2,765 matches
-
Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea "Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara", condusă de [[Marian Iancu]]. În motivarea deciziei se precizează că "Asociația Fotbal Club Politehnica Timișoara" nu a operat nicio transmitere a patrimoniului către societatea pe acțiuni deținută de [[Claudio Zambon]] și că a continuat să existe și să funcționeze chiar după întocmirea actului constitutiv al societății pe acțiuni. În iunie [[2011]], [[FRF]] a decis
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
funcționează și opt licee de predare generală, trei licee de predare concentrată pe un obiect de studiu, un liceu catolic, șaisprezeci clase de predare pentru muncă și șase școli tehnice. În Słupsk se află trei academii înalte: De asemenea, Universitatea Politehnică din Gdańsk, Universitatea Szczecin și Școala Umanistic-Economică Superioară din Łódź au afilieri săi aici. Słupsk este un sediu de trei teatre: Teatre din Słupsk nu sunt unice instituții teatrale din oraș. Există și orchestră filarmonică „Sinfonia Baltica”, și două cinematografe
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
bulgară, Sofia. În București își au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Națională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluției
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
o perioadă de 2 ani (1938-1940) în care a fost elev al Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. La bacalaureatul susținut la secția științifică s-a situat pe prima poziție. Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje fier-carbon sinterizate”. În același an obține titlul de profesor și postul de șef al catedrei de Știința și Tehnologia Materialelor (1971-1985), precum și șeful Centrului de
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice. În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară de Atestare (1990-1992
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
(n. 19 august 1941, Hunedoara - d. 29 aprilie 2005, București) a fost inginer chimist, profesor la Catedra de Chimie Organică din Institutul Politehnic București (Universitatea POLITEHNICA din București), membru titular al Academiei Române (2000) și președintele Secției de Științe Chimice a Academiei Române (2002-2005). Este descendent pe linie paternă dintr-o veche familie de transilvăneni din Săliște, comună emblematică din Mărginimea Sibiului, din care s-
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
D. Banciu ar putea fi căutată în primul rând în familia sa care, pe parcursul a două generații, numără șapte chimiști, printre care și tatăl său, Axente Sever Banciu. Mircea D Banciu a fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială, Institutul Politehnic București, în anul 1962, specialitatea Tehnologia Compușilor Organici, fiind șef de promoție. În februarie 1969 și-a susținut teza de doctorat, „Reacții solvolitice ale derivaților dibenzocicloalcanilor”, devenind doctor inginer în specialitatea Tehnologia medicamentelor și produselor farmaceutice (conducător științific academician prof.
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
științific academician prof. Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu). A efectuat un stagiu post-doctoral la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială ( în prezent Facultatea de Chimie Aplicată și Stiinta Materialelor) din cadrul Institutului Politehnic din București ( în prezent Universitatea POLITEHNICA din București) a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular (1962-1972), șef de lucrări (1972-1980), conferențiar (1980-1990) și profesor (1990- 2005) la Catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
conduce până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945). După ce timp de un sfert de veac și-a desfășurat activitatea didactică la Universitatea din Iași (1921—1946), Gheorghe Zane s-a transferat ca profesor de economie politică la Institutul Politehnic din București, unde a predat între anii 1946-1948. Lucrează apoi cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Române (1949-1952) și în cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1954), unde va îndeplini succesiv funcțiile de cercetător principal, șef de sector
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
ianuarie 1867, Iași - d. 22 martie 1938, Câmpulung Moldovenesc) a fost un general român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat școala primară și Liceul Național la Iași, apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884-1886) și Școala Militară Politehnică din Paris (1886-1888). Ca tânăr locotenent, a activat ca stagiar la Observatorul Astronomic de la Mont Souris; în anul 1889 și-a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890-1892). a avut o
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
român, membru al Academiei Române (m.c. 9 martie 1991 / m.t. 7 iulie 2009). La 27 aprilie 2010 este ales Vicepreședinte al Academiei Române iar la 8 aprilie 2014 a fost ales președinte al Academiei Române. A urmat Liceul „I.L. Caragiale”, Institutul Politehnic - Facultatea de Electronică și Telecomunicații (1961-1966) și a făcut cursuri la Facultatea de Fizică a Universității din București. Și-a continuat studiile în domeniul laseri și holografie la Universitatea din Paris VI (prof. M. Francon ) și la CGE, Franța (1969-1970
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
fratele său, Cornel, școala primară din Porumbacu de Sus, iar apoi, până în anul 1923 gimnaziul și liceul la Blaj și Brașov, fiind în final absolvent al liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În același an, 1923, a devenit student al Școalei Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1928. Tot aici își susține în anul 1940 doctoratul, cu teza „Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic și experimental”, fiind a doua persoană (după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
Hidraulice, funcție pe care o va deține până în ultima zi a vieții. A fost de asemenea profesor la Școala Superioară PTT (1930-1934), profesor de hidrotehnică la Școala Superioară de Tehnicieni Hidro (1946), profesor de hidraulică și centrale hidraulice la Școala Politehnică din Timișoara (1941-1943), profesor de centrale hidraulice la Facultatea de Construcții și profesor de rețele, instalații și mașini hidropneumatice la Facultatea de Mecanică (1950-1955). A fost decan al facultăților de Electromecanică și Mecanică. În ultima perioadă a activității a avut
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
19 ianuarie 1971, București) a fost un inginer energetician român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales și membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921-1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de inginer electrotehnician. După absolvire, în 1927, s-a angajat la "Societatea de Gaz și Electricitate" din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani. După 10 ani
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
I - 1959, vol. ÎI - 1960, vol. III-1965). Tot această activitate l-a determinat să contribuie la conceperea și punerea în practică a unei direcții de studii de Automatica în planurile de învățământ superior ale României. Astfel, fiind Prorector al Institutului Politehnic "Gh. Gheorghiu-Dej" București,incepand cu anul 1960, a creat în anul 1962 în cadrul Facultății de Energetică,secția de Automatica, căreia i-a urmat în anul 1963 Catedră de Automatica, la aceeași facultate, a cărei conducere și-a asumat-o. Tot
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
plan mondial, Facultatea de Automatica a fost transformată în Facultatea de Automatica și Calculatoare în 1969. De această facultate aparțineau catdrele Automatica I, Automatica ÎI, și Calculatoare. Profesorul C. I. Penescu a fost șeful catedrei de Automatica I a Institutului Politehnic "Gh. Gheorghiu-Dej" București până la plecarea sa din țară în anul 1980. Prin personalitatea să, prof. C. Penescu a stabilit și a menținut relații cu multe instituții și societăți științifice din țară și străinătate și a participat la numeroase activități și
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
instituții și societăți științifice din țară și străinătate și a participat la numeroase activități și proiecte ale acestora. Profesorul C. I. Penescu a sprijinit activ dezvoltarea învățământului de Automatica în alte centre de învățământ superior din România cum sunt Institutul Politehnic din Cluj și cel din Iași. Prof. Penescu s-a implicat personal în crearea secției de Automatica la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, actualmente cunoscut sub numele de Universitatea Politehnica Timișoara în anul 1976. Pe timpul șederii sale în Germania
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
I. Penescu a sprijinit activ dezvoltarea învățământului de Automatica în alte centre de învățământ superior din România cum sunt Institutul Politehnic din Cluj și cel din Iași. Prof. Penescu s-a implicat personal în crearea secției de Automatica la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, actualmente cunoscut sub numele de Universitatea Politehnica Timișoara în anul 1976. Pe timpul șederii sale în Germania și Franța a fost invitat să țină seminarii la diverse universități, cum ar fi Technische Universität Darmstadt în care a
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
șef de lucrări (1955), conferențiar (1962), profesor (1968). Pe data de 28 ianuarie 1977 prin adresa Ministerului Educației și Învățământului nr. 84513/1977, a fost numit în funcția de șef al Catedrei de chimie fizică și tehnologie electrochimică, la Institutul Politehnic București, pe perioada 1976/1980. Datorită remarcabilei sale activități științifice, a fost ales membru al Academiei Române în 1990, după ce devenise membru corespondent al acesteia din 1963. Este președintele Comisiilor de Chimie Cuantică și de Spectroscopie Moleculară ale Academiei Române, a fost
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
1926, de Geometrie Analitică la Universitatea din Cluj, unde a fundat revista "Mathematica" și a organizat primul congres al matematicienilor români . A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, în 1945 devine Rector al Școlii Politehnice din București. Discursul pe care il pronunța în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a Asociației Franceze pentru Progresul Științelor, surprinde prin tonalitatea lirica și chiar patetica, neconforma stilului sau sobru și reținut: „Placés au carrefour des routes
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
atunci a inceput sa lucreze ca asistent diurnist la Institutul de Cercetari Agronomice. Pentru lărgirea profilului pregatirii profesionale, in scopul abordării mai tehnice a problemelor de îmbunătățirii funciare, în anul 1938, se înscrie la cursurile Facultății de Construcții a școlii Politehnice din București. Votând in cadrul plebiscitului din 1938 impotriva constițutiei lui Carol II, a fost pus în disponibilitate din funcția de profesor suplinitor, la școala de agricultură din Armășești. Am muncit cu dorința cinstită de a contribuii în măsura puterilor
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
inginer și politician comunist român, membru titular al Academiei Române. s-a născut la data de 19 septembrie 1886 în comuna Murgeni (județul Vaslui). A absolvit în anul 1911 Școala Națională de Poduri și Șosele și apoi a studiat la Institutul Politehnic din Berlin (1911-1914), devenind inginer constructor. A lucrat ca profesor universitar, șef al Catedrei de Drumuri la Institutul Politehnic din București (1940), președinte al Consiliului Tehnic Superior. A fost președinte al Asociației generale a Inginerilor din România (reales în 1949
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
comuna Murgeni (județul Vaslui). A absolvit în anul 1911 Școala Națională de Poduri și Șosele și apoi a studiat la Institutul Politehnic din Berlin (1911-1914), devenind inginer constructor. A lucrat ca profesor universitar, șef al Catedrei de Drumuri la Institutul Politehnic din București (1940), președinte al Consiliului Tehnic Superior. A fost președinte al Asociației generale a Inginerilor din România (reales în 1949), decan al Colegiului inginerilor și membru al Societății Politehnice Române. Opera științifică a lui Nicolae Profiri este legată de
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]