5,618 matches
-
ca și în Patul lui Procust, sfaturile date colaboratoarei sale, reproduse în prefață, dezvăluie părerile lui S. despre romanul subiectiv. Pentru a interesa, romancierul de acest tip ar trebui să facă o selecție severă a trăirilor proprii, să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în el, fiindcă ar fi convențional. Relatarea autobiografică a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
ȘTIINȚE ȘI ARTE, periodic apărut la București, bilunar, de la 15 ianuarie la 1 aprilie 1881. Într-un Prospect din primul număr redactorii reliefau necesitatea răspândirii informațiilor științifice, în scopul înlăturării prejudecăților și superstițiilor. De aceea, în revistă au și fost incluse unele articole de popularizare a științei. Influența naturalismului este evidentă în toate colaborările apărute la partea literară. A. Lupu-Antonescu publică schițe după rețete naturaliste, pe care încearcă să le respecte
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
de a fi produsul retoricii: Augustin, încă păgîn, a fost maestru de retorică timp de aproape cincisprezece ani și s-a aplecat mereu asupra ei și după aceea, cînd s-a gîndit să construiască o cultură creștină. Dar numai o prejudecată romantică, valabilă multă vreme și în secolul nostru și încă nu cu totul depășită, a dus la ideea că elaborarea retorică ar fi un semn de „nesinceritate” (cum se spunea în treacăt) și de incapacitate artistică, iar nu, dimpotrivă, al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său. La aceasta au contribuit și notabilele sale însușiri de politician, unitatea incomparabil mai solidă care caracteriza ansamblul bisericilor ce sprijineau Alexandria în raport cu cele de tendință antiohiană, precum și nenumăratele daruri pe care le-a trimis la curtea împăratului. Lipsa de prejudecăți și de scrupule și, uneori, brutalitatea lui Chiril l-au ajutat să triumfe la Efes, însă nu va putea fi uitat faptul că el și gărzile sale de corp (parabalani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pennac, Domnilor copii, apar cîteva informații-cheie pentru eventualii lectori: "unul dintre scriitorii cei mai mediatizați ai editurii franceze Gallimard", "succes imens" și "în topul vînzărilor". Astfel de sintagme aduc uneori deservicii scrierilor de valoare - succesul este un mare generator de prejudecăți. În cazul acestui roman este bine să renunțăm la parti-pris-uri - cititorii români au ocazia să se delecteze cu un text amuzant, inteligent, excelent scris, cum puține sînt. Trei elevi de 12 ani sînt prinși de profesorul lor, un tiran al
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
de pierzanie s-a autofalsificat, silindu-se a-și recomanda poezia anterioară cotiturii de la 23 august 1944 drept "prevestitoare a revoluției comuniste". Un soi de albatros care, pasă-mi-te, anunță furtuna. E o mistificare de sine evidentă: "Parcurgînd fără prejudecăți volumele Cîntece de pierzanie (1938), Cîntece noui (1940), Poezii (1943), Orașul pierdut (1943), mi-a încolțit bănuiala că poetul a pus la cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere exprimate în revistă." Desigur, vom simți lipsa acestei țepușe care ne ajuta să păzim merele de aur. O să ațipim mai des cu nasul în prejudecăți, discursuri terne, oglinzi oxidate. Speranța noastră e că Vineri nu va sta prea mult agățat, perpelindu-se, și va zburda din nou pe insula cu capre, vecini, papagali și destui naufragiați în apă de ploaie. * Ultimul număr cu Patron-Fundația are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
un conflict, sau mai bine zis o ambivalență care nu-și găsește echilibrul decît în sinteze extrem de rare", viitorul istoric al religiilor își concentrează atenția asupra modului în care cei doi poeți au contribuit la lărgirea orizontului spiritual european, contrazicînd prejudecata curentă conform căreia spiritul latin s-ar reduce la cîteva atribute convenționale cum ar fi claritatea, eleganța, echilibrul. Așadar, demersul său nu intenționează să se plaseze nici în cadrul istoriei literare comparate, nici în cel al criticii influențelor (deși dimensiunea comparatistă
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
nu se înțelege nimic, care nu vine la timp, deși e anunțată și așteptată, ci cumva în contratimp, cauzată de o boală anacronică, nepotrivită nici cu vîrsta poetei, nici cu vîrsta istoriei. Nici vorbă de înțelepciune în pragul ei, pentru că prejudecata împăcării cu soarta e sistematic descompusă: "Mă grăbesc înspre moarte,/ fără un înțeles anume". Nici urmă de împăcare sau de seninătate, dar nici de revoltă în aceste inedite ale Marianei Marin. De cele mai multe ori atitudinea poetei e de constatare oarecum
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
Modul în care e discutat romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade și, în general, tonul ironic al referirilor la unii tineri intelectuali de valoarea lui Eliade însuși, a lui Emil Cioran, Petru Comarnescu, I.I. Cantacuzino sunt mărturii ale lipsei oricăror prejudecăți în această privință. E grăitoare neîncrederea autorului în funcțiile criticii: „Nu poate fi adevărat ceea ce spune un critic de vreme ce judecă operele literare după criterii arbitrare care, de altminteri, pot fi schimbate între ele după plac și acoperă în mod egal
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
pagini mai departe: „Eshatologia generală a poporului ales se împarte în eshatologie transcendentă sau cerească și eshatologie pământească, numită și națională, istorică și politică”. În plus, mărturiile scripturistice pe care el le invocă sunt de fapt scrierile intertestamentare. Din păcate, prejudecățile sale apologetice sunt atât de puternice, încât întreaga documentație de prim ordin nu conduce la nici un rezultat rezonabil. Aceeași schemă artificială se regăsește pretutindeni în lucrarea sa: un Anticrist, principiu supranatural; un al doilea Anticrist, colectiv; în fine, un al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ciceronian” (Pico della Mirandola îi acordase supranumele de „Cicero creștin”) pentru bogăția informațiilor și justețea argumentelor; aprecierile se opresc însă aici. Eticheta aplicată pentru eternitate acestui tratat pare a fi cea de „mediocru perfect”. Cu toate că este greu de dărâmat o prejudecată uneori acreditată de specialiștii de primă mână, îndrăznim să afirmăm că Lactanțiu, în contextul apologeticii creștine, reprezintă o culme, iar lectura întregii sale opere, o veritabilă delectare intelectuală. Instituțiile, prin caracterul lor sistematic, prin stilul lor, prin anvergura culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al unui imperiu păgân și de iudeu. Commodian reia legenda și îi conferă o nouă semnificație. În concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un duh rău” și venit din Siria; nicăieri însă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teren dogmatic, cu victoria lui Chiril al Alexandriei și condamnarea tezelor nestoriene. Deși se află de partea învinșilor, Theodoret nu abandonează lupta, ci se hotărăște să o continue cu alte mijloace decât cele ale polemicii filozofice (în care, adesea, dictează prejudecățile) aplecându‑se astfel asupra Sfintelor Scripturi, pe care le consideră unicul izvor al adevărului. Nu este deci o întâmplare faptul că primele sale comentarii, In Canticum și In Danielem, datează din anul 433, doi ani după sinodul din Efes și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștinismului vechi, principiile hermeneuticii școlii alexandrine cu cele ale școlii antiohiene. Aceasta înseamnă că tipul său de interpretare evită atât alegorismul prolix și excesiv, cât și literalismul brut și arid. Discursul său anticristologic, deși marcat, după cum vom vedea, de anumite prejudecăți ideologice (antiiudaism, antipăgânism, antieretic), face dovada unei reale temperări în comparație cu alte discursuri, anterioare sau contemporane (ca de pildă, al lui Hipolit sau al Sfântului Ioan Gură de Aur). El nu este deci un simplu epigon al unei tradiții uriașe pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de prisos” din literatura rusă (Turgheniev, Cehov), un boier care, ca să își omoare plictiseala, se apucă să o formeze intelectual pe o tânără fată de extracție modestă. Repetă astfel experiența lui Pygmalion, dar e prea laș pentru a ține piept prejudecăților și provoacă o catastrofă sentimentală, sfârșită cu sinuciderea tinerei. Literatura sadoveniană consacrată târgului moldovenesc are și ea o pronunțată notă poetică. E prin excelență o proză de atmosferă, descripțiile fiind topite într-o unică tonalitate sufletească, a tristeții provinciale. Se
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă pentru critica practicată de S. următoarea profesiune de credință: „Dacă nu rezultă din necesitatea de a înțelege și de a interpreta, dacă nu rezultă din urgența unei mărturisiri și dacă nu încalcă anumite prejudecăți, critica literară riscă să devină un act intelectual ratat. [...] Fără sentimentul unei confidențe, fără ambiția deconspirării unui secret, care poate să țină de viața intimă a unei opere sau de penumbrele biografiei unui autor ori de zona defecțiunilor de logică
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
perspectivei cantitative” (Alin Ciupală) și neferite de o anumită presiune ideologică 17, titlurile ce s-ar cuveni pomenite rămân foarte puține. în ultimii ani, însă, lucrurile au prins, parcă, să se miște. Au început, se pare, să se clatine și prejudecățile, iar valul de îndemnuri (adresate nu numai istoricilor și extrem de variate sub unghiul abordărilor 18) în astfel de investigații, ce vine din Apus, n-a rămas fără urmări (pentru cei care îl uitaseră pe Iorga 19, dar și mai vechi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al răpirilor. Indicator credibil al stării de sensibilitate, al acelei sensibilități la o violență care perturba intimitatea, pudoarea, macula, năștea repulsie, călca legile moralei, încorpora păcatul și participa din plin la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele cu privire la consimțământ ori la voință), vorbește despre „forță”, despre brutalitatea masculină menită să îngenuncheze „slăbiciunea” femeii (și aici poate începe o lungă discuție despre „fragilitate”), moșteniri și „definiții” străvechi, precum cea care impune modelul dominării bărbatului asupra femeii 400
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pot fi folosite fără a conștientiza că sunt, În fond, medicamente. Acestui aspect i se cuvine toată atenția, deoarece Îndepărtează una dintre dificultățile des Întâlnite care stau În calea medicilor aflați În exercițiul profesiunii lor. Medicul are de Înfruntat adesea prejudecăți Înrădăcinate Încă din copilărie, fiind nevoit să intervină În Înlăturarea idiosincrasiilor, ca nu cumva să amplifice răul, În loc să-l Îndepărteze. Spre exemplu, În tratamentul copiilor are de luptat cu Împotrivirea și cu proasta dispoziție cauzate de durere și așa mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
orice formă de mândrie și să ofer cu onestitate cititorului nepărtinitor prilejul de a judeca dacă rezultatele fericite descrise aici se datorează norocului sau eficacității sistemului și a modului meu particular de vindecare. Puterea fatală a prejudecățiitc "Puterea fatală a prejudecății" Avem datoria de a combate În permanență obiceiurile și prejudecățile adânc Înrădăcinate, fapt care necesită multă răbdare, statornicie și perseverență pentru a izbândi. Obișnuința exercită o puternică influență atât asupra psihicului, cât și asupra constituției fizice. A da uitării deprinderile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nepărtinitor prilejul de a judeca dacă rezultatele fericite descrise aici se datorează norocului sau eficacității sistemului și a modului meu particular de vindecare. Puterea fatală a prejudecățiitc "Puterea fatală a prejudecății" Avem datoria de a combate În permanență obiceiurile și prejudecățile adânc Înrădăcinate, fapt care necesită multă răbdare, statornicie și perseverență pentru a izbândi. Obișnuința exercită o puternică influență atât asupra psihicului, cât și asupra constituției fizice. A da uitării deprinderile Învățate și a ne angaja noi Înșine În studiul acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lucruri care, la prima vedere, par imposibil de realizat constituie o sarcină foarte dificilă și care necesită o hotărâre desăvârșită. Oamenii cu judecată adeseori Își schimbă opiniile, Însă cei Încăpățânați niciodată. Mă refer În special la persoanele care manifestă puternice prejudecăți În favoarea sistemelor cărora ei le datorează reputația obținută, o clientelă numeroasă și un venit considerabil. Cu greu ne putem aștepta ca oamenii să-și abandoneze interminabilele rețete și metodele uzuale pentru a descoperi unele noi; or, tocmai de aceea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de vreme ce ne dăm seama că medicamentele administrate În doze mici posedă calități și potențe specifice, rămâne de datoria noastră să ne Însușim principiile utilizării lor și suntem obligați să abandonăm acele noțiuni și principii (ereditare sau dobândite) care ne alimentează prejudecățile. Chiar și dozele mici pot avea un real efect medical. Utilizate corespunzător, acestea acționează numai În beneficiul pacientului, Întrucât acțiunea lor se limitează doar la acea zonă a organismului atinsă de boală, restul corpului nefiind afectat sau slăbit. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
direcție, trebuie să remarcăm, nu departe de Balabagh, același călător semnalează «un loc presărat cu ruine și numit Bahhar, unde musulmanii sunt ocupați În mod constant cu săpăturile și unde găsesc, Între altele, piese din aur și idoli, pe care prejudecățile lor religioase Îi fac să le spargă de Îndată ce le descoperă. De la Kabul la Jelalabad există un număr infinit de st¿pa sau burdj dispersate pe suprafața regiunii, cea mai mare parte distruse de ravagiile ploilor, neprezentând călătorului decât câteva vestigii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]