2,744 matches
-
pelerinilor ardeleni și bănățeni, obișnuiți cu alte rețete. Dincolo de distribuția și consumul propriu-zis, se regăsesc vechi spaime și temeri legate de riscul alimentar, de consumul unor alimente a căror proveniență nu poate fi de fapt verificată. Percepția „riscului alimentar” în timpul pomenilor (distribuțiilor de alimente) este omniprezentă, fie că este vorba de indivizii care consumă alimentele sau de cei care le împart. Pentru a elimina temerile, distribuitorii fac tot posibilul de a le prezenta „igienic”, ca și cum teama ar fi împins la acțiune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
igienic”, ca și cum teama ar fi împins la acțiune. Am văzut chiar și persoane îmbrăcate în alb, cu șorțuri albe și mănuși de latex pe mâini, ca un simbol al compromisului între realitatea de pe teren și „idealul” pe care-l reprezintă pomana. Presa, massmedia, joacă la rândul ei un rol însemnat în construcția acestui compromis. Centrată pe ideea de „scandal”, de îmbulzeală ce se formează uneori în timpul acestor distribuții, ea, mass-media, realizează de fapt un com promis între valori alimentare diferite : cea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
leagă, ordonează, „domesticește” : „Hrănind pe cineva, îl domesticești, îl îmbunezi, îl faci al tău. Îl hrănești pe străin, pe sărac, iar reflexul mesei dăruite vizibil se află în lumea nevăzută : ofranda ajunge la Dumnezeu și va fi în același timp pomană pe lumea cealaltă. În condiții rituale, mâncarea celor vii consacrată și numită pomană ajunge pe căi enigmatice în gura celor de dincolo. Înghiți tu aici și se satură cei de dincolo” (Popescu, Anghelescu, 2008 : 8). Hrana îi leagă pe bogați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tău. Îl hrănești pe străin, pe sărac, iar reflexul mesei dăruite vizibil se află în lumea nevăzută : ofranda ajunge la Dumnezeu și va fi în același timp pomană pe lumea cealaltă. În condiții rituale, mâncarea celor vii consacrată și numită pomană ajunge pe căi enigmatice în gura celor de dincolo. Înghiți tu aici și se satură cei de dincolo” (Popescu, Anghelescu, 2008 : 8). Hrana îi leagă pe bogați și pe săraci, pe cei care dăruiesc și care primesc, parte integrantă a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
afaceri, personalități politice locale (primari, cum ar fi cazul la Suceava), arătând că gestul în sine trebuie înțeles și apreciat în context local, în legătură cu evoluția socială a comunităților. Hrana este și o descriere a alterității ultime. Rromii nu mănâncă de la pomana „gadjo” a românilor, iar românii, unii dintre ei, refuză să consume sarmale împărțite de rromi, acestea fiind percepute ca impure, preparate în condiții neigienice. Membrii comunităților neoprotestante se delimitează identitar de distribuția de hrană (pomană) prin aprecieri negative. Într-o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ultime. Rromii nu mănâncă de la pomana „gadjo” a românilor, iar românii, unii dintre ei, refuză să consume sarmale împărțite de rromi, acestea fiind percepute ca impure, preparate în condiții neigienice. Membrii comunităților neoprotestante se delimitează identitar de distribuția de hrană (pomană) prin aprecieri negative. Într-o broșură care critică violent cultul sfinților și venerarea moaștelor, este amintit versetul 28 din Psalmul 106 : „Ei s-au lipit de Baal-Peor și au mâncat vite jertfite morților. Adică au mâncat mâncăruri oferite pentru sufletul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost că săracii care cer milostenie și cerșetorii sunt tolerați tacit de către autoritățile bisericești, ca și cum acestea și-ar da seama, instinctiv, că „săracul” are (încă !) utilitate eshatologică. Nu întâmplător Jacques Le Goff, în căutarea sensului social al milosteniei, afirma că „pomana dată unui sărac este pașaportul către lumea de dincolo” (Le Goff, 1964 : 29). Lectura cărții doamnei Ligia Livadă-Cadeschi dedicate instituțiilor de asistare a săracilor din secolul al XVIII-lea românesc m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva există
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vreo 3-4 zile, mai mâncam macuc din ăla, tata și-a revenit și a spus că poate murim aici, n-avem ce face. „Dar eu Încerc să mă duc În sat, poate reușesc să fac ceva, să cer ceva de pomană, să muncesc la țărani, ca să nu murim de foame” - „Hai, măi, c-au să te Împuște” - „Și dacă stau aici nu tot mor? Mă duc”. Nu era țipenie de neamț; În tot satul erau vreo 3-4 jandarmi români. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo. Veneau așa, din când În când, și se uitau de departe. În fine, Într-o dimineață, când nu se sculase Încă nimeni, tata a intrat În sat și a Început să meargă pe la casele țăranilor să ceară ceva de pomană. N-aveau nici țăranii, că era vai de capul lor. Noroc că noi, stând acolo, În Siret, care era o zonă poliglotă, trăiau foarte mulți ucraineni, ruteni, nemți, evrei, români și toată lumea de acolo știa mai multe limbi. Și tata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
faci. În orice caz, țin minte populația de acolo, ucrainencele. Ucrainencele s-au purtat tare frumos cu noi, adică țăranii de acolo s-au purtat frumos cu evreii, aduceau alimente. Țin minte că erau niște sărbători la care dădeau de pomană la cimitir - nu știu ce sărbătoare era aceea. Paștele Blajinilor. Cred că da, da. Și ne duceam acolo, ne tratau bine, nu aveam ce să spunem de rău despre populația civilă. Numai primarul și persoanele din administrația locală cred că aveau rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adunat fără să zică nimic? Ne-au adunat fără să spună nimic, așa... Era foarte cald - ca să luăm o gură de aer trebuia să ne apropiem pe rând de ușa pivniței... Și când și când câte un român Își făcea pomană și ne aducea apă... Care a fost pretextul arestării? Nimic, fără nici un fel de pretext... După care am fost duși, noi, cei din pivniță, la o sinagogă; toate sinagogile au fost umplute cu evrei, fiind transformate Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se ruga fără să știe ce spune. Sau știind un foarte mic procent din ceea ce se spune. Însă asta nu avea nici o legătură cu limba vorbită. Evreii foarte Învățați În religie evreiască știau și ebraica, deci nu se rugau de pomană. Adică tot de pomană se rugau, dar nu În sensul că se rugau neștiind ce spun. Cam asta este situația și astăzi. Ce modificări au mai apărut? De exemplu, am avut Înmormântarea soției mele acum o lună, nici o lună de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știe ce spune. Sau știind un foarte mic procent din ceea ce se spune. Însă asta nu avea nici o legătură cu limba vorbită. Evreii foarte Învățați În religie evreiască știau și ebraica, deci nu se rugau de pomană. Adică tot de pomană se rugau, dar nu În sensul că se rugau neștiind ce spun. Cam asta este situația și astăzi. Ce modificări au mai apărut? De exemplu, am avut Înmormântarea soției mele acum o lună, nici o lună de zile... M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
chimval zăngănitor, Chiar dacă aș avea darul profeției, și aș cunoaște toate misterele și toată știința, și aș avea o credință desăvârșită, încât să strămut munții, dacă nu am dragostea, nimic nu sunt. Dacă întreaga mea avuție aș da-o în pomeni, și corpul meu l-aș da pe foc, să ard, dacă nu am dragostea, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este răbdătoare; dragostea este binevoitoare; nu invidiază, nu este lăudăroasă, nu se umflă în pene; nu este necuviincioasă, nu umblă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
595 Redau cele 5 catrene de Ionel Geană, pentru redacția ziarului „Zori Noi” - Suceava: 1. FILANTROPIE 2. ZESTREA Unei harnice sătence Simțind că inima-i tresaltă De așa lucruri frumoase De mila care-l copleșea, Uimit, admiri în sinea ta: Pomană începu să dea... Parc-ar țese, parc-ar coase, Din mâna dreaptă, în cealaltă. Cu fir din frumusețea sa. 3. RENUME 4. COSMOGRAMA unui scriitor arivist pe marginea volumului „Existențe”, de Victoria Ana Tăușan Scriitor, ca la moară apa Din
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
națională în favoarea unei istorii a Europei. A accepta pomeni de la U.E., când pământul țării rămâne nelucrat, mi se pare a fi cea mai gravă eroare politică, deoarece se înlocuiește morala muncii cu morala statului în așteptare, împărțind timpul de la o pomană la alta, ceea ce înseamnă că ne îndreptăm încet, dar sigur, spre pierderea identității, topindu-ne în cazanul cu smoală al Europei. Pe de altă parte, momentul intrării noastre în structurile euro-atlantice coincide cu un reflux economic. cel puțin pentru Europa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mire apusenii când vor veni în preumblare prin capitalismul nostru levantin. Lumea încă nu s-a convins că treaba cu fondurile nerambursabile este tot atât de adevărată ca aceea cu împrumutul cu dobândă zero. Cum, adică, măi creștine, să primești bani de pomană? Ce fel de capitalism e acesta și de când e capitalismul filantrop? Dialectic vorbind, n-au cum să-ți dea bani degeaba: beneficiază unul și plătesc toți, ca la nunta de oameni. Că, uite, cum stă treaba cu tenișii UE-ului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a zis-o pe șleau, românește) pe amândouă. Să fim înțeleși:nici Guvernul, cu atât mai puțin partidele nu pot face nimic în fața avalanșei prețurilor, nici măcar pentru a fi păstrate în limite suportabile. Ce poate face Guvernul ? Poate să dea pomeni, numite subvenții, la cine trebuie și mai ales la cine nu trebuie, ajutoare pentru cei ajunși singuri în nevoi, că la toată urma „cum îți așterni, așa dormi”. Dacă n-ai vrut să muncești, n-ai anii de pensie, sau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
distrugă și industria de armament, să nu se găsească nici gloanțe, ca să fie împușcați. Guvernanți și politicieni, prea vă jucați cu focul ca să nu aprindeți o vâlvătaie socială. Cu și fără ajutoare sociale, cu și fără subvenții, cu și fără pomeni, societatea se radicalizează, pentru că prea vă legănați pe pânza de păianjen a averilor rău agonisite. Chiar nu vă temeți de o adevărată revoluție? Treaba voastră! Numai să nu spuneți că nu sunteți vinovați. 4 iulie 2008 Metamorfoza culorilor Motto:”Azi-noapte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de dreapta, chiar dacă aplici o politică socială a altei forțe politice. Cuprinși de febra datului în stânga și în dreapta ca într-un concurs gen „cine dă mai mult, acela câștigă!” politicienii s-au luat la întrecere cu promisiunile, antrenând în vârtejul pomenilor și pe parlamentari, cărora nici nu le-a fost prea greu să dea bani din punga altuia. De când Geoană, larg la inimă, a promis 20-25 mii euro celor care se vor întoarce în țară de pe șantierele Europei, pomenile de la buget
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în vârtejul pomenilor și pe parlamentari, cărora nici nu le-a fost prea greu să dea bani din punga altuia. De când Geoană, larg la inimă, a promis 20-25 mii euro celor care se vor întoarce în țară de pe șantierele Europei, pomenile de la buget s-au transformat într-un torent vijelios, prăvălit într-o cascadă. Deși guvernul lui Tăriceanu avea un plan în legătură cu pensiile și salariile, previziunile au fost cu mult depășite, în condițiile în care s-au dat asigurări că plățile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu doctrina și cu programul, că, la o adică, ce nu face omul ca să iasă din necaz. Este de la sine înțeles că nu mă interesează toată scenarita de-a făcut alianțe și nu înțeleg de ce să-ți răcești gura de pomană, când decizia este în altă parte. Păi, dacă prin vot i-ai delegat pe alții să vorbească în locul tău, de ce nu-i lași pe cei desemnați prin legea calculatorului să te reprezinte? După această revoluție electorală se poate spune: „ați
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
actualului buget e tot atât de năucitoare și nocivă ca prima: asigurarea „pensiei” minime de 350 lei lunar pentru toată caracuda, fie că a tras chiulul câțiva ani, pe undeva, fie că în dreptul profesiei scrie casnic ă casnică. În primul rând, această pomană electorală este numită impropriu pensie, este un ajutor social, care ar trebui dat numai celor care au vârsta de pensionare, dar nu au anii de pensie, adică au lucrat mai puțin de 25 de ani femeile și mai puțin de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu toată trupa după el. Apoi, lumea se împrăștia, că doar petrecere fără lăutari nu se poate. Păi, dacă nu poți să dai de pământ cu Boc și cu ai lui, ar fi bine să nu-ți bați gura de pomană. Ca să știți cum să procedați altă dată, vă vând un pont aproape pe nimic. Omul care făcea din fotbal o cascadă de metafore, căruia „Îngerul [i]-a strigat” de s-au zburlit „Ciulinii Bărăganului”, când voia să petreacă în voie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gingaș calicul, și fudul, le umblă unora prin cap că României i s-ar cuveni postul de comisar european pentru agricultură, ca să le arătăm noi cum se face agricultura. Vine toamna, dă frigul, de ce vrei să-ți răcești gura de pomană? S-a găsit și punctul vulnerabil: Androneasca ... 25 septembrie 2009 Agendă încărcată Motto: „La parole a été donnée à l’homme pour déguiser sa pensée.” („Vorba a fost dată omului spre a-și ascunde gândurile” - Talleyrand) Veți fi crezut, poate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]