3,372 matches
-
ale acelui vis al exotismului care se impune din ce în ce mai mult azi în societățile occidentale? Să vedem formulele cel mai des folosite în pliantele noastre turistice. În locul în care este invitat călătorul "timpul pare a se fi oprit", a rămas "neschimbată priveliștea veacurilor care au trecut", contactul cu "un trecut etern" vă permite să scăpați de "viața agitată" a oamenilor de azi. Ilustrațiile fotografice invită la o regresiune în timp, în vremurile de altădată, mai mult decît, poate, o deplasare în spațiu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dealului, iar noi Îl ascultam cu plăcere fiindcă avea un glas plăcut. Cu cât urcăm mai mult și ne apropiem de Hotarul Muntelui, așa-i ziceau gălăuțenii hotarului care despărțea țarinile de pășunea comunală, cândva proprietate a sașilor din Reghin, priveliștea Își lărgește orizontul. La răsărit, de după coamele Munților Giurgeului, În diminețile senine de vară, prelucanii se bucurau cei dintâi de apariția soarelui, iar după Vârful Bătrâna seara vedeau cum apune. Pe Călimani, dinspre miazănoapte se vedeau până primăvara târziu pete
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dintâi de apariția soarelui, iar după Vârful Bătrâna seara vedeau cum apune. Pe Călimani, dinspre miazănoapte se vedeau până primăvara târziu pete de zăpadă, iar la miazăzi se vedeau satele ungurești până la Gheorgheni. Bucuria care te invadează când vezi această priveliște care ți se deschide ochilor și sufletului, te ajută să Înțelegi de ce s-au stabilit prelucanii aici. Cel dintâi despre care avem mărturii că ar fi locuit aici a fost unul ce se numea Diacul. Numele de Țăran probabil și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prin anul 1930, de unde era tata, dar după mai puțin de doi ani au venit aici și și-au Înjghebat o gospodărie. Însă după șaisprezece ani s-au mutat În Zăpode unde aveau apa mai aproape, acesta era motivul. Pierdeam priveliștea cu adevărat mirifică, cu orizontul larg și atât de pitoresc, dar nu mai duceam apa tocmai din Zăpode sau de la Troaca lui Voașu. Aici aveam izvorul la colțul casei și ascultam șopotul pârâului care trece la trei metri de casă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Leon. Și, apoi, nu vi se pare, zise doamna Bovary, că gîndul rătăcește mai în voie pe această întindere nemarginită, a cărei contemplare îți înalță sufletul și te face să te gîndești la infinit, la ideal? La fel și cu priveliștile din munți, începu Leon. Am un văr care-a călătorit anul trecut prin Elveția și care îmi spunea că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
semicerc, înaintînd în rînd cu ceilalți. Cei doi parizieni le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului atoateroditor" (G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut să o prindă pe o pînză [...]" (J. Verne, p. 104). "Ce priveliști de nedescris și ce bogăție de peisaje și de poziții pitorești la temelia stîncilor și insulițelor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut să o prindă pe o pînză [...]" (J. Verne, p. 104). "Ce priveliști de nedescris și ce bogăție de peisaje și de poziții pitorești la temelia stîncilor și insulițelor vulcanice de lîngă coasta libiană!". (J. Verne, p. 223) e) redarea discretă a actului de transmitere a cunoștințelor scriitorului prin narativizarea însușirii lor de către
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul o luă la pas, ca să urce coasta de la Canteleu. Acolo se afla una dintre cele mai minunate priveliști din lume. În urma noastră Rouen-ul, orașul cu biserici, cu clopotnițe gotice, lucrate ca niște bibelouri de fildeș; înaintea noastră Saint-Sever, cartierul cu manufacturi, care-și înălța miile de hornuri fumegînde, pe marele cer, față în față cu micile turle sfinte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duse către ecranul ca o fereastră. Purtat dintr-o parte în alta de suflul aterizării, nisipul formă o adîncitură [...]. S. Lem, L'Invincible (45) Podișul cobora ușor în pantă, spre apus și din locul unde poposirăm, se putea vedea o priveliște întinsă. În fața noastră, dincolo de copaci, zărirăm capul des Bois, tivit cu spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de est, o imensă întindere de mare, pe care o văzuserăm
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și de bougainvillé. J. Valin, Autopsie d'un menteur, Gallimard, p. 68 Remarcăm, de asemenea, că romanticii (Bernardin de Saint-Pierre, Rousseau, Senancour...) dau dovadă de o "sensibilitate auditivă" deosebită 15. (48) La gura acestei căldări, de unde ți se desfășoară o priveliște largă, ecourile muntelui repetă neîncetat freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de tipul celei propuse de Ph. Hamon în 1981. 2) Și tot în Ph. Hamon (1981, p. 473), scriitura realistă va utiliza aceste procedee pînă la stereotipie, precum: a) medii transparente: ferestre, sere, uși deschise, lumină puternică, soare, vizibilitate atmosferică, priveliști largi etc.; b) personaje-tip ca: pictorul, estetul, gură-cască, drumețul, spionul, bîrfitorul, neofitul, intrusul, tehnicianul, informatorul, exploratorul unui loc; c) scene-tip ca: sosirea mai devreme la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de nimic, care nu se întîlnește decît în cartierul Saint-Marcel, între Bourbe și Salpêtrière, și de la care numai doamna Couture era exceptată, arată că acești clienți trebuiau să se afle sub povara unor suferințe mai mult sau mai puțin vădite. Priveliștea tristă pe care o înfățișa interiorul acestei case se repeta în îmbrăcămintea obișnuiților ei, deopotrivă de zdrențăroasă. Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele elegante se aruncă la gunoi, rufe ponosite, veșminte care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un fel oferirii unei soluții la o enigmă: absența temei-titlu (deci a unei ancorări a obiectului discursului) la începutul unei secvențe descriptive dă impresia de ceva ce lipsește. Astfel, în deschiderea romanului Germinal: (24) Însă, la nivelul pămîntului, o altă priveliște îi atrăsese tocmai luarea-aminte. Era o masă enormă, un morman de construcții prăbușite, în mijlocul căruia se deslușea silueta unui coș de fabrică; rare licăriri porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în vreme ce românii sunt foarte șmecheri, dar o duc prost. Dorin Popa: Am avut de atâtea ori surpriza ca oameni pe care, în facultate, student fiind, îi priveam cu speranță și încredere, să-i reîntâlnesc, după absolvire, obosiți, plictisiți, irosiți de priveliștea pe care le-o oferea presa dinăuntrul ei, când nu deveniseră trup și suflet părtași în diverse campanii. După doar câteva săptămâni, nu luni ori ani, învață repede "adevărata" școală de jurnalism a patronilor și par a uita cu totul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
formelor pure, plăsmuite de imaginația artistică. Intrarea în lume (dar și ieșirea din ea) se face aproape invariabil prin intermediul unor analogii construite, toate, după tipar livresc 28, cam în felul acesta: apa "are aparența unei oglinzi lucii de Veneția...". iar priveliștile sunt "ca niște peisage măiestre de ale lui Claude Lorrain". Lovinescu recunoaște însă că imaginația livrescă i-a amputat simțul observației, copleșindu-i mintea și sufletul cu prestigiul legendar al unei civilizații de mult apuse: Când am debarcat întâia oară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de taină îi stoarce lacrimi de admirație (cum se și cade în cazul operei unui geniu!), pe lângă mulțimea vorbelor fără rost, de cumplită banalitate ("Imaterialitatea întregului tablou. Pare că plutește; ai crede că e un vis... Și ce perspectivă [...]! Ce priveliște frumoasă se așterne pe geamul din fund, aceeași priveliște ce se desfășoară în spatele Giocondei, cealaltă capodoperă a lui Leonardo!"), acceptabile doar ca uvertură la discursul publicitar imediat subsecvent: "Îndemn deci pe oricine, ca, oricât de puțin ar sta în Milan
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și cade în cazul operei unui geniu!), pe lângă mulțimea vorbelor fără rost, de cumplită banalitate ("Imaterialitatea întregului tablou. Pare că plutește; ai crede că e un vis... Și ce perspectivă [...]! Ce priveliște frumoasă se așterne pe geamul din fund, aceeași priveliște ce se desfășoară în spatele Giocondei, cealaltă capodoperă a lui Leonardo!"), acceptabile doar ca uvertură la discursul publicitar imediat subsecvent: "Îndemn deci pe oricine, ca, oricât de puțin ar sta în Milan, să lase la o parte toate ademenirile civilizației practice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la distanță, fiorul admirației sale pentru peisaj (pentru că "din depărtare, priveliștea orașului se simplifică"), cauzat însă tot de trăirea retrospectivă, culeasă din cărți: "și așa cum șed la fereastră, mă apucă taina sfântă a lucrurilor ce nu mai sunt (s.n.). În fâșii luminoase se perindează istoria Veronei, și pentru fiecare epocă, presimt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
funerare, cît și în Miorița. Recuperarea lui Nechifor Lipan, pentru a fi mai puțin „păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă, în desăvîrșită părăsire, sfîșiat de vietăți ale pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la dreapta, pe un canal mai lat, în care, pe o parte era o puzderie de nuferi, care mai de care mai mari și mai frumoși. Era un peisaj de vis. Am rămas cu ochii țintiți la ei, fermecat de priveliște. M-am aplecat să rup unul. - Nuferii mor foarte repede dacă-i rupi, m-a avertizat băiatul cel prizărit. Ei nu sunt ca alte flori, nu se simt bine decât în elementul lor, apa. Atunci mi-am retras mâna care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceasta, i-am arătat tot ce mă înconjura, ba chiar și o libelulă ce se lăsase pe vârful unei lansete și-și etala în soare nuanțele sidefii în ape de argint, aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împărțit-o cum a crezut că-i drept la toți fiii domniei sale. Îi este frică femeii de noră-sa, îi este, dar și-l ia apărător pe Domnul Hristos, așa că Doamne ajută, și nu te mai gândi la asta. Tăcură. Priveliștea era acum dominată de Musa Jebel, vârful unde se spune că a stat Însuși Dumnezeu să cioplească tablele legii. De jurîmprejur culmi muntoase ca niște ziduri stăteau să apere ceea ce se întâmplase în urmă cu mii de ani poporului lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul, apoi cu glas tare: — Pregătiți-mi calul. Trebuie să fiu acolo primul. Când a ajuns la curte a găsit în spătăria mică, cea pe care marele spătar Mihai pusese să o zugrăvească azuriu cu stele aurii, de semăna cu priveliștea cerului pe malul Bosforului, sfat mare ținut de doamna Maria și de domnița Casandra. — Să meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înainte ca ușile să se deschidă în fața lui, se întoarse spre cei cinci și șopti: — Să nu vă pese de ce facem noi, să salutați după moda turcească. Încă un pas și ușile se dădură de perete, lăsând liberă ochilor domnitorului priveliștea divanului marelui vizir. Pe sofale joase, printre perne și tapițerii, stăteau turcește tot felul de demnitari otomani, care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-a făurit renumele de exaporit, adică sfetnicul cel de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]