm să-ți pice. Căci din casă-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se relua de la capăt. Îi plăcea mai ales să-l incit să-mi povestească și să-mi repovestească tinerețea lui petrecută cu nasul în vânt, după avioane, când din hârtie de la saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte și de alta a liniei ferate, în timp ce căruța cu gospodarul, soția și copilul nenăscut sunt literalmente striviți, omorâți, mutilați, fără ca măcar să știe de acest lucru. Trenul s-a oprit apoi în dreptul cantonului C.F.R. situat în apropierea a doi plopi monumentali ce străjuiau linia... După un timp, necesar formelor care se cereau în urma accidentului, acceleratul își continuă drumul, lăsând victimele mutilate - autoritățile avizate urmând să se pronunțe în urma unei anchete care a constatat nefuncționarea corectă a barierei de oprire a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se relua de la capăt. Îi plăcea mai ales să-l incit să-mi povestească și să-mi repovestească tinerețea lui petrecută cu nasul în vânt, după avioane, când din hârtie de la saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai interesanți și mai rafinați autori ai avangardei românești. „Poemele-definiție” grupate în revistă sub titlul ironic de „Științe naturale“, iar în volum - sub titlul altfel „didactic” de Abecedar („Cismarul“, „Tinichigiul“, „Croitorul“, „Brutarul“, „Calul“, „Pianul“, „Bradul“, „Boul“, „Cîinele“, „Pisica“, „Ursul“, „Porcul“, „Plopul“, „Luna“, „Soarele“, „Stelele“, „Măgarul“, „Trenul“, „Cerul și Pămîntul“ ș.a.), nu sînt doar „alegorii”, ci „categorii”, „specii” moral-culturale, „caractere” și „fiziologii” moderne, mai exact - avangardiste, fie că e vorba de „meseriași”, de plante și animale, de astre și elemente, de instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț sînt foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența abstractă a entităților în cauză, extrasă - prin intermediul ironiei ludice - din depozitul locurilor comune, în special din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
esența abstractă a entităților în cauză, extrasă - prin intermediul ironiei ludice - din depozitul locurilor comune, în special din cele livrești. Sînt persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]