2,788 matches
-
geometrii. Crearea unor noi geometrii a forțat, totuși, recunoașterea faptului că ar putea exista un "dacă" în privința tuturor axiomelor matematice. Dacă axiomele geometriei euclidiene sunt adevărate în privința lumii fizice, atunci și teoremele sunt. Dar, din nefericire, nu putem hotărî a priori că axiomele lui Euclid, sau ale oricărei alte geometrii, sunt adevărate. În deposedarea matematicii de statutul său de colecție de adevăruri, crearea geometriilor neeuclidiene a răpit cel mai respectat adevăr și poate chiar speranța atingerii în viitor a vreunei certitudini
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Printr-un punct nu putem duce decât o singură paralelă la o dreaptă. Toate cele patru axiome trebuie să fie atribuite intuiției, și, totuși, prima este enunțul unei reguli din logica formală, a doua este o adevărată judecată sintetică a priori, fundamentul inducției matematice riguroase, a treia este un apel la imaginație, iar a patra este o definiție mascată. Intuiția nu este neapărat fondată pe mărturia simțurilor; simțurile ar deveni curând neputincioase; de exemplu, nu putem să ne reprezentăm xilogonul, și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
n.]7. Pentru dl Couturat, lucrările noi, și în special cele ale dlor Russell și Péano, au tranșat definitiv dezbaterea existentă de atât de mult timp între Leibniz și Kant. Ele au arătat că nu există o judecată sintetică a priori (așa cum spunea Kant pentru a desemna judecățile care nu pot fi demonstrate în mod analitic), au demonstrat că matematica este în întregime reductibilă la logică și că intuiția nu joacă niciun rol în asta. Putem subscrie la această condamnare definitivă
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
decât prin certitudinea sa. Definiții și axiome Existența unor asemenea principii ridică o dificultate pentru logicienii intransigenți; cum se gândesc ei să scape din asta? Principiul inducției complete, spun ei, nu este o axiomă propriu-zisă sau o judecată sintetică a priori; este pur și simplu definiția numărului întreg. Deci este o simplă convenție. Pentru a discuta această manieră de a privi lucrurile, trebuie să examinăm mai în deaproape relațiile dintre definiții și axiome. Să ne raportăm mai întâi la un articol
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
aceste obstacole nu au dispărut. Au fost doar transportate la margine, și trebuie să le învingi din nou dacă vrei să treci această frontieră pentru a pătrunde în regatul practicii. Aveam o noțiune vagă, formată din elemente disparate, unele a priori, altele provenind din experiențe mai mult sau mai puțin digerate; credeam că le cunoaștem, prin intuiție, principalele proprietăți. Astăzi aruncăm elementele empirice și nu păstrăm decât elementele a priori; una dintre proprietăți servește drept definiție, iar toate celelalte se deduc
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
practicii. Aveam o noțiune vagă, formată din elemente disparate, unele a priori, altele provenind din experiențe mai mult sau mai puțin digerate; credeam că le cunoaștem, prin intuiție, principalele proprietăți. Astăzi aruncăm elementele empirice și nu păstrăm decât elementele a priori; una dintre proprietăți servește drept definiție, iar toate celelalte se deduc printr-un raționament riguros. Asta-i foarte bine, dar rămâne să demonstrăm că această proprietate, care a devenit definiție, aparține într-adevăr obiectelor reale pe care experiența ni le-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar dăinui chiar dacă toate celelalte s-ar scufunda în prăpastia unei barbarii care ar distruge totul"51, nu este constituită în forma științei veritabile. Poate ea deveni știință? Dacă ar putea, atunci ar trebui să cuprindă doar judecăți sintetice a priori, adică numai judecăți care dau forma cunoștințelor veritabile, totodată necesare, universale și în stare a spori cunoașterea. Cum știm, Kant va cerceta facultatea de cunoaștere, ajungând la concluzia că judecățile sintetice a priori sunt posibile pe temeiul unor forme ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebui să cuprindă doar judecăți sintetice a priori, adică numai judecăți care dau forma cunoștințelor veritabile, totodată necesare, universale și în stare a spori cunoașterea. Cum știm, Kant va cerceta facultatea de cunoaștere, ajungând la concluzia că judecățile sintetice a priori sunt posibile pe temeiul unor forme ale facultății de cunoaștere, independente de experiență. Kant va trece de la problema posibilității acestui tip de judecăți, prin probleme vizând facultatea de cunoaștere și formele ei a priori, apoi prin cercetarea subiectul cunoașterii, către
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la concluzia că judecățile sintetice a priori sunt posibile pe temeiul unor forme ale facultății de cunoaștere, independente de experiență. Kant va trece de la problema posibilității acestui tip de judecăți, prin probleme vizând facultatea de cunoaștere și formele ei a priori, apoi prin cercetarea subiectul cunoașterii, către problema privind însăși ființa rațională (omul), adică unitatea de existență a omului. Cunoașterea, raportată totdeauna la intuiții posibile și alcătuită din elemente a priori (non-empirice) și din elemente a posteriori (empirice), se referă la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin probleme vizând facultatea de cunoaștere și formele ei a priori, apoi prin cercetarea subiectul cunoașterii, către problema privind însăși ființa rațională (omul), adică unitatea de existență a omului. Cunoașterea, raportată totdeauna la intuiții posibile și alcătuită din elemente a priori (non-empirice) și din elemente a posteriori (empirice), se referă la un "fenomen", nu la "lucrul în sine"; ea este condiționată prin această referință fenomenală. Ansamblul fenomenelor formează natura; aceasta nu reprezintă o ordine ("lume") independentă de subiect. Totuși, rațiunea încearcă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
gânditoare", ca lucru în sine, a lumii ca totalitate, a "cauzei libere", a lui Dumnezeu. Datorită acestor încercări se naște metafizica. Asemenea intelectului ca facultate a categoriilor, care unifică diversul senzației, rațiunea unifică și ea, dar prin formele ei a priori, care sunt Ideile; și nu unifică diversul senzațiilor, ci totalitatea condițiilor ce fac posibil un "condiționat dat", tocmai de aceea având de-a face cu necondiționatul însuși. În funcționarea sa, rațiunea poate utiliza Ideile fie în sensul totalizării experienței și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu a părăsit forma sa neștiințifică; ea nu a reușit să producă judecăți sintetice-a priori, singurele care, fiind universale și necesare (în sens strict) și îngăduind sporul cunoașterii, sunt proprii științei veritabile. Critica rațiunii pure, ca un demers prin care sunt stabilite limitele rațiunii noastre speculative, competențele facultății de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în măsura în care el este ca atare prezent în filosofia critică a lui Kant, dezvăluie dimensiunea antropologică a filosofiei sale. Omul este liber supunându-se necondiționat legii morale. Aceasta din urmă, posibilă prin funcționarea practică a rațiunii, fiindu-i acesteia formă a priori, este dată ca imperativ categoric, în forma unei porunci. Și tot rațiunea, dar în funcționarea sa speculativă, teoretică, determină cunoașterea. Or, dintr-o anumită perspectivă, cunoașterea și moralitatea instituie (formează) unitatea umanului. Rațiunea este unitatea modului existențial uman, universalul-dat-în-eu. Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a omului, așa cum aceasta a fost gândită de Kant în Critica rațiunii pure.61 Însuși subiectul gânditor (ca primă semnificație pentru "eu sunt") trebuie înțeles ca subiect transcendental, așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a priori, anume libertatea, orice acțiune, și, de asemenea, sentimentul plăcerii sau neplăcerii, în legătură cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a priori, anume libertatea, orice acțiune, și, de asemenea, sentimentul plăcerii sau neplăcerii, în legătură cu care devine posibil un "sistem teleologic" al naturii precum și aprecierea frumosului. Rămânând însă în granițele primei Critici, trebuie să constatăm că unitatea de existență a omului reprezintă mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această temă, cum este următoarea: "A gândi sufletul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru "morala kantiană" de diverși exegeți ai filosofiei sale, idee care presupune și tentația transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei ființei raționale, în fond, autonomie a voinței, exprimată în faptul că voința își dă sieși legea. Prin exercițiul ei, nu este "subiectivată" lumea exterioară; de altfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop în sine, altul "obiectiv": ființa rațională înțelege faptul că pentru fiecare semen al său existența proprie este scop în sine. Autonomia voinței, ea însăși pusă în valoare prin acte proprii, este, în principiul ei, "obiectivă", ca o condiție a priori a vieții morale; este o determinare obiectivă și universală a vieții morale. De aceea, rezultatul actelor unei voințe autonome nu este subiectivizarea unei lumi din afara subiectului, ci lumea umanizată, adică lumea unității de existență a omului. Voința autonomă legiferează, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară, iar actele sale sunt dominate de imperative ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
simțurilor, în sensul că decizia sa se bazează pe sentimentul de plăcere sau de neplăcere pe care obiecte determinate le pot provoca. Unitatea de existență a omului, "ființa rațională", dublu determinată fiind, cuprinde și legea morală: aceasta este forma a priori a voinței, însăși voința pură. "Și în această existență a lui nimic nu este pentru el anterior determinării voinței lui, ci orice acțiune și în genere orice determinare variabilă existenței lui conform simțului intern, chiar întreaga succesiune a existenței lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în folosire teoretică o origine pură (categorie fiind, ea reprezintă o formă a priori a intelectului) și, prin urmare, el se poate atașa conceptului de libertate. De aici înțelegem că ceea ce propune Kant la un moment dat, anume conceptul de causa noumenon, ce predetermină unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul posibil. Dar posibilitatea acestui concept dovedește încă o dată unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
drept scop absolut și să nu-l socotească niciodată pe cel asemenea (orice ființă rațională) doar mijloc, ci întotdeauna și scop. "El (Kant n. C.) a admis deci că, asemenea legilor spațiului, timpului și cauzalității, care ne sunt cunoscute a priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]