4,565 matches
-
fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă lume"18. Și cum cea mai bună distincție posibilă care poate fi făcută în evidențierea unor elemente comune și de diferențiere, între modernism și postmodernism, o realizează poezia, redăm cuvintele lui Nicolae Manolescu, din studiul Despre poezie : "Poezia modernă a fost cea dintâi care a respins trecutul în întregul său. Un lucru exact invers se petrece în postmodernism: el nu numai că nu întoarce spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
comune și de diferențiere, între modernism și postmodernism, o realizează poezia, redăm cuvintele lui Nicolae Manolescu, din studiul Despre poezie : "Poezia modernă a fost cea dintâi care a respins trecutul în întregul său. Un lucru exact invers se petrece în postmodernism: el nu numai că nu întoarce spatele poeziei moderne pe care, într-o anumită măsură, o recuperează, dar nu-l întoarce nici măcar poeziei mai vechi decât ea. Este ca și cum postmodernismul s-ar redefini printr-o dorință de înglobare a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în întregul său. Un lucru exact invers se petrece în postmodernism: el nu numai că nu întoarce spatele poeziei moderne pe care, într-o anumită măsură, o recuperează, dar nu-l întoarce nici măcar poeziei mai vechi decât ea. Este ca și cum postmodernismul s-ar redefini printr-o dorință de înglobare a trecutului și s-ar referi la toată poezia scrisă înainte (...). Poetul modern este de obicei "inocent" în raport cu tradiția: se scutură de ea ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau ironic"19. Paradigma culturală, atașată Generației '60, anticipată de Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc., este neomodernismul. Ioana Em. Petrescu înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc., este neomodernismul. Ioana Em. Petrescu înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ion Gheorghe etc., este neomodernismul. Ioana Em. Petrescu înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente. Textul va deveni, mai târziu, în postmodernism, existența însăși, întrucât finalitatea constă tocmai în confundarea biografiei cu opera, aceasta din urmă, generând un mod de viață. Forma tragică a texistenței este vizibilă, la Ana Blandiana, în poezia interzisă. În mod uzual, în rândul celor care aparțineau Literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestora din urmă nu este aceea de a crea perfecțiunea, ci de a readuce în prim plan realitatea interioară a fiecărui autor în parte. De altminteri, confundarea aceasta a biografiei cu opera, promovată încă din neomodernism, este cultivată profund în postmodernism. "Cântecul însuși continuă să palpite undeva, ascuns, simt urmele calde pe care le-a lăsat prin mine trecând..."148, despre care vorbește Ana Blandiana nu este altceva decât mesajul real transformat în mesaj personal. Subiectivizarea lumii, printr-un proces prealabil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana este una în care toate "mecanismele de proiectare speculativ-metafizice și mitic-simbolice sunt traspuse în planul spiritualului, obiectele, evenimentele servind drept semne ale unei realități devenite exclusiv spirituale 149. Practic, toate principiile unui neomodernism, văzut ca împletire între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm."25 Analiza creației Anei Blandiana, care este, de fapt, miza principală a demersului nostru, ne propunem să o reliefăm prin raportare tematologică, urmărind cronologia volumelor, pe parcursul cărora să insistăm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îi urmează și care aparțin acestei etape poetice a demetaforizării sau a reconstrucției se aseamănă prin absența semnelor de punctație, precum și a elementelor de prozodie. Lipsa ritmicității, a rimei, a unei măsuri regulate, fac din aceste poeme, totodată, precursoare ale postmodernismului. Totuși, este păstrată atitudinea ludică a eului liric, marcată prin "asocierile inedite de cuvinte, care pot schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141: "Verde-ntuneric de nuc/ Peste norocu-mi uituc/ În iarba a toate stăpână/ Dormind cu o carte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale altora, și ale sieși, recunoscându-le și numindu-le explicit"161. Cel mai recent volum de poezie al autoarei, Patria mea A4, apărut în anul 2010, este cel care devine exterior oricărei etape creatoare. Făcând realmente trecerea spre un postmodernism al cotidianului, al fragmentarismului, al rupturii, al biografismului și al intertextualității, poemele acestui volum ascund o Ana Blandiana subtilă și matură, care utilizează cu rafinament și cu măiestrie limbajul și întreg arsenalul stilistic. Ne vom opri atenția doar asupra două
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc sau, dacă există, este ascunsă cu finețe în spatele unui limbaj simplu, banal, al cotidianului, în care orice mișcare este surprinsă instant. Deținând o funcție mai mult informativă cu privire la realitatea existențială, poeta are grijă să nu își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un unghi diferit, pe care îl considerăm corect, fiind susținut parțial de alte încercări anterioare, de cercetare a operei sale. Premisa deconstrucției canonice pornește de la studiile Ioanei Em. Petrescu, care încearcă o atribuire a conceptului de deconstructivism primei etape a postmodernismului, pe care aceasta o identifică neomodernismului. Neomodernismul, care are în centru Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de la studiile Ioanei Em. Petrescu, care încearcă o atribuire a conceptului de deconstructivism primei etape a postmodernismului, pe care aceasta o identifică neomodernismului. Neomodernismul, care are în centru Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propria mea țară" (Exil). După cum se știe, ca argument al existenței unui astfel de poem în neomodernism, am prezentat și într-un capitol anterior al lucrării noastre faptul că acesta este un curent literar destul de eterogen, cu prelungiri până în epoca postmodernismului, ai carui reprezentanți au exploatat, într-o manieră personală, toate resursele liricului, de la râsul grotesc, la sensibilitatea pură, de la ironic la tragic, de la retorica angajată, la inefabilul sublim al cuvântului liber. Prin urmare, avem de-a face cu un colaj
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vedere acele direcții necesare studiului nostru), am încercat o relaționare a acestuia cu Neomodernismul, curent ideologic și cultural, atașat Generației șaizeciste, pornind de la studiile Ioanei Em. Petrescu care stabilește ea însăși o legătură între Deconstructivism și perioada de început a Postmodernismului, pe care aceasta o identifică Neomodernismului; 2. O alta aplicativă, care pune în centru scrierile în versuri ale Anei Blandiana, o poetă reprezentativă pentru neomodernism, a cărei poezie am pus-o, însă, sub semnul deconstrucției. Așa cum vom vedea, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pornind de la problema suspendării alterității în poezie, ca urmare a scopului poeziei de a se comunica pentru a se comunica și nu pentru a comunica ceva, o punem în relație cu neomodernismul, curent literar artistic, situat în prima parte a postmodernismului. Identificând limbajul drept punct comun de legătură între Neomodernism și Deconstructivism, Ioana Em. Petrescu identifică textul deconstructivist drept o permanentă refacere, procesualitate orientată către trecut. "Rețea, țesătură, urzeală, textură iată termenii care desemnează metaforic, dar și etimologic, textul. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme majore: modernismul și postmodernismul. Nu cred că aș exagera dacă aș spune că, luată împreună, Generația '60 este cea mai iubită generație din literatura română, care a scos nu doar scriitori de excepție, ci și critici... A.B.: Pentru mine, curentele literare nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mari scriitori. Nici unii, nici alții nu aparțineau unui curent literar, nu e nimic comun, estetic vorbind, între Blaga, Bacovia si Ion Barbu, după cum nu e nimic comun cu excepția epocii și a refuzului proletcultismului între mine și Nichita sau Sorescu. În timp ce postmodernismul este un curent literar, cuprinzând poeți care seamănă între ei și care, ca orice curent, este depășit și părăsit, în cele din urmă, de poeții importanți pe care-i conține. A.-I. P.: Vorbiți-ne despre cenaclurile literare și depre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Luiza, Valori stilistice în poezia Anei Blandiana, Teză de Doctorat, Sibiu, 2009. Bulgăr, Gheorghe, Literatura și limbajul, București, Editura Vestala, 2002. Călinescu, Matei, Aspecte literare, București, Editura pentru Literatură, 1965. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodrnismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999. Cârneci, Magda, Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, București, Editura Litera, 1996. Ciobanu, Mircea V., Avatarurile exercițiului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodrnismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999. Cârneci, Magda, Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, București, Editura Litera, 1996. Ciobanu, Mircea V., Avatarurile exercițiului hermeneutic, în "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și Civilizație", nr. 4 (2006). Ciobanu, Nicolae, Panormaic, București, Editura Cartea Românească, 1972. Cipău, Dana Maria, Poetici ale tăcerii, Cluj-Napoca, Editura Sarmis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]