12,874 matches
-
Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea lor misiune. Îi prinsese Întunericul pe drumul spre casă. După cîteva pahare de votcă, pe rus Îl luase somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul cailor ca nu cumva să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sus, auziseră lim pede focurile de armă și urletele fiarelor. Erau crescători de reni coborîți mai spre sud din calea gerului cumplit al nordului sub zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe Pomean, Iuri cum Îi spuneau rușii, graiul acestui neam de păstori de reni Îi suna oarecum cunoscut. Rosteau cuvintele tare și apăsat, parcă ar fi rostogolit la vale fiecare zicere. Deodată, Începu să priceapă: un bărbat spu sese „hó“, după care „nap“. Alte vorbe nu Înțelese, pînă cînd o femeie prinse a se văieta că-i Înghețaseră degetele de la picioa rele uitate În zăpadă și nasul și mîinile și fața și ure chile (pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte rude mai tinere care să nu priceapă nimic din ce eram eu pe lumea asta, ci să accepte doar că Dumnezeu le-a trimis pe cap o Încercare pe care trebuie s-o ducă pînă la capăt? Nu Înțelegeam resortul gîndirii bătrînului. Îi eliminase dintru Început pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ales tinere și Încă din astea cu literele cu limbile străine... mă rog am crezut că nu sesizase ironia dar mi-a răspuns că dacă vîrsta era importantă lungimea picioarelor totuși nu conta. De ce nu vor voci de bărbați nu pricep. Cartea e tot carte. Nu sună mai bine Mizerabilii citită de un bărbat sau un Mark Twain acolo? Acum n-am stat să-l Întreb ce fel de literatură vor ei dar oricum nu mă slăbea cu vocile feminine clare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au o simplă funcție decorativă. Dimpotrivă, ele își pun la dispoziție averile pentru susținerea materială a întregului grup. Ajunge să ne amintim cât de limitat este rolul social, public al femeii în Antichitate și mai ales al femeii iudee ca să pricepem imensul risc și uriașa îndrăzneală de care dau dovadă aceste ucenice ale lui Cristos. În școlile filozofice grecești, prezența feminină face parte din regula normalității; nu însă și în curentele iudaice de strictă observanță (excepțiile, precum esenienii și terapeuții, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
femei înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preoților, silindu-l în felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianismului Învățătorului: una spirituală, în nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează pentru De Quincey nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu împlinirea unui destin eroic, în felul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucru nu poate fi obținut decât prin împingerea Lui în mijlocul arenei, adică prin predarea Lui în mâinile lui Caiafa. Atunci, El se va deștepta și va elibera poporul de sub tirania romană. Dacă Isus este cu adevărat Dumnezeu, atunci El va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, în ultimă instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Israel suferă consecințele păcatelor sale, în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde reproșurilor lui Ezdra prin gura îngerului Uriel („Focul lui Dumnezeu”): „Nu poți pricepe tainele cerești plecând de la realitățile pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre -, două lumi total opuse, dar condiționate reciproc, una așezată sub semnul arbitrariului uman, cealaltă sub semnul planului divinității. De unde și imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Daniélou). Alții corup adevărata gratuitate a ordinului supranatural, întrucât susțin că Dumnezeu nu poate crea ființe dotate cu inteligență fără să le cheme spre viziunea beatifică (evidentă legătura cu volumul lui De Lubac). Concluzia: înapoi la sfântul Toma! Dacă am priceput bine aceste precizări, vor vedea fără dificultate de ce Biserica impune ca viitorii preoți să fie instruiți în disciplinele filozofice după metoda, după doctrina și principiile Doctorului Angelicus; experiența mai multor secole a învățat-o că metoda Aquinatului le depășește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doua jumătate a secolului al II-lea și s-a încheiat abia spre sfârșitul secolului al IV-lea. Până în secolul al IV-lea s-au produs nenumărate texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
textul biblic trebuie redat într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
început rugăciunea, s-a deschis pământul și i-a înghițit. Uite, lumea spune ca acolo s-a întâmplat, unde-i acum lacul acela de pucioasă. Dar eu tot cred că e bine să fim pregătiți. Adică, să fim atenți: să pricepem Frumosul din lăuntrul fiecăruia și să vedem Frumusețea numai privind spre soare. Așa cum te uiți, înspre soare și numai dinăuntrul bisericii, la vitraliu. Și mai e ceva. Când vitraliul cel nou a fost așezat acolo, sus, o copilă a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suflet... rămâneau doar așa, ca o umbră de zgomote surde în jurul celuilalt... până se risipeau, duse de vânt. De aceea și vântul era mereu cenușiu și plin de zgura înțelesurilor risipite fără rost... Dar un lucru tot reușeau ei să priceapă: era bolnav pământul. S-au gândit ce s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
S-au gândit ce s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu au priceput ce era de priceput: aveau toți o singură casă și aceea era pământul. Dar acum pământul era bolnav. Și nici știința, de care erau atât de mândri, nici negoțul, care le aducea munți de bani, nici toate protestele din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu au priceput ce era de priceput: aveau toți o singură casă și aceea era pământul. Dar acum pământul era bolnav. Și nici știința, de care erau atât de mândri, nici negoțul, care le aducea munți de bani, nici toate protestele din lume și nici vrăjile toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ales acuma, de când mi-au schimbat și dascălul, sigur că știam ce mă așteaptă (auzi colo: Gamaliel, cică, o să mă învețe să vorbesc! Doar vedeți și voi că vorbesc... cât de cât și lumea înțelege. De-nțeles, înțelege, da' nu pricepe asta-i altă poveste). Așa că... am plecat când încă era întuneric, să merg înaintea lor, și dac-oi osteni, să mă așez să mă odihnesc și pe urmă, când înaintea, când în urma lor, să mă țin de ei. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i se mai ridica pieptul cum răsufla de rar am alergat toți să-l ridicăm, dar era moale și pielea-i era tare rece. Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă să strig la moșul care se pricepea la toate. Nici nu știu de unde atâta putere la moșul acela ! A venit în fugă, l-a ridicat în brațe ca pe un fulg, a strigat la noi să-i aducem sare, l-a pus la umbră, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai priceput tot ce ți-am spus? - a Întrebat o profesorul la finalul discuției. ― Apâi eu am priceput că În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai priceput tot ce ți-am spus? - a Întrebat o profesorul la finalul discuției. ― Apâi eu am priceput că În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o grijî, domnu’ profisoru’, cî știu eu ci sî fac - a răspuns piranda... ― Dacă-i așa, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apuci toată mâna - a filozofat securistul. ― Nu știu cine Încalcă principiul bunei cuviințe și al respectului privind nivelul profesional la care se află fiecare din cei implicați - absolut Întâmplător - În acest dialog... ― Nu-ți permit să apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi că eu sunt cel care hotărăște cine și cui dă socoteală! ― Asta pe baza propriei dumitale gândiri și hotărâri privind desfășurarea evenimentelor... Ceea ce v-am spus adineauri rămâne În picioare. E treaba dumitale ce crezi și cum apreciezi răspunsul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]