4,340 matches
-
deși ei prezentau un risc de boală redus (provenind dintr-o zonă cu incidență scăzută), copiii lor aveau un risc de îmbolnăvire asemănător cu vecinii lor din Londra (COYLE P.K., 2000). În România se estimează că această boală are o prevalență de aproximativ 35-40 la 100.000 locuitori, așa cum rezultă dintr-o serie de 29 evaluări epidemiologice efectuate în anii ’80, a căror analiză sistematică a fost realizată ultima dată în urmă cu peste 10 ani de către Prof. Dr. Stamatoiu și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
realizată ultima dată în urmă cu peste 10 ani de către Prof. Dr. Stamatoiu și colaboratorii (citat de BĂJENARU O. și colab., 2004). Un studiu epidemiologic efectuat de PETRESCU A. și VERDEȘ FLORICA în 1987 la nivel de țară, arată că prevalența SM în România este de 25 la 100.000 locuitori. De atunci nu s-au mai făcut cercetări epidemiologice la nivel de țară, ci doar în unele județe. Într-un studiu din 1994 făcut în județul Mureș de către BECUS T.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la 100.000 locuitori. De atunci nu s-au mai făcut cercetări epidemiologice la nivel de țară, ci doar în unele județe. Într-un studiu din 1994 făcut în județul Mureș de către BECUS T. și POPOVICIU L. se găsește o prevalență a SM în acest județ de 20,97 la 100.000 locuitori și mortalitatea 0,86 la 100.000 locuitori. În județul Mures repartiția pe sexe este de 50, 6% femei și 49,4% bărbați. În ceea ce privește repartiția pe mediul de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
efectuat în județul Sibiu se arată că incidența SM, în ultimii 5 ani a crescut mult, atingând valori egale sau mai mari decât în zonele cunoscute cu incidență crescută din România (de la 4,12 la 6,67 la 100000 locuitori). Prevalența SM în ultimii 5 ani la nivelul județului Sibiu este următoarea: 66,55 la 100.000 locuitori activi în 1997, ea crescând progresiv an de an, ajungând 89,69 în anul 2001. Într-un studiu din 1998, (MIHANCEA P., MIHANCEA
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
66,55 la 100.000 locuitori activi în 1997, ea crescând progresiv an de an, ajungând 89,69 în anul 2001. Într-un studiu din 1998, (MIHANCEA P., MIHANCEA CRISTINA și MATCĂU L.) efectuat în județul Bihor se observă o prevalență a SM crescută în jurul orașelor mari din județ: Oradea, Aleșd, Beiuș și Valea lui Mihai. Se observă deasemenea o predominanță a bolii în zona de deal (podișuri). O foarte interesantă observație a fost aceea că excesul de aluminiu din sol
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cazuri patru copii, în 0,50% din cazuri 5 copii și un procent de 29,21% sunt fără copii. În 2002 MIHANCEA P. face un nou studiu epidemiologic al SM în județul Bihor (dupa 8 ani de la cel din 1994). Prevalența SM în județul Bihor crește de la 57 la 63 la 100.000 locuitori, iar prevalența în municipiul Oradea crește de la 49 la 53 la 100.000 locuitori. În 2002 incidența SM în județul Bihor este de 3,7 la 100
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
21% sunt fără copii. În 2002 MIHANCEA P. face un nou studiu epidemiologic al SM în județul Bihor (dupa 8 ani de la cel din 1994). Prevalența SM în județul Bihor crește de la 57 la 63 la 100.000 locuitori, iar prevalența în municipiul Oradea crește de la 49 la 53 la 100.000 locuitori. În 2002 incidența SM în județul Bihor este de 3,7 la 100.000 locuitori. Repatiția pe grupe de vârstă a bolnavilor este: sub 20 ani 4,8
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM nu s-au descoperit dovezi de infecție recentă cu VEB, nici chiar la cei la care proba de sânge a fost prelevată în momentul primului episod demielinizant. Între pacienții cu SM și martori nu s-au înregistrat diferențe în ceea ce privește prevalența anticorpilor împotriva paravirusului B19, dar probabilitatea expunerii la VHS a fost mai mică la copiii cu SM decât la subiecții control. Copiii cu SM au probabilitatea semnificativ mai mare de a fi infectați cu VEB, decât subiecții sănătoși de aceeași
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
primilor neuroni senzoriali intră în diverse straturi ale coarnelor dorsale. O demielinizare a măduvei la nivelul de intrare a zonei cauzează disfuncții senzoriale ale tuturor modurilor senzoriale, dând disfuncție disociată senzorială a durerii centrale tipice. Durerea centrală tipică are o prevalență înaltă. ÖSTERBERG A. (1994) a raportat un procent de 22% incidență a acestui tip de durere de tip central la 225 bolnavi cu SM. Durerea tipică centrală e continuă, fiind descrisă ca o strângere, constricție, arsură. Durerea mecanică e relativ
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
formele de SM care au modificări imunologice și celulare în LCR, numite de el forme biologice active, au un prognostic mai rău. DETELS (1982) compară evoluția naturală a SM în două regiuni ale SUA, aceaa a Los Angeles-ului, zonă cu prevalență mare și aceea a Washingtonului, zonă cu prevalență mai mare. Acest autor observă că severitatea SM apare mai marcată în zona Washingtonului. Se poate sublinia importanța și influența originii geografice asupra evoluției SM. O problemă importantă în ceea ce privește legăturile între tipul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
celulare în LCR, numite de el forme biologice active, au un prognostic mai rău. DETELS (1982) compară evoluția naturală a SM în două regiuni ale SUA, aceaa a Los Angeles-ului, zonă cu prevalență mare și aceea a Washingtonului, zonă cu prevalență mai mare. Acest autor observă că severitatea SM apare mai marcată în zona Washingtonului. Se poate sublinia importanța și influența originii geografice asupra evoluției SM. O problemă importantă în ceea ce privește legăturile între tipul de histocompatibilitate și SM, este aceea a prognosticului
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
B, vitamina E, vitamina C și coenzima Q10. Inexistența SM la ecuator se poate explica prin faptul că iradierea solară este permanentă și intensă, ceea ce duce la o mare cantitate de vitamina D în organism, care protejează populația față de SM. Prevalența mică a SM în Groenlanda se explică prin consumul mare de pește bogat în vitamina D. Femeile care ingeră zilnic 400 u.i. vitamina D (sau mai mult) au risc cu 40% mai scăzut să dezvolte SM, decât cele care
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
una dintre cele mai frecvente și devastatoare tumori maligne din lume, în special în Asia și Africa. Cu o incidență de aproximativ 1 milion de cazuri la nivel mondial, HCC este neoplazia cea mai frecventă la bărbați. În zonele cu prevalență crescută, cum ar fi Asia de Sud-Est, Orientul Îndepărtat, inclusiv în Taiwan, și Africa sub-sahariană, incidența HCC ajunge la 30 de cazuri la 100.000 de locuitori, ceea ce contrastează cu o incidență de mai puțin de 2 cazuri la 100.000 de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu toxine fungice de tipul aflatoxinei B1. Probe epidemiologice recoltate din anumite părți ale Africii și Orientului Îndepărtat arată că ingestia repetată de aflatoxină B1 este un factor de risc major pentru HCC în aceste țări. Din cauză că aceste populații au prevalență ridicată a infecției cu VHB și la doi dintre factorii de risc care apar adesea împreună, nu s-a dovedit clar că ADN-ul VHB integrat și codonul mutației 249 au un efect sinergic cancerigen specific. Și totuși, la aceste
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau limfom. Prin urmare, LTA este un model bun pentru a clarifica oncogeneza celulelor limfoide. Asocierea etiologică dintre HTLV 1 și LTA s-a bazat pe următoarele observații: a) zonele cu incidență mare de LTA corespund îndeaproape cu cele de prevalență înaltă a infecției HTLV 1; b) HTLV 1 imortalizează celulele T umane in vitro; c) integrarea monoclonală de ADN proviral HTLV 1 a fost demonstrată în celulele neoplazice LTA; d) toate persoanele cu LTA au anticorpi împotriva HTLV 1. HTLV
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unui procent ridicat de carcinoame cu celule scuamoase în rândul persoanelor imunosupresate precum și la persoanele imunocompetente care conțin, în parte, noile secvențe HPV. În prezent, mai mult de 80 % din aceste tumori, sunt HPV pozitive. Un raport recent descrie o prevalență mai mare de anumite tipuri, în aceste leziuni cu HPV (tipurile 20, 23, 38) precum și două tipuri noi. Toate acestea reprezintă 73 % din biopsiile viruspozitive. Semnificația acestor rezultate este însă dificil de evaluat. 8.1.6.2. Mecanismele patogenice ale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un vârf de incidență la 6-7 ani. Implicarea epidemiologică a EBV în limfomul Burkitt se bazează pe detectarea genomului viral EBV, în celulele tumorale, asociat cu un titru crescut de anticorpi împotriva antigenului capsidei virale EBV (VCA). Cea mai mare prevalență a limfomului Burkitt se găsește în „centura de limfom“, o regiune care se întinde de la vestul la estul Africii. Această zonă se caracterizează prin temperaturi și umiditate ridicate, motiv pentru care a fost suspectată la un moment dat o asociere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tipurile EBV socotite a fi clasice (EBV-1 și EBV-2). Acestea se deosebesc prin secvențele divergente care codifică genele EBNA-1 și EBNA-3 (3, 26, 79-81). Prin analize de restricție enzimatică a fost confirmată ideea că anumite tulpini de virus Epstein-Barr au prevalențe distincte, predominante în anumite grupuri populaționale. S-a pus în evidență, astfel, un polimorfism al enzimelor de restricție care, fie că apropie, fie că depărtează genetic tulpinile izolate din anumite zone ale Chinei, țările Mediteranei europene, zona caraibienă și regiunile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a fost cazul culturii grecești sau a celei latine, în vechime. De aceea, s-ar putea considera cu mai multă îndreptățire că orice influență poate fi deopotrivă modelatoare și catalitică (deci, mixtă), dar că se pot distinge uneori situații de prevalență a unui aspect asupra celuilalt. În acest sens, un exemplu edificator îl oferă influențarea limbii și culturii latine de către cea greacă: la început, latinii au manifestat rezerve în a prelua ca atare elementele culturii grecești, încercînd să construiască valori cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
criticului literar în lider cultural absolut 140. Ca atare, din 1950 și pînă astăzi, se manifestă la români o specie de dictatură camuflată a criticilor fără orientare științifică, estetică și filozofică, dar angajați politic. Aceștia, cu puține excepții, au instituit prevalența impresiei în interpretarea literaturii, prin expunerea unor păreri individuale fără preocuparea de a argumenta și fără raportarea la principii bine definite. Lipsa conceptualizărilor și elucubrațiile interminabile în jurul unor lucrări deseori nesemnificative creează impresia unei vieți culturale bogate, în ciuda lipsei valorilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
crize de anxietate care nu întrunesc criteriile fixate de DSM sau ICD pentru atacurile de panică (Barlow, 1988), fie că par să se potrivească mai bine unor fobii specifice (i.e. claustrofobie, Friend și Andrews, 1990). Spre deosebire de DSM-IV, ICD-10 nu presupune prevalența atacurilor de panică în structura nosologică. Agorafobia este menționată în capitolul dedicat tulburărilor anxioase și este definită comportamental printr-o suită de fobii conexe care se întrepătrund deseori, legate de teama de a ieși din casă: teama de a intra
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se atribuie acestora (Rapee et al., 1990). Epidemiologia Înainte de DSM-III, tulburarea de panică nu reprezenta o categorie distinctă de diagnostic, iar termenul de agorafobie nu descria aceeași tulburare ca în prezent. Prin urmare, unele dintre cele mai utile estimări asupra prevalenței tulburărilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panică și agorafobie au fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică de-a lungul vieții se situează sub 2%, în timp ce prevalența agorafobiei de-a lungul vieții (de obicei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unele dintre cele mai utile estimări asupra prevalenței tulburărilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panică și agorafobie au fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică de-a lungul vieții se situează sub 2%, în timp ce prevalența agorafobiei de-a lungul vieții (de obicei, însoțind tulburarea de panică) este de aproape 6%. Tulburarea de panică și agorafobia diferă și în funcție de sex. Tulburarea de panică are o incidență anuală de 1,43, o treime dintre cazuri nefiind însoțite
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
spectru în care condiția comorbidă este asociată cu o mai mare severitate și intruziune a anxietății și disconfortului, o mai mare comorbiditate și o incapacitare funcțională (Holt et al., 1992; Turner et al., 1992b; Rapee, 1995; Boone et al., 1999). Prevalența estimată a TPE comorbide în fobia socială variază de la 18% la 84% (Alnaes si Torgersen, 1988b; Schneier et al., 1991; Turner et al., 1991; Holt et al. 1992; Mersch et al., 1995; Baillie și Lampe, 1998; Turk et al., 1998
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și subminarea percepută a performanței (Holt et al., 1992; Turner et al., 1992b), dar ultimii manifestă o evitare mai mare și un disconfort general (Turner et al., 1986). Rudele de gradul întîi ale probanzilor cu fobie socială generalizată indică o prevalență deosebit de ridicată a TPE în comparație cu rudele grupului de control fără fobie socială (Stein et al., 1998). DSM-IV a introdus revizuiri semnificative ale criteriilor pentru TPE, pentru care există un suport empiric (Baillie și Lampe, 1998). O accentuare mai mare a
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]