6,695 matches
-
Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am supărat „puișorul cel drag“. Ce zici de asta? — Oh, știu cum e, spune prietena dînd din cap și privindu-și ceasul. Toți rămîn băiețeii lu’ mămica! Studiile de arhitectură ale lui Wakefield nu se concentraseră pe partea tehnică; matematica presupusă de partea inginerească era de puterile lui, iar la desen era o catastrofă. Interesul lui major era atras de aberații arhitecturale precum castelul contopit de fier forjat al lui Ludwig de Bavaria și ciudata catedrală „organică“ a lui Gaudi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vor fi numai chestii plictisitoare, practice, legate de reconstrucție. Vor Înceta să se lupte și vor Începe să se Întrebe cum să ajungă iar la borcanul cu miere. — Să te-audă Dumnezeu, spune Susan. Wakefield Își dă și el cu presupusul: — De ce nu au lăsat comuniștii nici o urmă durabilă? Ateism oficial? De unde dracu’ vine această pasiune religioasă? — De la Dracu’, ai perfectă dreptate. Chestiile religios-naționaliste au dus, se pare, o existență subterană, reprimată, dar după ce a căzut comunismul, vechile credințe au revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avocatul ar avea grijă ca liniștea să fie reinstaurată. Chiar În fața cafenelei, pe partea cealaltă a străzii, este un mic muzeu. În curtea lui a stat expus, ani la rînd, un obiect misterios: un guguloi de fier, o gogoașă suprarealistă, presupusă a fi primul submarin din lume. A fost pescuit de pe fundul unui lac și nimeni nu are idee cum a ajuns acolo. Chestia Îl făcea fericit pe lui Wakefield, pentru că avea un soi de absurditate copilărească, dar acum bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie mințile naționaliștilor (ostili din principiu cosmopolitismului anarhic al avangardei). Fapt este că, dincolo de orice considerații colaterale, apariția Anarhismului... a reprezentat o breșă: dat afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arghezi, „botezătorul” Postum, Urmuz intră cu adevărat în atenția publicului printr-un mic scandal de presă, înscenat - postum - de către nașul său literar Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit, prin urmare, și ca o punte iradiantă: între estetism și avangardă, între avangardă și o presupusă tradiție balcanico-folclorică, între avangardă și spiritualismul tinerei generații interbelice, între avangardă și proza modernă a unor T. Arghezi și G. Călinescu, între avangardă și „teatrul absurdului” etc. Semnificative sînt și apropierile pe care Boz le face, în articolele sale, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ea fusese liderul puținilor părinți ce săriseră În apărarea profului. După părerea ei, toate astea nu erau decât bârfe și răutăți. Cine inventase povestea aceea? A rănit domnul profesor Solari pe cineva? Cum se poate să răstignești un profesor pentru presupusa lui orientare sexuală. Solari era un profesor deosebit, iar mama considera că era un lucru bun că elevii puteau să studieze cu un bărbat. În felul acesta aveau un model masculin, altul decât cel al tatălui. Și apoi, pe lângă programa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deoarece interveniseră noi elemente, ghiciți care? ea Își găsise un loc de muncă și nu mai avea grijă de copii și frecventa alți bărbați. Bine măcar că judecătorul nu-l crezuse. Mai mult, doamna Tempesta nu știu să explice dinamica acestei presupuse tentative de omor. Urcase de bunăvoie În mașină. Iar polițistul avea permis de port-armă. Pistolul putea oricum să-l țină În torpedo. Nimic nu i-o interzicea. Pe lângă asta, nici măcar nu trăsese vreun foc de armă. Nici nu luase măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sosit și procurorul de serviciu. Un om cu barba cenușie și cu mina obosită a celui care a văzut multe. Îi cunoaște pe polițiști. Se cunosc ca niște rude Îndepărtate, care se Întâlnesc doar la Înmormântări. Îi explică Încă o dată presupusa desfășurare a acțiunilor. Magistratul se interesează dacă a ajuns și expertul În balistică, și numește medicul legist care va trebui să facă autopsia. Se plânge de numărul mare de persoane care se Îngrămădește Într-un spațiu atât de strâmt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
colegul și subalternul lui, nu aveau chef să stea în biblioteci. Se gândeau să vadă Parisul, să mai trimită din când în când ce găseau pe Internet și gata. Dar între timp primiseră vestea trăsnet că în groapa cu osemintele presupusului Dracula se găsise un sigiliu domnesc, folosit în cancelariile lui Vlad Țepeș. Această descoperire îl impulsionase, îl făcuse să se gândească la gloria științifică: Andrei Ionescu, descoperitorul mormântului lui Dracula. Apoi, văzuse un anunț că la Universitatea din Poitiers urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albastru, pe care se îndepărta vaporașul cu buchete de turiști multicolori. Insula, cu biserica Snagov, nici nu se zărea. Apoi Giulia mersese la Muzeul de Istorie, unde erau cercetate osemintele. Filmase lung, de la ușă, masa pe care era reconstituit trupul presupusului Dracula. Era un schelet firav, ca al unui adolescent. Gura era larg deschisă și strâmbă și nu-i lipsea nici un dinte. - I-am lipit noi, unul câte unul, domnișoară. - S-a mai găsit ceva? - Uitați, aici, în cutiuță! Erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-mi iau cadourile acasă, de aceea anul acesta o să primesc în dar ceva ce nici nu va trebui să iau cu mine acasă, ghicesc oare ce anume? Eu i-am răspuns că nu-mi place să-mi dau cu presupusul, fiindcă-mi plac mai mult adevăratele surprize. Atunci bunicul mi-a spus că e-n regulă, dacă nu vreau, nu trebuie să încerc să ghicesc, mi-a făcut semn cu capul spre cameră, spunându-mi să intru și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cărui conversație gravita doar În jurul Înfăptuirilor sale, a realizărilor și triumfurilor sale. Nu se poate nega că era un autopromotor. Avea geniu de Public Relations. Totuși, a fost un scriitor de deosebit talent. Era destabilizator pentru mine să aud despre presupusele abateri ale Velei. Îmi fuge pământul de sub picioare, mă Împleticesc când Îmi aduc aminte ce mi‑a povestit Ravelstein despre diferitele ei aventuri amoroase. De ce pleca vara la atâtea conferințe? De ce nu‑mi dădea niciodată un număr de telefon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
limpede, dar Îmi amorțeau tălpile picioarelor. - Un fel de curent neplăcut Îmi străbate picioarele, mă plângeam. - Poate că‑i din cauza felului În care stai așezat. Încearcă să lucrezi În picioare. Sau poate că exagerezi cu chinina, Își dădea Rosamund cu presupusul. - Doctorul Schley mi‑a spus că pot lua orice doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am dus pe plajă ca să nu mai simt duhoarea din bucătărie și putoarea homarilor la grătar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
personală în privința pungășiilor naziste a fost limitată. În anii treizeci, în Indianapolis, orașul meu natal, existau câțiva fasciști americani, niște indivizi josnici și foarte activi, și îmi amintesc că cineva mi-a strecurat un exemplar din Protocoalele Bătrânilor din Sion, presupus a fi un plan secret al evreilor pentru cucerirea lumii. Și-mi mai amintesc cum râdeau unii de mătușa mea, care s-a căsătorit cu un german german și care a trebuit să scrie la Indianapolis ca să obțină dovezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o fericită iluzie de tânăr îndrăgostit, în timpul războiului se transformase într-un mijloc de-a mă împiedica să-mi pierd mințile și în cele din urmă devenise axul permanent în jurul căruia mi se învârteau gândurile. Și așa, cu Helga mea presupusă a fi moartă, am ajuns să slujesc cultul morții, fericit ca orice bigot îngust la minte. Totdeauna singur, beam închinându-i toasturi, îi spuneam bună-dimineața, îi uram noapte-bună, cântam pentru ea și nu dădeam doi bani pe nimic altceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
minciuni, a fost o asemenea urzeală de falsitate încât școala nici măcar nu s-a deranjat să-mi comunice că n-am fost acceptat. Oricum ar fi, într-un fel sau altul numele meu a ajuns pe o listă de persoane presupuse a lucra în învățământ. De atunci un șir nesfârșit de reclame a început să-și facă loc în cutia mea. Deschideam cutia numai după ce se aduna poșta pe câte trei-patru zile. Acum se găseau acolo un cec de la Coca-Cola, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prietene“, în ciuda tuturor relelor care mi se spune că le-am făcut. Sunt luat drept profesor. Am explicat într-un capitol, mai la început cred, cum s-a întâmplat ca numele meu să-și facă drum pe o listă de presupuși educatori și cum am început să primesc o corespondență care recomanda tot felul de materiale utile celor responsabili de educarea tineretului. Scrisoarea, la îndemână, este din partea companiei Jucării Creatoare, Inc. Dragă prietene: (Îmi spune compania Jucării Creatoare aici într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai toți membri ai „Clubului Muncitorilor“. Între ei se bănuia că se strecuraseră și câțiva anarhiști, printre care temutul Barbu Z. (Nuhăm G.). Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a putut stabili ce legătură era între Rapsodilea și subprefectul Teofil Marțu. Burtăncureanu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ridică imediat capul, de parcă cineva tocmai i-ar fi tăiat codița și i-ar fi pus niște aspirină în vază. —Mulțumesc. Cred că au ieșit bine. Cu duhurile a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de ele, fără să caut pe cineva anume, doar avidă după mișcare. Ce binecuvântare să mă aflu la o petrecere la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
băiatul nu știa. — Crede că e deștept. Ruffolo. Mereu face pe grozavul, vorbește despre oamenii pe care i-a Întâlnit Înăuntru și despre prietenii lui importanți. Când a sunat, mi-a spus, se scăpă băiatul, uitând de existența prietenului imaginar, presupusul intermediar al acestei discuții, că vrea să se predea, dar că are niște lucruri de dat la schimb. A spus că ați fi bucuroși să puneți mâna pe ele, că e-un târg bun. A spus despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a unui scutec nou pe copilul care continua să urle. Cu toate că-i fusese schimbat scutecul, țipetele Rosei deveneau din ce în ce mai asurzitoare și mai disperate. Era limpede că mai era ceva în neregulă. — Cred că-i e foame, și-a dat cu presupusul Alice. O duc s-o hrănesc. Șșșșș, draga mea, a șoptit ea în capul călduț al copilului. — Cobor și eu cu tine, s-a oferit Jake. Sincer, nu-i nevoie. N-are sens să stăm treji amândoi. Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor mașini izbucneau din când în când, prostite de zgomote care nu ar fi trebuit să le
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha, ha
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]