2,467 matches
-
exemplicativă a celor patru dimensiuni principale și, mai ales, relaționarea lor. Este astfel posibil să pornim, în primă instanță, de la două modele nedemocratice polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o gamă de configurații multidimensionale specifice (dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai sus) postulează un pluralism politic limitat și iresponsabil, prezența mentalității caracteristice, absența mobilizării politice externe sau interne, limite definite eronat în mod oficial, dar predictibile în exercitarea represiunii [Linz, 1964: 255]. Despre primele trei caracteristici s-a spus că (atunci când există un anume grad
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
limitat și iresponsabil, prezența mentalității caracteristice, absența mobilizării politice externe sau interne, limite definite eronat în mod oficial, dar predictibile în exercitarea represiunii [Linz, 1964: 255]. Despre primele trei caracteristici s-a spus că (atunci când există un anume grad de pluralism și mai mulți actori importanți, politic activi), se crează un spațiu obiectiv pentru opoziții, fie ele reprimate și persecutate, în forme și grade diferite. Și, în sfârșit, același Linz [1973], dar și Germani [1975], s-au oprit să analizeze diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ansamblu, pentru a analiza principalele modele autoritare, este necesar să reluăm toate dimensiunile mai sus amintite, chiar dacă "limitele eronat definite" sunt mai puțin utile pentru a face distincția între diferite autoritarisme. Întorcându-ne la cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare, justificarea ideologică a regimului și structurarea regimului, este necesar a fi făcută o precizare. În ce privește pluralismul, nu este relevant doar numărul de actori care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puțin utile pentru a face distincția între diferite autoritarisme. Întorcându-ne la cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare, justificarea ideologică a regimului și structurarea regimului, este necesar a fi făcută o precizare. În ce privește pluralismul, nu este relevant doar numărul de actori care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
condiționat de grupurile sociale sau instituțiile care îl susțin. Acest lucru înseamnă că militarii sau grupurile economice îi sunt subordonate. Nu există organizații de masă. Raporturile politice sunt relații "față în față" cu liderul. În ceea ce privește principalele dimensiuni mai sus indicate, pluralismul este nesemnificativ; nu există nicio mobilizare, regimul fiind de tip personal. Liderul de putere consideră țara ca o proprietate a sa. Regimul este reprezentat de șeful statului, de un grup de oameni fideli aflați în toate pozițiile cheie, de o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o diferență structurală foarte mare a partidului, a sindicatelor și altor forme de consilii la nivel local. În acest sens, este subliniată omniprezența structurilor politice de partid la toate nivelurile societății. Ceea ce diferențiază acest model al totalitarismului este existența unui pluralism limitat, a unei ideologii mai puțin dominante și a unei mobilizări mai reduse. Totuși, acest regim a fost definit de unii autori ca "post-totalitarism" [a se vedea Linz și Stepan, 1996]. Diferența față de modelul precedent nu stă în ideologia în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în poziție ambiguă, de cooperare-conflict), de grupuri sociale diverse, printre care proprietarii de pământuri ("medii" și "mici"), marea industrie, dar și clasa mijlocie [De Felice, 1972]. Prezența acestor actori - și mai ales a Bisericii Catolice - menține partidul în contextul unui pluralism relativ limitat, care, totuși, îl diferențiază clar de regimul totalitar. Pe scurt, acest model rămâne la granița dintre autoritarism și totalitarism, ca și precedentul. Regimul este instaurat, în esență, ca răspuns la un fenomen de mobilizare a claselor inferioare. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cercetări, multe din acestea foarte importante. Ne limităm aici în a relua dimensiunile specifice regimului autoritar și subcategoriilor sale, în măsura în care acestea sunt utile furnizării unor elemente definitorii esențiale. Se poate astfel susține că regimurile totalitare sunt caracterizate de: a) absența pluralismului sau monismului, de rolul fundamental al partidului unic în privința structurii birocratice (realizată prin intermediul unei serii complexe de organizații care servesc la integrarea, politizarea, controlarea, stimularea participării întregii societăți civile), și, de asemenea, a subordonării complete a altor posibili actori (militari
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
într-un cost mai mare al deciziilor ce țin de represiune. Fenomenul apare atunci când există o mobilizare simultană a grupurilor sociale pro-regim sau când se manifestă o creștere a activității opoziției. Pornind de la definiția autoritarismului, criza se concretizează prin "rupturi". Pluralismul nu este limitat și, în anumite momente nu se anticipează colapsul sau transformarea continuă și profundă (pactada). Regimul nu mai este capabil să controleze mobilizarea și afirmarea ideologiilor anti-autoritare. În acest moment se impun măsuri fără de care criza autoritară se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
exemplu, partide și alte asociații, diferite pentru fiecare segment social, și structuri care nu se susțin reciproc, dar se intersectează) și istorici (acord tradițional între elite). Este necesară și o altă observație. Referitor la societățile "segmentate" s-a vorbit despre "pluralism cultural" sau "subcultural", un fenomen care prefigurează condiții deosebit de nefavorabile unui regim democratic. Pe de altă parte, mai mulți autori au identificat, chiar în pluralismul social, una din condițiile sociale care face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
elite). Este necesară și o altă observație. Referitor la societățile "segmentate" s-a vorbit despre "pluralism cultural" sau "subcultural", un fenomen care prefigurează condiții deosebit de nefavorabile unui regim democratic. Pe de altă parte, mai mulți autori au identificat, chiar în pluralismul social, una din condițiile sociale care face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
identificat, chiar în pluralismul social, una din condițiile sociale care face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pluralismul social, una din condițiile sociale care face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi destul de omogene din punct de vedere social
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi destul de omogene din punct de vedere social și cultural. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi destul de omogene din punct de vedere social și cultural. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi destul de omogene din punct de vedere social și cultural. Cu alte cuvinte, pluralismul social presupune existența unei articulări largi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social se definește neapărat o societate pluralistă sau divizată cultural; această expresie poate însemna "ordine socială pluralistă", în contextul unei culturi destul de omogene din punct de vedere social și cultural. Cu alte cuvinte, pluralismul social presupune existența unei articulări largi și diferențierea societății în diferite grupuri sociale cărora resursele economice le sunt distribuite pe scară largă. Acest tip de pluralism este considerat terenul cele mai favorabil structurilor politice democratice. Se înțelege că există, de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei culturi destul de omogene din punct de vedere social și cultural. Cu alte cuvinte, pluralismul social presupune existența unei articulări largi și diferențierea societății în diferite grupuri sociale cărora resursele economice le sunt distribuite pe scară largă. Acest tip de pluralism este considerat terenul cele mai favorabil structurilor politice democratice. Se înțelege că există, de fapt, o relație - nu chiar evidentă și nici directă - între pluralismul social și pluralismul politic înțeles ca un pluralism al expresiilor politice "intermediare" (partide, sindicate și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferite grupuri sociale cărora resursele economice le sunt distribuite pe scară largă. Acest tip de pluralism este considerat terenul cele mai favorabil structurilor politice democratice. Se înțelege că există, de fapt, o relație - nu chiar evidentă și nici directă - între pluralismul social și pluralismul politic înțeles ca un pluralism al expresiilor politice "intermediare" (partide, sindicate și alte grupuri de presiune independent între ele, autonome în ceea ce privește instituțiile unui regim democratic care formează asociații pluraliste). Pe lângă pluralismul social, Haug [1967: 299] a evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cărora resursele economice le sunt distribuite pe scară largă. Acest tip de pluralism este considerat terenul cele mai favorabil structurilor politice democratice. Se înțelege că există, de fapt, o relație - nu chiar evidentă și nici directă - între pluralismul social și pluralismul politic înțeles ca un pluralism al expresiilor politice "intermediare" (partide, sindicate și alte grupuri de presiune independent între ele, autonome în ceea ce privește instituțiile unui regim democratic care formează asociații pluraliste). Pe lângă pluralismul social, Haug [1967: 299] a evidențiat, cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distribuite pe scară largă. Acest tip de pluralism este considerat terenul cele mai favorabil structurilor politice democratice. Se înțelege că există, de fapt, o relație - nu chiar evidentă și nici directă - între pluralismul social și pluralismul politic înțeles ca un pluralism al expresiilor politice "intermediare" (partide, sindicate și alte grupuri de presiune independent între ele, autonome în ceea ce privește instituțiile unui regim democratic care formează asociații pluraliste). Pe lângă pluralismul social, Haug [1967: 299] a evidențiat, cu mai mulți ani în urmă, existența "rezultatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
chiar evidentă și nici directă - între pluralismul social și pluralismul politic înțeles ca un pluralism al expresiilor politice "intermediare" (partide, sindicate și alte grupuri de presiune independent între ele, autonome în ceea ce privește instituțiile unui regim democratic care formează asociații pluraliste). Pe lângă pluralismul social, Haug [1967: 299] a evidențiat, cu mai mulți ani în urmă, existența "rezultatelor" politice diferite, în țări diferite, în special în Argentina, Polonia, Tunisia, Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia. Se înțelege astfel mai bine de ce unii autori insistă subliniind importanța
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]