2,539 matches
-
se află în localitatea omonimă, comuna Sârbeni, județul Teleorman, și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. A fost ridicată în anul 1778 și refăcută în 1849. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la pridvor și funia ce încinge biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi rămase în inventarul bisericii. Pisania din interior constituie un izvor documentar local ce ridică valoarea lăcașului. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și molenii. Interiorul a fost îmbrăcat cu blăni verticale pentru o mai bună izolație. Tot atunci a fost probabil ridicat și turnul peste pridvor. Stâlpii pridvorului sunt foarte asemănătorii cu cei de la biserica de lemn din Puranii de Sus, și au fost probabil adauși sau schimbați la 1848. Cel de al doilea hram a fost probabil adăugat la resfințirea bisericii. Lucrarea zugravilor se reduce
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și molenii. Interiorul a fost îmbrăcat cu blăni verticale pentru o mai bună izolație. Tot atunci a fost probabil ridicat și turnul peste pridvor. Stâlpii pridvorului sunt foarte asemănătorii cu cei de la biserica de lemn din Puranii de Sus, și au fost probabil adauși sau schimbați la 1848. Cel de al doilea hram a fost probabil adăugat la resfințirea bisericii. Lucrarea zugravilor se reduce la iconostas
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
structura de lemn cu tiranți de fier transversali și a opri deformațiile din fundația de zidărie cu o chingă de fier, de jur-împrejur. Este posibil ca timpanul de vest să fi apărut atunci, sau mai înainte, odată cu adausul turnului peste pridvor. Tot la 1911 se presupune că a fost închis pridvorul cu scânduri, pentru a mări oarecât capacitatea bisericii de a primii credincioși. Pardoseala anterioară de cărămidă a fost acoperită cu o placă de ciment. Cei care au contribuit financiar la
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
opri deformațiile din fundația de zidărie cu o chingă de fier, de jur-împrejur. Este posibil ca timpanul de vest să fi apărut atunci, sau mai înainte, odată cu adausul turnului peste pridvor. Tot la 1911 se presupune că a fost închis pridvorul cu scânduri, pentru a mări oarecât capacitatea bisericii de a primii credincioși. Pardoseala anterioară de cărămidă a fost acoperită cu o placă de ciment. Cei care au contribuit financiar la lucrările de reparație din 1911 au fost: "„Stan D Soare
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este demolată și marcată numai de o grindă tirant, pe care stă pisania, crucea și moleniile
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
Văratec, ctitorită în 1785 de fiica unui preot ieșean. Prin bolta turnului clopotniței se pătrunde în incinta mănăstirii unde se află Biserica Văratecului, o construcție în formă de navă, cu două tunuri, al căror acoperiș are formă de clopot. Două pridvoare circulare, dispuse lateral, invită vizitatorii să intre „lăturiș”, vorbă care tare l-a mai încântat pe filozoful Constantin Noica, aflat aici, în excursie. Pictura bisericii, refăcută în 1882, este în stil neobizantin, catapeteasma din lemn de tisă, suflată cu aur
Agenda2006-22-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285018_a_286347]
-
spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare a spiritului și reconstruiește întregul univers al copilăriei. Întâietatea și suveranitatea le dețin, desigur, părinții, mama și tatăl, zeii vârstei infantile. Spațiul se deschide dinspre locul casei
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion }uculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui }uculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
mănăstirii Humor, ctitoria marelui logofăt Teodor Bubuiog (sfetnic de seamă pe lângă patru domnitori moldoveni: Ștefan cel Mare, Bogdan III, Ștefăniță și Petru Rareș). Această biserică și-a câștigat un renume aparte atât prin arhitectura sa deosebită (noutatea rezida în apariția pridvorului deschis), cât și prin pictura sa exterioară de o valoare excepțională, realizată de zugravul Toma din Suceava. MARȚI, 16 AUGUST JEAN DE LA BRUYERE În 1645 s-a născut moralistul și filosoful francez Jean de La Bruyere. Și-a dedicat întreaga viață
Agenda2005-33-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284085_a_285414]
-
30 de tuneluri și peste 100 de poduri și viaducte. Un obiectiv important pe care turiștii îl pot vizita în această zonă este Mănăstirea Lainici, reconstruită între 1812 și 1818, după un plan în formă de treflă. Mănăstirea are un pridvor deschis, cu stâlpi de piatră și ornamente din frunze de acant stilizate, fiind folosită, în 1821, chiar și de către Tudor Vladimirescu. În apropiere se află schitul Lainici, precum și ruinele vechii Mănăstiri Visina, ctitorie care datează din timpul domniei lui Mircea
Agenda2005-34-05-tursim () [Corola-journal/Journalistic/284114_a_285443]
-
pe mana Poliției!". În loc să rezolve cumva problemă, căci la mijloc nu era vreo avere, Țânțu a găsit iute o funie, și-a trecut-o pe după gat, a agățat-o de un prun din curte și și-a dat drumul din pridvorul casei. Cand a auzit ce grozăvie s-a intamplat, bătrânei i-a părut rău că-l apostrofase. Nu credea că, pentru o bucată de slănină... Aș da toți porcii din lume pentru a-l readuce la viață pe bunul meu
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
hoțul de slănină: mă, te bag în pușcărie! Să vină miliția!... Într-o dimineață de vară, babă s-a dus, șontîc-șontîc, pînă în capul uliței, strigînd din buruieni precum odinioară din nămeți: mă, Vulturiiiiica! Te bag în pușcărie, mă! În pridvorul casei din Bostănărie, pentru prima dată în 15 ani, nu a mai apărut hoțul de slănină ca să facă semne cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
pridvorul casei din Bostănărie, pentru prima dată în 15 ani, nu a mai apărut hoțul de slănină ca să facă semne cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor. Curînd, s-a întors de-a busilea, speriată: Vulturica atîrnă spînzurat de prunul din curte. Nu mai putuse suporta spaimă de a fi arestat pentru faptă săvîrșită în urmă cu 15 ani (....)“.
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu-i papagalului
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
se gîndea că femeia cealaltă deschisese și nu văzuse decît glastrele de flori în bătaia ploii și strada tristă și pustie. Dar curînd prinse să deslușească voci în întuneric. Și auzi din nou pașii cunoscuți și văzu umbrele pe peretele pridvorului. Atunci își dădu seama că, după ani mulți de încercări, după nenumărate nopți de șovăire și căință, bărbatul care deschidea grilajul de fier se hotărîse să intre. Femeia se întoarse cu lampa, urmată de cel de curînd venit; o puse
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
și în piețe, animația nu s-a potolit pînă noaptea tîrziu...". Un oraș care-și trăia cu adevărat evenimentele. Superba fîntînă de la Filaret, pe arșița revoluției, e descrisă și ea, și reprodusă după acuarela lui H. Trenck. O fîntînă cu pridvor, avînd vedere spre vii. În rîndul micilor bijuterii, nu neapărat somptuoase, stă și o biserică mică, modestă, care e de găsit și astăzi pe Academiei, pe "scurtătura" dinspre Cîmpineanu spre Universitate, acolo unde un domn fanariot, Caragea, și-a scurtat
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
nivelul economiei țărănești, merge într-un luxos automobil Maibach, se îmbracă la Gică Christescu, croitorul regelui, și, mai ales, se laudă cu asta la curs... E nevoie de ceva umor ca să îl poți înțelege pe cel pictat de Belizarie în pridvorul Catedralei Patriarhale, în chip de Satana care îi ispitește pe păcătoși. Pare că editoarea are convingerea actualității a cel puțin unora dintre articolele profesorului. Altfel nu se explică lunga serie de texte economice, pe care le-am menționat anterior, și
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
juca, excesiv, cu vorbele: „Frații Toader îl urau din toată inima și l-ar fi bătut de l-ar fi zvântat dacă ar fi putut, dar malacii din poliție cu care se înconjurase îi țineau la respect. Pavel stătea în pridvor și bătea o spumă de căpșuni care îl enervase încă de dimineață pentru că era roz și ceilalți doi jucau table pe băncuța de sub alun” (p. 56). Mai realizată, tocmai pentru că stranietatea subiectului are, de data aceasta, justificare clinică, e Importanța
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
de secol 17, sunt anacronice, însă, acum. Turnul astrologilor debutează calm, prima secvență de trei versuri (a lui Șerban Codrin) neanunțând mai mult decât un pastel: "zi pe sfârșite/ zăpadă iluminând/ singurătatea", secvență încheiată inspirat de Constantin Severin cu "în pridvorul înghețat/ un corb pândește umbră". Brusc, liniștea care domnește peste întreaga ființare se frânge pentru că: "împușcătura/ bufnita speriată/ în clopotnița", îngrozitoare, asurzitoare rupere a unui echilibru. Și totuși, pacea eternă nu e tulburata cu nimic - replică lui Constantin Severin vine
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
să polemizez?" - pag. 9; "Eu sunt scriitor, nu filozof" - pag. 280; " Ce rost are acest jurnal? Mă ridică la puterea întregului, a lumii..." - pag. 157. În acest sens, o imagine din copilărie i-a rămas imprimată. "Mă văd copil în pridvorul podului, cu praștia în mână. Adevărul este că m-am jucat până târziu. Port (...) ținuta din luptele cu copiii: sabie de lemn și pieptar de carton. Da, da și paloarea aceea, eram destul de slab, de bolnăvicios..." - pag. 138. Autorul ne
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
Traiectul nostru printr-acest areal e-o dulce, perpetuă ispită - „înspre nordul vis al luminii...” (Tăcerea din miracol), glăsuiește poetul. Vraja cuvântului își cerne strălucirea. Într-o dimineață din cuvinte... Șoptit. Tainic. „Mă-ntorn în dimineața / din cuvinte / ca-ntr-un pridvor de casă / pe care l-am pierdut. / O, fapta mea, / planetă norocoasă, / eu am să intru singur / pe ușile din față / iar tu să te prefaci / că n-ai văzut / cum mă întorn / din marile poeme, / trăgându-mi peste urme
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
alb” (1990), fugind cu spaima lumii în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate spaimele, angoasele, neîmplinirile. Revenirea înspre „Pridvorul de lut” (1997), înseamnă reimplantarea vibrațiilor pure: „Eu sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea în brațele postmodernismului înseamnă
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
proze, între care una este un elogiu al periferiei de altă dată unde putea să existe, pe Dealul Spirei de pildă, o oază de liniște și de prospețime, remediu împotriva unui centru agresiv, pestriț și zgomotos: „Când te uiți din pridvor către Bucureștii prăvăliți în vale sau urcători către dealurile opuse, turnurile, edificiile mansardate, tinicheaua coperișurilor, varietățile de colorit, petecele de grădini, iar peste toată această panoramă, prăfuirea de aur orientalizând civilizarea încă proaspătă a orașului voievodal, îți umplu vederea cu
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]