2,275 matches
-
la Centrul de Studii Transilvane din Cluj. Din 1994 devine lector la Facultatea de Litere din Cluj, în prezent fiind conferențiar la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai”, precum și decan al aceleiași facultăți. Doctor în litere cu teza "Poetica romanului rebrenian. O lectură psihocritică" (1999). Între anii 1997-2000 a fost consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Cluj. Debut absolut cu critică literară în almanahul „Aradul literar” (1982). Debutează editorial în volumul colectiv "Portret de grup cu
Liviu Malița () [Corola-website/Science/309939_a_311268]
-
cât și de suspiciunea de a fi înzestrat cu personalitate. Critica literară occidentală își are rădăcinile în Grecia antică, unde se preocupa mai ales de poezie și dramă. Aristotel a fost cel mai important critic literar al Antichității, lucrarea sa "Poetica" lansând idei care au fost influente timp de multe secole, unele dintre ele fiind folosite și în zilele noastre. Horațiu a fost cel mai de seamă scriitor critic al Romei antice. Lucrarea sa "Ars Poetica", în ciuda titlului, nu este un
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
vulgari eloquentia" (lucrare neterminată) în 1307. Bazele criticii textuale moderne au fost puse de neoplatonicianul Angelo Poliziano (1454-1494), care a scris "Miscellaneorum centuria". În timpul Renașterii, criticilor din Antichitate li s-a dat din nou atenție, ceea ce poate fi văzut în "Poetica" lui Iulius Caesar Scalinger (1484-1558) și în "Discorsi" a lui Torquato Tasso. În Anglia, primul care a scris critică literară a fost Thomas Campion (1557-1620), cu lucrarea sa "Observations on the Art of English Poesie" (1602), în care lăuda supremația
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
Este vorba, de fapt, despre „programul resurecțional“ datorat în mare măsură și acestei interesante "Ars poetica", pusă de Miron Radu Paraschivescu și sub un incitant motto: „Ți-au murit bărbații, poezie...“ - Madeleine Andronescu. Și nu este întâmplătoare publicarea acestei "Ars poetica" de Miron Radu Paraschivescu, în anul 1960, an al primului pas hotărât al poeziei românești de ieșire / smulgere din conul de umbră al stalinismului cultural; este anul debutului editorial al lui Nichita Stănescu și al altor câțiva reprezentanți ai noii
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
polemică (“Oportuniștii”).De asemenea referirea la propria persoană reduce valoarea definitorie a stărilor de spirit. În sfârșit, “Ofranda clipei” se distinge printr-o reușită continuitate a unității poetice și o simplitate abruptă a discursului. În încheiere ca model de retorica poetica fără ostentație trebuie citată în întregime pozia Clipă”: “Ti-amintesti?/ Veneam dinspre spirit/ Era o zi de vară la vremea inserării.../ Călcând pe mediocritatea indulgenta/ Sufletele noastre bogate și nude/ Doreau tăcerea incandescenta/ În miezul nostrum să inunde”. După lectură
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
este legat de o specie literară, si anume, idila, care avea ca sursă o specie populară, un fel de schimb de cuplete între doi pastori, arbitrați de un al treilea. Un alt element care particularizează artă lui Teocrit este descrierea poetica a unor obiecte de artă, imaginare sau nu. Și în operele altor autori se întâlnesc asemenea descrieri, de exemplu, la Homer descrierea scutului lui Ahile. Poezia lui Teocrit este poezia unei societăți care se îndepărtează de problemele esențiale ale omului
Teocrit () [Corola-website/Science/314254_a_315583]
-
Renașterii culturale naționale din a doua jumătate a secolului XIX. S-a născut în 1846 în orășelul Frasheri, în sudul Albaniei. A urmat Colegiul „Zosimea” din Ianina. Din tinerețe a stăpânit câteva limbi străine europene și orientale. Prima sa încercare poetica a fost volumul „Endërrimet” (Visări) în 1885 (Tejhyjylat), scris în limba persana, iar în 1886 a publicat în grecește micul poem „Dëshira e vërtetë e shqiptarit” (O alithis pothos ton Alvanon) (Dorința adevărată a albanezilor). Culmea creației sale poetice este
Naim Frashëri () [Corola-website/Science/313410_a_314739]
-
eroul, amintesc de basmele din literatura noastră. Narațiunea aduce în prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului: cel dintre realitatea restrictivă și mediocra și imaginația poetica, înzestrata cu o nelimitată capacitate creativă. Anselmus este un student cu o fire poetica și visătoare, dar și cu un ghinion ieșit din comun, ce-l împinge spre visare, spre izolarea de lumea reală. Neîndemânarea să în societatea Dresdei provine din capacitatea să de a percepe lumea populată de ființe magice, cum ar fi
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
și Bistrița), absolvenții având dreptul de a se prezenta la orice universitate. S-au introdus patru nivele: "quatra", "tretia", "secunda" și "prima". Elevii din clasa prima aveau și un așa-zis "coetus" (un organ de administrație proprie). Existau grupe de poetica și retorica, iar alumnii avea un convict. În 1652 școala a angajeazat și un lector în afara rectorului, după 1700 înca unul, iar după un sfert de secol un al treilea, apoi și un corector. În 1676 un incendiu a distrua
Școala din deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/314954_a_316283]
-
totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung" (Problema valorizării în poetica lui Schiller) și până la volumul apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Eminescu", "Viața lui Ion Creangă" ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală ("Impresii asupra literaturii spaniole", "Scriitori străini"). Studiul "Estetica basmului" completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
de "Cetățean de onoare al municipiului Urziceni". A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română. Faima cea mai mare i-a adus-o românul "Galeria cu vită sălbatică", român simbolic, apropiat de poetica realismului magic din românul latino-american. A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Interviuri
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
difuzate pe toată suprafața lui, cuprinzând elementele minimalului compatibile cu orice experiență umana, condiționată prin existența unor contexte valorizate de componenta experiențiala pe care un autor o controlează poetic. Semnificațiile latente explorate în cuvinte nu trebuie doar să pozitiveze receptarea poetica prin potențiale formule metaforice. "Deprimismul propune conceptul minimal de abordare a unei realități dificile /dinamice /dureroase, care își supune individualul prin absorbție. Această critică a formei apreciază forma prin raportare la obstacolele antiformale învinse, deci prin raportare la elementele anestetice
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
de sus!” „Dor” și „Neliniște” nu sunt doar două tragice dar fermecătoare stări poetice, caracteristice marilor filosofi și artiști, mai mult: două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
numai el, amenință câteodată armonia detaliilor unei existente oricum prea-pline. Senzația de viață ce dă pe dinafara, dar și vidul zgomotos deopotrivă rămân principalele coordonate ale intrigii din proza lui George Bălăiță. El a inaugurat în proza noastră dezordinea modernă, poetica haosului cu ambiția chintesenței. Cum altfel să faci ordine în haos? Privită îndeaproape, literatura scriitorului băcăuan operează la nivelul viziunii cu dezordinea. Un concept manierist, ce făcea istorie în arta de multă vreme. Dacă tragem linie, intuițiile lui Bălăiță din
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele școlare au pătruns doar cîteva texte, printre ele poezia „Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge întotdeauna. La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică. În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptura magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea „ciuia” (adică strigă, de obicei la lună) și că uneori se arătă la
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
de la Atena“, reprezentată de Kostis Palamas. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni, Olavo Bilac, e un autor brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
de halucinogene, sunt numai câteva exemple din comportamentul lui Syd. Primul disc apare în 1967 cu numele "The Piper At The Gates Of Dawn", care ocupă locul 3 în topul britanic. Albumul este dominat de piesele lui Barrett, atmosfera este poetica, misterioasă, ciudată. Atitudinea greu de suportat a lui Syd, mereu în contradictoriu cu ceilalți membri, problemele sale legate de droguri determina aducerea în trupa a lui David Gilmour (în 1968), urmată de plecarea lui Syd în 1969. Pink Floyd evoluează
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 - d. 13 octombrie 1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917. ""Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte"". s-a născut în 1857 la Roholte. Deși student în teologie, în climatul spiritual de liberalism instaurat de mișcarea de renaștere intelectuală denumită "Det Moderne Gennembrud" și sub influența marelui critic danez
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
romanul său pentru a explica disciplina lor de studiu. Tehnica de a folosi povestirea în ramă, povestirile fiind parțial fictive și ambiguitatea lingvistică intenționată sunt tipice pentru stilul narativ al lui Eco. Mobilul crimei principale este legat de conținutul cărții Poetica, scrisă de Aristotel, al cărei unic exemplar existent s-ar afla în bibliotecă; totuși Eco o descrie în mod plauzibil, iar personajele sale reacționează adecvat decorului medieval, care, totuși, chiar dacă realist, este parțial bazat pe imaginația și presupunerile lui Eco
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
noi avem doar nume ale trandafirului fără rost”. Sensul general, după cum a spus Eco, era că din frumusețea trecutului, care acum a dispărut, ne-a rămas doar numele. În acest roman, „trandafirul” pierdut poate fi considerat a fi asemenea volumului Poetica de Aristotel (acum pierdută pentru totdeauna), deoarece splendida bibliotecă a fost distrusă, iar frumoasa fată din carte este acum moartă. Noi știm aceste lucruri doar din descrierea făcută de Adso — noi avem doar numele cărții despre comedie, dar nu avem
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
dintre idee și materializare sonoră. Enumerarea este lacunară, selecția riscantă; câteva titluri sunt cunoscute și recunoscute: "Bucureștii de altădată, Sonatina pentru vioară și pian, Simfonieta, Concertele și divertismentul pentru orchestră de coarde, Simfonia de cameră", amintitele balete, "Terra Daciae, Ars poetica", poemul simfonic "Thalassa". De la "Serenada pentru vioară și pian" (1937), în care elementul romantic domină autoritar, până la ultimele lucrări - "Concert pentru orchestră", "Simfonia de cameră" -, mărturii ale asimilării elementelor de folclor în esența lor și într-o structură modernă, drumul
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
scandinav. Toate aceste influențe și căutări în profunzimea spațiului de civilizație al propriei baștini ori în culturile altor seminții - așa cum sunt ele păstrate și transmise prin miraculoasa memorie vizuală a umanității - au fertilizat și au nutrit statornic și cu vigoare poetica creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]