4,442 matches
-
contact cu imaginile este mai usor de explicat: intelectul, fiind imaterial, nu poate produce imagini ale obiectelor particulare; obiectele cunoașterii sunt totuși obiecte hilemorfice care există în afara sufletului nostru, astfel încât intelectul trebuie să își extragă materialul cunoașterii din imaginile care populează simțurile interne. În Summa theologiae (I, q. 84, a. 7, co.) și Summa contra Gentiles (ÎI, 73, n. 36) , imaginile sunt numite exemple ale conceptului investigat. Ce înseamnă acest lucru? Atunci când cineva vrea să înțeleagă universalul dintr-un particular, apelează
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoașterea de tip intelectiv nu este unul cognitiv, ci unul cauzal (q), imaginile fiind doar cele prin care (id quo) cunoaștem caracteristicile obiectelor extramentale, nu și cele pe care (id quod ) le cunoaștem. Dar ce se întâmplă cu imaginile care populează imaginația? Pentru a putea cunoaște un basilisc, de exemplu, trebuie mai întâi să mi-l imaginez, trebuie să creez o imagine care să îi corespundă. Cum ar trebui înțeleasă relația dintre imagini și imaginație? Puterea imaginativa formează în ea însăși
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pune laolaltă, acționând asemenea unei pâlnii prin care toate datele senzoriale disparate sunt adunate la un loc. Farfuria în care se scurge tot acest melanj formal este puterea cogitativa, care are capacitatea de a alcătui, împreună cu imaginația, entitățile intermediare care populează acest nivel secund al cunoașterii, si anume imaginile care sunt mai apoi stocate în memoria senzorială. Aceste imagini trebuie înțelese, așa cum spuneam, nu asemenea unor imagini pictografice, ci într-un sens mai larg, asemenea unor imagini care cuprind și informații
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
particular a deoarece, așa cum am spus, sunt formate din diferite forme accidentale ale obiectului extramental hilemorfic, plasat într-un anume context spatio-temporal a, nu pot fi pe masura intelectului, care este imaterial. Condițiile de individualitate păstrate încă de imaginile care populează simțurile interne trebuie îndepărtate, dar, în același timp, esența universală, miezul informațional al obiectului extramental, trebuie păstrată, iar acest lucru este posibil prin acțiunea intelectului agent, care iluminează și abstrage din imagini speciile inteligibile. Trebuie spus că Toma din Aquino
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Cred că dificultatea acceptării de către un realist a pasajelor citate are în spate două afirmații ale lui Toma din Aquino: că avem capacitatea de a cunoaște cu adevarat obiectele extramentale și că știința este despre obiecte din afara sufletului nostru, care populează lumea reală, nu despre reprezentările noastre interne. Cum pot fi împăcate aceste două afirmații cu faptul că primum cognitum este conceptul? A fi de acord cu perspectivă potrivit căreia primul obiect cunoscut este conceptul nu înseamnă cumva a cădea în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formal identic cu forma esențială a obiectului extramental pe care îl reprezintă. În urmă analizei sistematice desfășurate și a suportului textual invocat, am putut să arăt că altă este de fapt lectură care face dreptate acestei entități intermediare, conceptul, care populează nivelul intelectiv al cunoașterii, anume lectură reprezentationalista, care se bazează pe opt argumente și consecințe ale acestora: (A.1) intelectul posibil este cel care realizează propriu-zis operația de cunoaștere; (A.2) nu poate exista cunoaștere sau înțelegere în lipsă formă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai pot fi percepute și de către un simț intern, si anume simțul comun, cel care actioneaza asemenea unei pâlnii care adună informațiile de la toate simțurile externe, pentru a putea pune la dispoziția celorlalte simțuri interne materia pentru formarea imaginilor care populează memoria, puterea cogita tiva și imaginația. Dintre aceste simțuri interne imaginația este o putere aparte, fiind cea care întreține o dublă relație cu imaginile pe care ea însăși le formează. Motivul pentru care imaginația întreține o relație dublă cu imaginile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la aceste tipuri de obiecte non-reale, putem spune că imaginile nu pot juca decât un rol cognitiv, tocmai pentru că nu au un corespondent în realitate. Rețin așadar faptul că imaginile joacă un rol cauzal în procesul cunoașterii obiectelor hilemorfice care populează lumea reală extramentala, rezultat notat cu „q“, si un rol cognitiv în momentul în care reprezintă obiecte care nu există în lumea extramentala, rezultat notat cu „q1“. Următorul tip de entități intermediare care intervin în procesul de cunoaștere sunt speciile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
trei romane importante: Bleak House de Dickens, Cranford de Elizabeth Gaskell și Vilette de Charlotte Brontë. 1854. La 3 ianuarie o flotilă anglo-franceză intră în Marea Neagră. Portul Sevastopol este cucerit. // În urma semnării Convenției de la Bloemfontein (17 februarie), Orange Free State, populat de buri, dobîndește dreptul la auto-determinare. // La 28 martie, Anglia și Franța declară război Rusiei. Începe Războiul Crimeii care va dura doi ani (v. Armata). Charles Dickens publică romanul Hard Times. 1855. Cabinetul Aberdeen, în urma votului de neîncredere din Parlament
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
captivilor, Magdala este prădată și arsă, iar regele (negusul) Theodorus se sinucide. Războiul cu triburile Ashanti (1873-1874). Începînd din secolul XVII, triburile Ashanti s-au unificat și au format un imperiu feudal pe Coasta de Aur unde existau multe așezări populate de englezi. Cum bunurile și viața coloniștilor păreau amenințate, generalul Sir Garnet Wolseley, administratorul și comandantul-șef al trupelor britanice din Coasta de Aur, cucerește capitala Kumasi unde "împăratul" Karikari este depus și înlocuit de un conducător pro-britanic, Mensa Bonsu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe locurile fostelor cetăți dacice sau ale orașelor romane au fost, mai tîrziu, peste secole, construite alte așezări, acestea au fost numite, firește, altfel, pornind de la limba locuitorilor, în primul rînd romîni, dar și slavi, pecenegi, cumani, unguri etc. care populau aceste așezări. Astfel, cam pe unde era Sarmizegetusa este acum Grădiște (care, prin semnificația originară a bazei grădiște, „vale cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit cu Bălgrad, apoi, în romînește
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din 1603 și derivat de la tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
1971. Pare surprinzător că și un cuvânt recent poate avea, la originea îndepărtată, un termen latinesc: este vorba de lat. stringere, transmis multor limbi romanice, inclusiv românei, unde a devenit a strânge. De la participiul strictus s-a creat în latina populară verbul *strictiare, care stă la baza verbului v. fr. estrecier „a constrânge“. Din vechea franceză, cuvântul a trecut Canalul Mânecii și a luat forma englezească stress, dobândind sensul „efort intens, tensiune“. Sub noua sa înfățișare și cu noul său sens, a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în țară și la munteni Negrul vodă” (p. 272). 7. Costin explică în felul următor popularea spațiului moldav: „Nici o altă țară nu se mai află, care să fi fost așa de repede colonizată în granițele sale... În câțiva ani au populat cu oameni toate locurile și câmpiile până la Dunăre și Nistru, au cuprins toate șesurile tăiate de râuri, până la Marea Neagră. Dragoș plin de zel împrăștie pe rumâni în câmpii, pe sașii meșteșugari și pe ruteni îi așează lângă munți, pe slujitorii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Marea Neagră. Dragoș plin de zel împrăștie pe rumâni în câmpii, pe sașii meșteșugari și pe ruteni îi așează lângă munți, pe slujitorii lui îi împinge în câmpiile de mai jos. Așeză și pe rutenii fermieri din Pocuția și Podolia; ei populară Cernăuții, Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile Orhei, Soroca și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de unde și „deosebirile dintre temperamentul lor fizic și caracterul lor moral; chiar și formele limbii difereau unele de altele în multe privințe”. Latinii bătrâni sau barbari ocupau „părțile din nord ale lumii vechi”. Aceștia migrează din Asia în trei valuri populând Europa cu neamul lor de la nord la sud. „Dialectul acestor latini barbari, spune Densusianu, rămăsese mai aproape de originea sa, atât în ce privește sistema consonantelor, cât și forma terminațiunilor. Idioma latinilor bătrâni era mai dulce, mai armonioasă, însă nu avea aceeași mișcare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cultură, creatori de monumente nemuritoare și afirmatorii unei reale experiențe medicale. Unelte de os, silex și metal au coexistat în realizarea mumifierii și a monumentelor. Din perioada memfistă (4400 - 3200 î.Chr.) au rămas relevante probe. Aveau numeroase centre urbane populate de sirieni, israeliți, libieni, kurzi, pe lângă sclavii luați prizonieri în războaie sau grecii tebani ori etiopienii dornici de-o altă viață. Dinastii și regi vestiți ca Thutmosis II, Ramses II și III, Athotis I au adoptat comportamentul Nilului fertilizator. științele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Declinul Imperiului Bizantin are cauze exterioare, cărora nu le-a mai putut face față și cauze interne, pe care nu a mai avut cine să le rezolve. În secolul VII îi sunt smulse acestui Imperiu, Egiptul, Siria și alte teritorii populate de arabii care, după prima lor expansiune și cucerire a Imperiului Persan sasanid, puseseră ochii pe Bizanțul bogat, plin de fast și la răscruce de drumuri comerciale, de aceea l-au asediat pe mare în mai multe rânduri. La acestea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fost transmisă, nimeni nu se ofensează văzând-o pe scenă." Corneille pune la îndoială eficacitatea scenică a verosimilului obișnuit în materie de tragedie. El admite că acesta s-ar potrivi comediei care pune în scenă umanitatea medie, și nu tragediei, populată de ființe ieșite din comun. Eroii săi tragici subliniază ei înșiși cu mândrie aspectul extraordinar al destinului lor. Schlegel va atrage atenția, în Cursul de Literatură dramatică, din 1809, asupra neverosimilului pe care se bazează intriga din Horace. Cum au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contaminare posibilă între tragedie și comedie, în schimb autorii dramatici pun în discuție definițiile tradiționale ale comediei și tragediei. Corneille introduce personaje din societatea bună în comedie și chiar regi în "comedia eroică", refuzând statutul de tragedie pieselor care, deși populate de personaje cu rang înalt, nu prezintă mari pericole politice. Cât despre Molière, el proclamă superioritatea comediei asupra tragediei, ceea ce se opune discursurilor teoreticienilor care continuă, pe tot parcursul secolului, să considere tragedia drept genul major. 7. Tragedia ideală 7
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pușcă, poștele, busola, și cu ideile noi și roditoare ce rezultă din ele, nu avem încă o artă dramatică a noastră? Suntem înconjurați de toate științele, de toate artele, de miracole multiple ale industriei omenești; locuim într-o capitală populată de nouă sute de mii de suflete, în care prodigioasa inegalitate a averilor, varietatea stărilor, opiniilor, caracterelor, formează contrastele cele mai energice și cele mai picante; și în timp ce mii de personaje diverse ne înconjoară cu trăsăturile lor caracteristice, atrag căldura pensulelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umană a unui concentrat de funcție politică: homo politicus"26. Caragialiana lume, lume incită însă la caracterizări de ansamblu. Pentru a o cunoaște și cartografia, Mircea Iorgulescu întreprinde un demers catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și izolat o realitate pestriță, în vacarm continuu. Amestecul de bâlci și carnavalul referențial n-ar putea fi reprezentat mai sugestiv decât prin acest vălmășag haotic al vorbelor. Intenția de inventariere riguroasă a lumii obiectuale și a umanității ce o populează reiese și din manuscrisele conținând fișe de nume reale sau inventate după principiul caracterial, descoperite, ordonate alfabetic și publicate postum de Zarifopol sub titlul Repertoriu de nume proprii.7 Experimentat neprogramatic la Caragiale, "principiul listei" devine model scriptural de bază
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că aceste suprapersonaje s-au dovedit, de altfel, cele mai fertile mărci ale caragialismului, trecând definitiv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]