3,972 matches
-
cea a legislației anti-discriminatorii și a denunțării mediatice), se Întoarce pe fereastră, pe furiș, adesea sub o formă de nerecunoscut. Recunoașterea unui eșec al antirasismului constituie așadar o presupoziție comună „teoriei” „rasismului instituțional” și celei a „rasismului simbolic”, ale căror problematici, instrumente de analiză și, mai ales, perspective ideologico-politice diferă foarte mult ă tot așa cum revoluția diferă de educație ca metodă de acțiune preconizată pentru rezolvarea problemei rasismului. Oricum, În ceea ce privește Școala „rasismului instituțional” În prima sa formă, Înțelegem cu ușurință că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pozițiile pe care albii le adoptă În privința unui anumit număr de chestiuni rasiale” (ibidem, p. 149). Ceea ce nu se poate nega este faptul că predispozițiile, dacă sunt durabile, intervin În formarea reacțiilor, a intențiilor de acțiune și a comportamentelor. Rămâne problematică stabilirea precisă a importanței lor, evaluarea rolului exact pe care Îl joacă În producerea comportamentelor sociale percepute ca ținând de „rasismul simbolic”. Este Însă fals să susții, În cadrul unei explicații cauzale naiv mono-deterministe, că rasismul se poate explica În mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Însemnat o vreme a „concepțiilor despre lume”, a acestor noi gnoze În care cunoașterea științifică vine să Îmbrace mituri, fie ele religioase sau politice, și devine ea Însăși mitologie, discurs scientist cu pretenții profetice. Această dispariție a dimensiunii critice și problematice a cunoașterii s-a produs, din păcate, În mod exemplar În doctrinele politico-științifice bazate pe ideea de „rasă”. Le voi numi rasialiste În măsura În care sunt elaborări „ideologizante” centrate pe un scop explicativ și rasiste În măsura În care cuprind, În plus, recomandări, definesc valori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
folosirea obiectivă a noilor cogniții, elaborate În timpul și după perceperea selectivă a obiectului nou sau ciudat). Cât privește ancorarea, aceasta presupune punerea În aplicare ușor modificată sau, dimpotrivă, alterarea completă a reprezentărilor existente În mintea actorului confruntat cu un obiect problematic sau straniu. Ea trimite la varietatea (legată de pluralitatea inserțiilor sociale și a modurilor de interpretare a lumii) Însușirilor aceluiași obiect de reprezentare. Ancorarea corespunde deci diversității RS Înseși, care trebuie gândită ca un „sistem expert” ce leagă diferite drumuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să învețe din povestirile personale va identifica multe aspecte valoroase pentru cercetare. Chase (1995) sugerează să căutăm poveștile ascunse în narațiunile autobiografice - acele elemente care ne pot spune mai multe despre individ, teme sau aspecte specifice aflate în relație cu problematici mai ample precum genul, clasa socială și cultura, precum și dacă există anumite patternuri care reies din povestire sau dacă genul, clasa și cultura reprezintă elemente de bază ale relatării. Ceea ce poate fi de maxim interes într-o povestire a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
plăcere să-l asculți. El a acoperit punctele principale din toate etapele vieții sale, dar nu a simțit nevoia de a oferi amănunte. Alte povești ale vieții s-ar putea să fie mai extinse și chiar să includă referințe la problematici mai variate. Toate ar trebui să poată fi ușor de citit, cursive și, dacă este posibil, să includă conversații sau dialoguri. Această poveste debutează cu o scurtă prezentare a situației sale curente, se întoarce spre trecut și apoi revine în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
reprezentat de Aron Pumnul la mijlocul secolului al XIX-lea. Din punctul de vedere al actului lingvistic, ca o instanță de enunțare care se manifestă pe suprafața discursivă argumentativă, ce favorizează structurarea universurilor de cunoaștere, analogia acționează, pe fondul unui fapt problematic de cunoaștere, la toate nivelurile limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei paradigme sau ca urmare a influențelor reciproce dintre paradigme ori favorizînd, după modele preexistente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de făcut au apărut construcții neacceptate de limba literară: trebuie de făcut, merită de făcut. Din perspectiva lingvisticii discursului, analogia se înrudește cu inducția și cu comparația și exploatează efecte importante de sens, prin punerea în relație a unui fapt problematic cu unul mai bine cunoscut. Din această perspectivă, discursivă, procedeul reprezintă o activitate de revelare a asemănărilor structurale și calitative a două discursuri, dar și una de reformulare, încît analogia desemnează și un fenomen al actului de interpretare, o manifestare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentările lumii în limbă, pornind de la reprezentările sensibile și de la experiențele practice, nu ar viza o lingvistică ce ar fi concepută într-un cadru idealist și dirijată spre o concepere ca fiind imanent sistemului limbii, deoarece, ca efect al acestei problematici, cîmpul noțional, cîmpul semantic și cîmpul lexical se confundă, fără a putea fi diferențiate. Cu toate acestea, nu conceptul "cîmp semantic" trebuie respins în această situație, ci problematica teoretică în cadrul căreia este considerat ca de la sine înțeles, ceea ce trebuie pus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplifică, se clarifică, se dezambiguizează făcînd inteligibil un sens exprimat anterior. Explicația comportă în mod necesar o activitate cognitivă cu componentă interacțională ("a face pe cineva să înțeleagă ceva"), în care enunțiatorul, deținătorul unei competențe asupra obiectului de explicat (întotdeauna problematic), îi restabilește omogenitatea. Orice discurs poate fi explicativ, însă natura explicației este diferită în funcție de tipul de discurs în care se inserează, principala distincție făcîndu-se între explicația comună (empirică) și explicația didactică sau științifică. Criteriul general de identificare a unei secvențe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomenele de limbă degajate din schemele practice. Prin afirmarea și urmarea unei poziții realiste în cercetarea limbii, îndeosebi în analiza sensului în limbă și în discurs, s-a inițiat lingvistica antropologică, care implică, din punct de vedere epistemologic, asumarea unei problematici materialiste, ce intră în atenția praxematicii. La fel ca etnolingvistica, lingvistica antropologică are ca element central al investigației relația dintre limbă și cultură, deoarece limba este concepută ca un inventar complex de idei, interese și ocupații ale unei comunități, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rol fondator". Paratopia nu se reduce la statutul social al emițătorului, altfel spus, statutul social se transformă în paratopie doar în momentul în care devine creator, în momentul în care structurează producerea textelor și este structurat de aceasta. Datorită naturii problematice a propriei sale apartenențe în societate, enunțătorul unui astfel de discurs nu se poate situa "nici în exteriorul, nici în interiorul societății" (D. Maingueneau), discursul său trăgîndu-și seva din chiar această poziție incertă și neputîndu-se legitima decît prin raportarea la el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept subterfugii sau arguții. V. argument, argumentare, autoritate, demonstrație. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PROBLEMATICĂ. Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind nesigur, încît necesită (unele) lămuriri sau discuții. De aceea, calitatea exprimată de acest adjectiv se atribuie unor judecăți în care raportul dintre termeni este doar posibil, iar adevărul sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept subterfugii sau arguții. V. argument, argumentare, autoritate, demonstrație. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PROBLEMATICĂ. Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind nesigur, încît necesită (unele) lămuriri sau discuții. De aceea, calitatea exprimată de acest adjectiv se atribuie unor judecăți în care raportul dintre termeni este doar posibil, iar adevărul sau validitatea lor pot fi confirmate sau infirmate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre termeni este doar posibil, iar adevărul sau validitatea lor pot fi confirmate sau infirmate. Enunțul prin care se exprimă astfel de judecăți apare astfel lipsit de probe sau de argumente suficiente și, de aceea, este îndoielnic sau suspect. Substantivul problematică are însă un conținut total diferit, avînd valoare epistemologică, fără nici o conotație depreciativă, deoarece denumește un "ansamblu de probleme referitoare la un subiect sau la un domeniu al cunoașterii". Acest ansamblu indică în mod implicit maniera în care este abordat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mono- sau dinucleotidice, ceea ce indică faptul că ele sunt generate de alunecarea (slippage-ul) ADN-polimerazelor în cursul replicării ADN. S-a sugerat că elementele repetitive, chiar dacă au dimensiuni reduse, pot predispune la apariția de microdeleții în secvența brca1. În prezent rămâne problematică discriminarea mutațiilor care predispun la neoplazie, de polimorfismele genetice care nu au semnificație patologică. Mutația desemnată 5677 ins A, care determină deleția a 10 aminoacizi de la capătul carboxi terminalul al BRCA1, este clar asociată cu susceptibilitatea la neoplazie și reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
are scrum de țigară și, iarăși, un cerculeț de cafea pe ea! Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evenimentele au acoperit-o și cantitatea de text dedicată prezentării acelorași evenimente. 3. Frecvența: cît de des se întîmplă ceva în istorie față de cît de des apare în text acel ceva narat. Așa cum poate reiese din discuția următoare, cea mai problematică dintre aceste aspecte rămîne durata, la care mă voi opri mai în detaliu. 3.2 1. Ordinea Orice devieri în ordinea prezentării textuale de la ordinea în care evenimentele s-au petrecut în mod evident în istorie sînt cunoscute sub
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de ani. Dispariția acestora a întrerupt orice reflecție privitoare la funcționarea lor, la moștenirea și la crizele acestora, la diferențele dintre ele, la continuitatea cu perioadele anterioare, la bilanțul pe care îl pot avea etc. Cu toate acestea, postcomunismul, termen problematic, demonstrează mereu insuficiența teoriilor clasice asupra totalitarismului. Am fi putut spera ca regimurile comuniste să devină un nou obiect de cercetare, o dată ce au încetat să fie o miză ideologică. Din păcate, sunt rare studiile consacrate procesului de luare a deciziei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
societăților sau dacă e un joc politic nesemnificativ din punct de vedere social. Clivajul e perceput ca o împărțire socială și ideologică profundă și persistentă, care are consecințe politice 1. Evaluarea și punerea în practică a conceptului pare mai degrabă problematică. Potrivit lui Bartolini și Mair2, o definiție teoretică a clivajului trebuie să înglobeze trei nivele: 1) elementul empiric definit în termeni socio-structurali; 2) elementul normativ, care reprezintă sistemul valorilor și credințelor care furnizează sensul identității colective; și 3) elementul organizațional, care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
maghiară din România nu numai că nu se potrivește presupunereii teoriei lui Lipset și Rokkan, dar nici măcar nu este, în ansamblul său, majoritatea într-un spațiu bine definit. Astfel, aplicarea clivajelor centru/periferic, Stat/Biserică la minoritatea maghiară se dovedește problematică. După Lipset și Rokkan, ,,"At the end of the territorial axis we would find strictly local oppositions to encroachments of the aspiring or the dominant national elites and their bureaucracies: the typical reactions of peripheral regions, linguistic minorities and culturally
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nici Solidarnosti în Polonia n-au putut să-și păstreze pozițiile inițiale în 1997-1998. Puțin mai târziu, aceeași soartă va lovi Convenția Democratică în România și Uniunea Forțelor Democratice în Bulgaria. Aceste evenimente arată că certitudinea clivajului excomuniști/anticomuniști este problematică. Mai întâi, pentru că această opoziție este instrumentul legitimării noilor elite, cu orice preț. O dată stabilite ca actori politici incontestabili, aceste noi elite nu mai au nevoie de anticomunism. Apoi, pentru că această opoziție pune în centrul dezbaterii politice comunismul și, deci
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al macrogrupului esențializat, eventual ca negări ori amenințări la adresa acestuia. Biografia unui erou picaresc Cât despre practica specificului național românesc, cel puțin la fel de problematică, am descoperit că noul meu prieten avea foarte multe să ne spună. Dacă noi vorbeam mai mult din cărți, iar reflecția noastră păstra amprenta lecturilor specializate, deși nu era lipsită de aportul istoriilor proprii de viață, el își întemeia preponderent
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
se asocieze cu conjuncția și. Sunt mai acceptabile exemplele cu mai mult de doi conjuncți: (145) a. ?Ion, dar și Maria vor primi premiul I. b. Ion, Vasile, dar și Maria vor primi premiul I. Alăturarea celor două conjuncții este problematică, întrucât se afirmă, în general, că două conjuncții nu pot fi alăturate (este motivul pentru care unele elemente corelative, ca și...și.., nici..., nici..., au fost încadrate la adverbe). Soluția este să considerăm că dar și formează o conjuncție compusă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neregulate. O posibilă problemă pe care o ridică această ipoteză este aceea că trebuie să admitem existența genului neutru la adjective, deși acesta nu este niciodată exprimat distinct. Ar trebui să admitem existența unor ononimii generalizate, iar acest lucru este problematic deoarece omonimiile sunt, de obicei, restrânse la anumite cuvinte sau clase morfologice. O altă problemă pentru această ipoteză o ridică sistemul pronominal. În general, limbile naturale tind să exprime mai multe opoziții de gen în sistemul pronominal decât în cel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]