13,119 matches
-
a lăsat singure pe mine și pe Sheba pe bucata de cinci sute și ceva de metri care mai era până la poarta școlii. Ceața de dimineață dispăruse în stilul englezesc tipic și-i făcuse loc unei după-amiezi strălucitoare, înghețate. Pe porțiunile de stradă neumbrite se putea chiar simți soarele încălzindu-ți părul. — Sper că nu te-ai întristat pentru că ai vorbit despre Ben și toate astea, am zis eu. Nu, deloc. Știi, eu mă simt cumva jenată de subiectul ăsta din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de ras. Cu cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la ce se uita? Deodată Îi apăru sub pleoapă o mică umflătură, parcă era o bobiță din email... Oare plîngea? Mă simțeam prost... Nu asta am urmărit... — Dar hai să discutăm despre agrafele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată, și jumătate din tavan era Înclinat. Doar porțiunea În care Își primea oaspeții, despărțită de restul printr-o foaie de placaj, era Înzestrată cu mobilă: mese și scaune din plăci de inox. Se vedea de la o poștă că-l costaseră ceva bani. Trei pereți, exceptîndu-l pe cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreo greșeală de strategie, s-a zis cu norocul care-mi surîsese... aveam și eu parte de soarta celorlalți. Am pornit cu luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete și dughene cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
modelul din fotografie erau una și aceeași persoană... Nu mai puteam pretinde că peruca ar fi fost imposibilă, chiar și În poziția aceea ciudată În care Își trecuse părul pe sub coapse... Dacă, de exemplu, ar fi luat Între dinți acea porțiune din perucă ce se prinde de cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale, ce confereau o transparență aparte fondului alb - cu mîna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma unei tăieturi. Oare lipsa de expresivitate era doar de suprafață sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate acestea, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă gîndesc la ce-a fost, Îmi dau seama că acolo, la jumătatea pantei memoria mea nu s-a pierdut, ci mai degrabă a Început să lucreze. Ciudat, dar nu orașul care dispăruse constituia acum o problemă, ci tocmai această porțiune care a rămas și nu s-a evaporat. Cred că pentru mine, cafeneaua aceasta Înseamnă chiar mai mult decît mi-aș fi Închipuit. Femeia care-i chemase Înapoi pe pietonii de pe străzi dispăruse și ea... N-aveam de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu fierbătorul. Cele mai norocoase ne făceam rost de săpun Lux și de spray-uri ungurești. Celelalte, mai prost situate într-un nod de relații (capital social redus, cum se zice acum), își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Erau o mulțime de martori care au insistat că nu a avut „altă opțiune“ decât să vireze spre a nu da peste femeia aceea și că a fost un ghinion înfiorător că pata de ulei fusese lăsată tocmai pe acea porțiune de drum. Am stat două zile în spital și tot ce îmi amintesc este o coloană nesfârșită de vizitatori. Părinții lui Aidan și Kevin au venit din Boston, mama, tata, Helen și Maggie au venit din Irlanda. Dana și Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am întins un strat subțire pe față și, după câteva minute, cicatricea a început să dea semne de mâncărime. M-am repezit la oglindă și aproape că mă așteptam să văd cum se umple de bășici și cum se extinde porțiunea de piele încrețită, ca o chestie dintr-un experiment științific care a luat-o rău de tot razna. Dar nu, nu se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă culca, am mai sunat o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi că doi oameni au fost înmormântați în acel loc. Unul era un bogat neguțător care, trecând pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe alții îi făcea să cadă în apă. Luptă cu o furie sălbatică, atent la mișcările adversarilor, cu gândul la fratele său, care, pe câmpia de la Bedriacum, încheiase probabil o bătălie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul. Când putu să respire iar, Flamma se simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
face scandal, mie și câinelui, din cauza rahatului. Nu-i răspund. Zic numai: „Asta e, Shadow, cacă-te cât poți tu mai bine“. Apoi ne îndreptăm spre colțul lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
greu. pentru că adevărata pornografie face aerul cât se poate de dens. Pornografia îngroașă aerul la fel de tare ca betonul sau oțelul. A rămas întinsă pe pat și, după revenirea din transă, mâna ei a coborât încet până când degetele au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care scrii cartea, John. Nu e adevărat. Scrii cuvintele, John. Eu am făcut-o. Eu știu. Mâna i s-a strecurat în fâșia argintie, ultima curelușă, ultima graniță. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi nevoie să se lungească prea mult coarda
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
de mari, impresionează organul auditiv și sunt astfel percepute ca sunete. Ca și coardele și coloanele de aer din tuburile sonore, barele pot forma unde staționare cu un număr variabil de ventre și noduri, adică pot vibra și parțial, pe porțiuni. Ca atare, și ele vor produce sunete parțiale, cu frecvențe mai mari decât ale sunetului fundamental (care, ca de obicei, corespunde vibrației lungimii totale a corpului sonor). Cu cât se formează mai multe grupuri de ventre-noduri, cu atât se obțin
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru era întuneric, un întuneric tăcut și răcoros. Peste tot se înălțau umbre, paznici imateriali ai urâțeniei nevăzute. Afară, porțiunile vizibile ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din ce motive, șantieriștii nu-și făceau nevoile în cabină, ci în dosul unor lăstari deși de bozii, vegheați de o haită de câini. Mi-era scârbă de acea porțiune de drum, dar îi înțelegeam pe șantieriști. Le înțelegeam instinctul lor, plăcerea de a-și face nevoile în natură sau, în fine, un simulacru de natură. Citisem, în adolescență, câteva gânduri ale lui Carlo Levi, în Cristos s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre casă, grăbind - fie și doar cu câteva minute - revenirea Acasă. Întotdeauna am zorit spre Acasă. Viața mea, dacă stau să mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de Îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, În chiar acea noapte, cînd Julián zise că Îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu Încotro și căzu de acord. „Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă-mă pe mine.“ Pălărierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am apucat-o pe strada Balmes cu pași hotărîți, mergînd pe sub coroanele copacilor ca să ne ferim de burniță și, poate, de a ne Încrucișa privirile. Mi s-a părut că, pe anumite porțiuni, Bea se grăbea, aproape că trăgea de mine. Pentru o clipă, am crezut că, dacă Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească. Imaginația mea, Îmbătată Încă de atingerea și de gustul trupului ei, ardea de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine că după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că, În cursul inspecției de dimineață, profesorul și asistenții Îl găseau deja pansat și chiar conectat la tuburile de oxigen și la rețeaua de transfuzii, menită să-i țină organismul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]