3,076 matches
-
este o doctrină biblică. Principalii adepți ai Creaționismului providențial (chiar dacă nu sub acest nume, ci din punctul de vedere al ideilor exprimate anterior) sunt în special teologii și savanții ortodocși. De asemenea, un anumit număr de teologi și savanți romano-catolici, protestanți și neoprotestanți acceptă principiile acestui curent; totuși, în cadrul acestor religii, sunt mai răspândite alte curente creaționiste. Printre savanții creaționiști ai acestui curent se află în frunte un savant din SUA convertit la ortodoxie la maturitate, Serafim Rose. Dintre savanții români
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
militând pentru o retragere a lui Dumnezeu în raport cu lumea sau pentru o proniere de un tip mai special, acest curent adaugă la Creație și evoluționismul. „Într-o formă sau alta, evoluționismul teist este viziunea asupra creației predată în majoritatea seminariilor protestante "mainline" și este poziția oficială a Bisericii Catolice.” Acest curent consideră că după ce Dumnezeu a creat Universul din nimic și l-a înzestrat cu legi "s-a retras" (sau "se odihnește"), lăsându-l (pe Univers) să funcționeze mai departe după
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
Radu și Gala Galaction, urmează pentru Vechiul Testament textele originale ebraice. În prezent sunt folosite trei traduceri principale. Bisericile ortodoxe românești folosesc versiunea "Biblia Sinodală" (sau "Biblia Sfântului Sinod"), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
au încercat restabilirea unității cu Biserica Răsăriteană, au schițat reforma organismului Bisericii. După ce la-nceputul anilor 1500 un nou Conciliu (Lateran V) a reluat fără succes însă aceste ultime încercări, Conciliul tridentin (din Trento), pe lângă sancționarea rupturii provocate de Reforma protestantă, a construit un pachet doctrinar și disciplinar de mare precizie și cu o reală forță incisivă. Acestea au influențat durabil spiritualitatea și cultura europeană. În 1800 și-n 1900 Conciliile Ecumenice, ținute la Vatican, au înfruntat problemele din unghiuri și
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
cele de "biserică simplă", "biserică relațională", "biserică primitivă", "bodylife", "biserică organică", și alți termeni similari. Unele biserici-de-casă au o structură de conducere convențională, iar altele nu sunt strucurate. Un crez comun al "mișcării" contemporane de biserici-de-casă e acela că Reforma Protestantă nu a mers suficient de departe în a demonstra un crez nou-testamental autentic în ce privește "preoția tuturor credincioșilor" și în ce privește faptul că numai Isus Christ e Conducătorul Bisericii, iar credincioșii formează trupul Lui. Absența structurilor ierarhice de conducere din multe biserici-de-casă
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
suficient de departe în a demonstra un crez nou-testamental autentic în ce privește "preoția tuturor credincioșilor" și în ce privește faptul că numai Isus Christ e Conducătorul Bisericii, iar credincioșii formează trupul Lui. Absența structurilor ierarhice de conducere din multe biserici-de-casă, văzută de bisericile protestante per ansamblu ca un semn de anarhism și de răzvrătire față de autoritățile bisericești, e considerată de majoritatea celor din mișcarea de biserici-de-casă ca fiind cea mai viabilă modalitate de a se pune sub adevărata autoritate spirituală a dragostei și a
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului : acest "Bălgrad" nu este Belgradul din Sârbia, ci Alba-Iulia. Ori, în Transilvania dominată de pactul "Unio Trio Natiorum", ortodocșii, în mare parte iobagi, erau marginalizați de grofii maghiari și de coloniștii Sași catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt acestor discriminări. Faptul însă că protestanții și catolicii
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
teritoriul Transilvaniei. Modelul îl constituiau unirile religioase deja realizate în Polonia, Rutenia și Bucovina, mai ales în rândul rutenilor, dar și al românilor locuitori ai acelor meleaguri. Viața religioasă a Transilvaniei era dominată în acele timpuri (secolul XVII) de cultele protestante (calvin sau reformat, lutheran sau evanghelic, unitarian, precum și de cel anabaptist). Românii ardeleni, în acele vremuri, deși aveau un ""vlădic"" (episcop, adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar calvinist de la Aiud, care dicta organizarea și desfășurarea vieții religioase atât a coreligionarilor săi, cât și a ortodocșilor supuși. Reforma religioasă protestantă din Transilvania a încercat în secolele XVI și XVII, nu de puține ori, să-i convertească pe Români la protestantism. Procesul de convertire nu a fost lipsit de succese, având în vedere existența menționată în documentele vremii a numeroși preoți-pastori
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în secolele XVI și XVII, nu de puține ori, să-i convertească pe Români la protestantism. Procesul de convertire nu a fost lipsit de succese, având în vedere existența menționată în documentele vremii a numeroși preoți-pastori conduși de doi episcopi protestanți români, Pavel Tordași, urmat în scaun de fiul său Mihail, precum și Ioan de Geoagiu, care stăpâneau religios o seamă importantă de comunități ale ""valahilor"" ardeleni, iobagi, dar și boieri precum cei din familiile Cândea (Kendeffi), Dragu (Dragffi), Banu (Banffy) sau
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această carte, tradusă din ungurește în românește de Ștefan din Făgăraș, a fost scrisă anume pentru convertirea la calvinism a românilor. Toate aceste traduceri s-au făcut cu sprijinul financiar al domnitorilor protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
fost scrisă anume pentru convertirea la calvinism a românilor. Toate aceste traduceri s-au făcut cu sprijinul financiar al domnitorilor protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente, mulți alții trecuți la catolicismul de rit latin. Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma păstrându-și ritul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
la București. Ea s-a ascuns cu săptămânile în apartamentele sale. Acest lucru a avut numeroase consecințe nefaste asupra imaginii sale publice. În societatea românească, orientalizată, dominata de moravuri ușoare (unde divorțul se pronunța atât de ușor) ea, principesa germana, protestantă, era privită ca o puritană rigidă și frigidă. Circulau foarte multe bârfe, remarci răutăcioase la adresa relației dintre cei doi soți, cunoscut fiind faptul ca relația lor nu era una tocmai pasională. Situația politică din țară nu era deloc destinsă; la
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
românilor din Transilvania că au dat anatemei pe „mincinosul mitropolit și vânzătorul de credință și noul Iudă, Atanasie”. Politica Vienei în Transilvania și eforturile depuse pentru trecerea la religia catolică au stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine din regiune, mai ales protestanții calvini care vroiau și ei să atragă pe cât mai mulți români la Biserica lor. Răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine din regiune, mai ales protestanții calvini care vroiau și ei să atragă pe cât mai mulți români la Biserica lor. Răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii, slovacii și rutenii erau în tratative pentru acceptare unirii cu Roma. Eforturi similare se făceau și printre unguri, pentru întoarcerea lor de la calvinism la romano-catolicism. Alte probleme erau de sorginte social-economică
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele și cerințele lui Inocențiu Micu nu au fost deloc plăcute de părțile protestante, fiind adeseori gratulate cu injurii și amenințări (inclusiv cu aruncarea pe fereastră). Chemat la Viena, Inocențiu Micu organizează la 25 iunie/6 iulie 1744 un mare sinod la Blaj. La încheierea lucrărilor, episcopul întreabă sinodul chiar dacă unirea cu Roma este
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
vremii de atunci arată că nici straturile de sus ale societății ocrotite de tronul împărătesc al Vienii nu erau mai puțin pornite spre stricăciune morală decât cele din preajma Porții Otomane".") Adversarii unirii cu Roma erau pe de o parte stările protestante din Transilvania, iar pe de altă parte mitropolia ortodoxă din Karlowitz (aflată în teritoriul controlat de austrieci). După numeroase influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
comunități rurale, peste cinci sute de consilieri municipali și primari. Acest lucru oferă un total de 566 de oficiali aleși pentru o populatie (în 2006) de 135851. În mod tradițional, populația a fost împărțită în mod egal între catolici și protestanți afilieri. Recensământul din 2001 a indicat numărul de aderenți pentru Biserică Romano-Catolică cu 63240 (47%) și diferite biserici protestante cu 57805 (43%). Această a inclus Biserică Unită din Canada, cu 26570 (20%); Biserică Prezbiteriana cu 7885 (6%) și Biserica Anglicana
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
aleși pentru o populatie (în 2006) de 135851. În mod tradițional, populația a fost împărțită în mod egal între catolici și protestanți afilieri. Recensământul din 2001 a indicat numărul de aderenți pentru Biserică Romano-Catolică cu 63240 (47%) și diferite biserici protestante cu 57805 (43%). Această a inclus Biserică Unită din Canada, cu 26570 (20%); Biserică Prezbiteriana cu 7885 (6%) și Biserica Anglicana din Canada cu 6525 (5%); cei cu nici o religie nu au fost printre cele mai scăzute din provincii cu
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
la Sigmaringen în Germania, este celebrată căsătoria Alteței Sale Regale Marie de Edinburgh cu Alteța Sa Regală Ferdinand, Prințul de Coroană al României. Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei). Căsătoria civilă a avut loc în Salonul Roșu al castelului din Sigmaringen, fiind oficiată de Karl von Wedel, mareșalul curții imperiale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care și-au pus semnătura pe
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
viețile noastre se întretaie doar în anumite chestiuni."” Maria a întâmpinat dificultăți mari în adaptarea la noua sa condiție de soție a principelui moștenitor al coroanei României. Lumea de la București, latină și ortodoxă, era foarte diferită de lumea anglo-saxonă și protestantă în care crescuse. "„Nu am fost adusă în România pentru a fi adorată și răsfățată, ci pentru a face parte din construcția imaginată de regele Carol. Am fost importată, pentru a fi șlefuită, educată și antrenată conform viziunii marelui bărbat
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Unglerus, Sinodul Evanghelic a preluat și Confesiunea Augustană (prescurtat C.A. în română, traducerea termenului german "Augsburger Bekenntnis", confesiunea de la Augsburg, prescurtat A.B.), care constituie până în prezent, alături de Micul Catehism al lui Martin Luther, baza învățăturii bisericii evanghelice. Reforma protestantă nu s-a reflectat numai în viața religioasă a sașilor transilvăneni, ci a dus, prin introducerea noii ordini bisericești, la reorganizarea sistemului școlar - atestat deja din secolul al XIV-lea ca fiind primul sistem școlar popular obligatoriu de pe teritoriul României
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
capitalismului și modernității, și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume. Weber este cel mai bine cunoscut pentru teza lui ce combina sociologia economică si sociologia religiei, elaborată în cartea sa "Etica protestantă și spiritul capitalismului", în care el propunea ideea că protestantismul ascetic a fost una dintre cele mai importante „afinități elective” asociate cu creșterea capitalismului de piață și a statului național rațional-legal în lumea Occidentală. El a susținut că stimularea capitalismului
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
elective” asociate cu creșterea capitalismului de piață și a statului național rațional-legal în lumea Occidentală. El a susținut că stimularea capitalismului se sprijină pe principiile de bază ale protestantismului. Astfel, se poate spune că spiritul capitalismului este inerent valorilor religioase protestante. Contrar materialismului istoric al lui Marx, Weber sublinia importanța influențelor culturale încorporate în religie ca mijloc pentru înțelegerea genezei capitalismului. "Etica protestantă "a format prima parte a mai amplei investigații a lui Weber în lume religiei; el a continuat examinând
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]