7,468 matches
-
pradă”. De obicei, pasărea, zborul sunt simboluri ale timpului care trece repede și ireversibil și ale morții. Prin zbor, pasărea are rolul de curier, de vestitor, unind soarele și luna, cele patru vânturi, dar și “cele patru drumuri” despre care poeta mărturisește - “nu le pot vedea”. Zborul face legătura între lumea reală și cea iluzorie, oferind acces la “nesfârșitul” pe care autoarea se străduiește să îl descifreze. “Într-o oglindă” Un alt simbol important în “Cuvintele” este oglinda, străvechi obiect al
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
un labirint, printre paravane și oglinzi. Ajunge aici tocmai pentru că îi este frică, iar frica face imposibilă inițierea.) “Mi-a adus copacul în palmă” Iată de ce, pentru a ieși din labirintul celor patru drumuri pe care nu le poate vedea, poeta spune că singura șansă este de a fi « cu el/cu cel care ma împinge de la spate/să merg.” Iar acest lucru devine posibil numai datorită faptului că “grădina/a făcut un ocol/și mi-a adus copacul în palmă
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
într-un alt întuneric/ce nu poate cuprinde/angoasa gândului.” Fereastra este simbolul receptivității și al deschiderii către lume, ea marchează legătura dintre interior și exterior. De altfel, în vis comunicarea se realizează prin intermediul ferestrei și al oglinzii. Dacă inițial, poeta declara că “oboseala închide o/fereastră,/închide două ferestre,/închide mai multe/ferestre,/apoi ferestrele /mă închid pe mine/în oboseala gândului”, acum sticla ferestrelor din “Cuvintele” Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
pe mine/în oboseala gândului”, acum sticla ferestrelor din “Cuvintele” Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine speranță, lumină, bucurie, cunoaștere. Raza este atributul divinității și astfel, frumusețea, în a cărei căutare se află poeta, devine o realitate tangibilă. De data aceasta,“frica/și oboseala” nu se mai îmbrățișează, iar drumul infinit al cuvintelor Victoriței Duțu abia începe - “eu merg până departe,/fac un pas.” Octavian Dumitru Curpaș phoenixmission@ymail.com Referință Bibliografică: Cuvintele devenite
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
După placheta de versuri “Spații” urmează volumele “Cuvintele”, “Vreau o altă lume”, “Călătoria gândului”, “Cea care aș fi”, “Singurătatea tatălui” și “Izvoarele vieții”. Pe lângă literatură și munca de dascăl, Victorița Duțu mai are încă o preocupare - pictura. Despre această pasiune, poeta afirmă: “Pictorița din mine consideră că trebuie să picteze și să arate oamenilor ce face, invitându-i printr-un gest : ”să te privesti în inimă și apoi să faci această rotire, către umărul stâng unde este așezată lumina cerului și
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
cu natura este în primul rând vizual, iar plasticitatea cuvintelor emoționează. „Ruptură de deal/ Și muchii de sferă/ Vin spre mine/ Și m-alungă-n larg./ Hei, oglindă a mării.../ Nu mă primi !!/ Nu mă primi !!” Spiritul inadaptabil, superior prin gândire al poetei, are conștiința lucidă a deșertăciunii. Geniul trăiește nemulțumirea, în raport cu planul existențial. În „Poarta ce s-a deschis”, autoarea merge mai departe, până la sondarea straturilor subconștientului și conștientului. „Dacă ar fi să adorm,/ M-aș gândi,/ Că mă voi trezi cândva
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Duțu spunea: “Totul încerc să îndrept către Dumnezeu. El este singurul care este și toată creația Lui poartă pecetea Sfintei Treimi, adică și noi. Nu e frumos, că omul a primit poruncă de la Dumnezeu să fie fericit?“ Iată cum redă poeta această fericire: „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” („Ceva”) Natura, oamenii
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
nu mai știu ...” (“Ceva”) „Flacăra deveni rotundă” În poemele Victoriției Duțu, nostalgia pământului se împletește cu mesajele cerului. Versurile ei vorbesc despre împăcare, despre miracolul dragostei pure, despre armonie. Peisajul interior face posibil ca ideea și sentimentul să prindă forme. Poeta iubește tot ce a fost creat de mâna lui Dumnezeu și se ancorează permanent în credință, ca în poemul „Culori”. „Mă-nvârt într-un picior,/ Mă-nvârt/ Și ploaia cade/ Deasupra mea,/ Spălându-mi/ Praful/ De pe haine./ Hainele subțiri/ Și
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
cred că fiecare dintre noi trăiește așa prin ascunsul din noi. O parte din mine a țâșnit în sus, către cer, și cealaltă e rostogolită în bolovanii călcați de pașii oamenilor, indiferenți la mersul lumii și al lor”, se confesează poeta. În stihurile Victoriței Duțu, firescul gândului și naturalețea expresiei dau valoare conduitei morale a creștinului, conduită din care face parte și rugăciunea. „Rugăciune/ Clopot/ Rugăciune/ Dangăt/ Bate clopotul/ Sună clopotul/ Rugăciune/ Rugăciune.” Sacrificiul dureros și sfânt al Celui din Veșnicii
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Ceva”) De asemenea, lumânarea este evocată ca simbol al iluminării, al avansării sub îndrumarea divină pe calea la capătul căreia sufletul dobândește liniștea absolută. „Lumânare/ Călăuză de drum/ Lumânarea/ Ce lumină/ Drumul...” („Cerc”) „Totul trece./ Totul rămâne...” Dispoziția sufletească a poetei, imposibilitatea de a trăi indiferența și detașarea contemplativă indică faptul că izvorul de apă vie din suflet, iubirea și devotamentul aflate în luptă cu răul și egoismul, cu ambițiile ce stăpânesc lumea, vor învinge. „Lumea/ Nu e decât/ Un amalgam
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Lumea/ Nu e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un cânt,/ Ce a încetat/ Să mai fie / Cuvânt.” („Poarta ce s-a deschis”) Ispita, răul pot fi biruite prin demnitate umană, prin hrănirea din pâinea Evangheliilor. Sufletul poetei este frământat de conștiința tragică a păcatului originar, de realitatea propriei impurități și tinde spre o lume albă, pură. Victorița Duțu ne invită la nașterea din nou a tot ceea ce este humă, a lutului, la puritatea ce triumfă asupra păcatului
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
luminii. „Ochii vin spre mine/ Și genele mă dor,/ Mă doare tot,/ Inclusiv/ Bolta cerească/ A visului meu.” (“Culori”) Lucrurile ce o înconjoară nu sunt reudse la simple elemente de decor, nu sunt dematerializate. De fapt, abstractizarea îi este străină poetei. În stihurile Victoriței Duțu, dorința de materialitate rămâne covârșitoare și trădează o puternică și vie curiozitate intelectuală. „Privesc mereu/ La o poartă galbenă,/ Deschisă/ Dar nu o pot trece,/ Pentru că sunt/ Prea mult afară/ Și prea puțin/ Înlăuntru” (“Culori”) sau
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
partea lumii care ne este nouă arătată și dăruita nouă spre cunoaștere, și cealaltă parte care se ascunde, pentru că Dumnezeu este infinit, dar noi nu putem cunoaște decât prin taina puterii Lui creatoare”, spunea Victorița Duțu. În lumina acestor cuvinte, poeta ne invită pe noi, călătorii în lumea poeziei, să găsim intrarea într-un univers în care totul se descrie prin spații. Nu ne rămâne decât să trecem pragul și să ne bucurăm de imagini estetice de un lirism dens și
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
și/ visul/ unei lacrimi.” („Poezie”) „Poezia mi-a fost un tovarăș de drum care m-a însoțit din primii ani de viață, un prieten foarte drag fără de care existența nu ar fi atât de frumoasă și nici atât de complicată” spune poeta Cornelia Bălan Pop, cunoscută sub pseudonimul literar Corina Petrescu. „Dar, ce este și ce înseamnă poezia pentru mine ? Am definit-o, aproape involuntar, în câteva dintre versurile mele. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
disciplinat în tot ceea ce făcea și foarte sever, a educat-o în stil spartan. Deși nu a lăduat-o niciodată, se mândrea cu fiecare realizare a ei, oricât de mică. Tot el a fost și cel dintâi cititor al versurilor viitoarei poete, versuri compuse în primii ani de școală. Înainte de ea, nimeni din familie nu mai scrisese poezie, de aceea Cornelia Bălan Pop nu a visat niciodată să ajungă poetă și mai mult, o poetă cunoscută, ci doar să urmeze o carieră
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
și cel dintâi cititor al versurilor viitoarei poete, versuri compuse în primii ani de școală. Înainte de ea, nimeni din familie nu mai scrisese poezie, de aceea Cornelia Bălan Pop nu a visat niciodată să ajungă poetă și mai mult, o poetă cunoscută, ci doar să urmeze o carieră în învățământ. Licențiată a Facultății de Filologie la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca, ea susține că poezia a însoțit-o în multe momente din viață, dar nu s-a impus în aceeași măsură
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
ale câtorva critici literari, precum și promtitudinea cu care am primit semnale pozitive din partea cititorului obișnuit și din partea specialiștilor, din partea redactorilor de reviste literare, m-au convins că poezia aceasta ar putea avea un rol pozitiv în contextul poeziei românești”, spune poeta. De curând, Cornelia Bălan Pop a obținut locul întâi la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, de la Alba Iulia, unde a participat cu ciclul „Creion” din cartea cu același nume. Poeta s-a născut pe 10 martie 1955, la Dej, în județul
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
ar putea avea un rol pozitiv în contextul poeziei românești”, spune poeta. De curând, Cornelia Bălan Pop a obținut locul întâi la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, de la Alba Iulia, unde a participat cu ciclul „Creion” din cartea cu același nume. Poeta s-a născut pe 10 martie 1955, la Dej, în județul Cluj. A traduce și a scrie poezie „Cornelia Bălan Pop s-a afirmat mai întâi ca traducătoare de poezie din și în limba franceză, mai nou și din maghiară
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
la aceeași editură și «Ce enigmatică ești, femeie! », editura „3D”, Drobeta-Turnu Severin, 2008. Volumul «Creion» a văzut lumina tiparului în anul 2009, la editura „Citadela”, Satu Mare, având lansarea la Centrul de Creație din aceeași urbe. ”Creion” Vorbind despre volumul „Creion”, poeta spune: „”Creion” este prima mea carte scrisă în stil modern. Versurile din acest ciclu sunt, după părerea multora, niște pseudohaiku-uri. Nu a fost în intenția mea să folosesc această formă literară care pare foarte simplă, deși în realitate nu e
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
comun al stihurilor Corinei Petrescu și ale lui Nichita Stănescu este marcat de același dramatism al afirmațiilor, ce ține de realism, de aceeași complexitate a trăirilor. “Poezia e dor după ziua de ieri și spaimă față de ziua de mâine”, afirmă poeta. „Este clipa încremenită în timp sau zbor cu iuțeală de fulger. E imposibil și posibil. Este bir. Și dar. Și ofrandă. Este ură și capcană a pasiunii. E dimineață și noapte. E regăsire și rătăcire. Este cântec și piatră. Și
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
recunoști că la greu, de cele mai multe ori, rămâi singur”, declară Corina Petrescu. În acest sens, poemul „Impas” se detașează prin nota nostalgică, dând impresia de mister, de „spirit întemnițat în lucruri”, cum spune Nichita Stănescu. Și aceasta pentru că în viziunea poetei, fiecare început este identic cu un altul, astfel că viața este văzută ca spațiu închis, ca închisoare, motiv consacrat în literatura contemporană de Dostoievski, în romanul „Crimă și pedeapsă”: „O nouă pagină/ o nouă zi/ ale cărei culori/ inevitabil/ ar
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
un foarte mare accent, în versurile sale, pe vizual. În poezia „Destin” de exemplu, imaginea clepsidrelor „uitate în nemișcare;/ sticle/ în care/ nisipul/ curge numai/ o/ singură/ dată/ și numai/ într-un/ singur/ sens” amintește de picturile lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează „într-o disperare fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și nebine
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate, pare să ne spună poeta, ar suna ca o repriză de manele într-o catedrală. Ca atare, în ogorul poemului ea nu admite expresia buruienoasă pe care o taie până curge sânge. Chiar dacă, în plan artistic, libertatea nelimitată e calea, contând doar textul, mai puțin
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
tine/ și/ fără vânt.” („Minune”) Autoarea nu trăiește acea dragoste ce stă sub semnul căsătoriei și implicit, al statorniciei. Erotismul Corinei Petrescu include decepția și dezamăgirea ca aspecte ce țin de normalitatea relației bărbat-femeie. Chiar dacă își dorește să experimenteze statornicia, poeta înțelege că singurătatea și dorul rămân un dat pentru ea. În „Dor” - „Neatins buchet/ de liliac/ în nopți de/ septembrie” - și în „Încă dor” - „Ai bătut/ la porți/ și erau/ ale singurătății” - aceasta acceptă cu o înțelepciune resemnată înfrângerea în
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]