37,224 matches
-
coatele goale, care stând într-o poziție meditativă, în așteptarea unei bărbii și a unor sprâncene împodobite cu mustăți, încep să joace foxtrot, blues și chiar hip-hop. Între tehnica folosită de Chaplin în filmele sale mute și poeziile, chiar și prozele și piesele de teatru ale lui Dumitru Crudu, există multe similitudini. Chaplin obișnuia să filmeze înainte de finalizarea scenariului. Premisa de la care plecau filmările era una vagă, care însă, pe parcursul desfășurării acțiunii improvizate, căpăta proporții neobișnuite. În timpul filmărilor regizorul se ghida
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Dinu Pillat. Repartizând însă opera lui Ion Pillat în șapte volume, primele trei au cuprins poezia - cu cele trei etape de evoluție a poetului, parnasiană-simbolistă, traditionalistă-neoclasică și pură. Cel de al patrulea volum a fost destinat traducerilor, următoarele două împărtindu-si proza scriitorului, foarte bogată, după cum se vede, o dată ce i s-a adăugat și buchetul de studii - vezi Tradiție și literatura, precum și cele cincizeci de prefețe ale antologiilor publicate în Pagini alese. Ion Pillat însuși elaborase mai multe proiecte de sumare pentru
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizează o transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodări, asimilări, afereze, eliziuni. Îndrăznelile de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notațiile poetice se dovedesc foarte reușite, surprinzînd transformări reale, tipice (precum explozia puternică a oclusivei intervocalice, simplificarea grupurilor consonantice finale, pierderea totală a lui i devocalizat ș.a.): "ioppersonal", "fappa
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
Caiet albastru tipărit în două volume e faptul că, vrînd să fie un jurnal al ultimilor ani din anii ^50, înaintea recluziunii, textul ajunge să capete alura unui român, alura unei incitante narațiuni epice, începînd cu Prologul extraordinar, una din prozele cele mai tulburătoare din literatura română. Caietul albastru uitat dinadins în plasă vagonului în timpul călătoriei de la Cluj la București în ianuarie 1956 spre a fi salvat în momentul cînd indivizii năvăliseră în vagon să-l aresteze pe autor înainte de a
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
iar celălalt, desi ajutat de partid, refuză să-și înțeleagă greșelile, avînd în plus că nevasta "un element corupt". Nu așa sînt copiii ilegaliștilor, crede Moraru Fl, în capul lui "negativii" trebuind să aparțină neapărat "mediului putred" burghez. * Dacă la proza abaterile de la "linie" sînt mai usor de observat, la poezie lucrurile se complică. Tipicul Notei e același: ce cuprinde volumul, apoi cîteva poeme povestite pe înțelesul activiștilor superiori de la CC-PCR și propuse spre eliminare din carte. Ceea ce o nemulțumește, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică (1970), Poetica prozei (1971) - îi consolidaseră prestigiul în rîndul teoreticienilor noi ai literaturii. În martie 1974, cînd am avut primul dialog, Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă problematică
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
inspirație. La 11 august 1911 s-a născut Mioara Laurenția, rodul iubirii lor. În anul 1912, poetul scoate pe piață o nouă revistă, Insula. Printre colaboratorii apropiați erau George Bacovia, Nicolae Davidescu și Claudia Millian. În afară de versuri, Minulescu a scris proză și dramaturgie. Se pot aminti volumele: Roșu, galben și albastru, Casa cu geamuri portocalii, piesele de teatru Manechinul sentimental și Pleacă berzele. Alături de Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu a scris câteva cuplete pentru un reușit spectacol de revistă. Pe linie
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
cuvinte și sintagme. Instrumentul de căutare al CD-ului, simplu și eficient (se poate propune un cuvînt sau se poate porni de la o listă deja existentă) se aplică pe cea mai mare parte a operei, grupate în patru categorii - poezie, proză, publicistică și literatură populară - și cuprinzînd textele eminesciene din volumele I, IV, VI, VII, IX, X, XII și XIII. Materialul pus la dispoziția cercetătorului e deci reprezentativ și foarte bogat; absențele (volumele deocamdată nedisponibile pentru căutare) cuprinzînd mai ales note
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
strofe, unui paragraf sau cel puțin unei fraze): e furnizată astfel o listă de contexte cu înțeles deplin, extrem de utilă pentru a aprecia sensul și chiar registrul stilistic al folosirii termenului. Citatele au indicații de volum și pagină, de categorie (proză, poezie etc.) și e posibilă chiar regăsirea contextului larg, prin trimiterea automată la textul-sursă. Operația de căutare nu se realizează - din limite de spațiu - pentru cuvintele care apar în material cu frecvență foarte mare (mai mult de 2000 de ocurențe
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
mai ales romane uitate. Coordonatorul colecției este istoricul literar clujean dl Mircea Popa și romanul cu care deschide colecția e, într-adevăr, romanul periferic Suflete obosite de Const. I.A. Nottara, apărut tocmai în 1898. Sigur, în 1898 în lumea prozei românești erau puține romane începînd cu cele de senzație din al cincilea deceniu al veacului trecut la Ciocoii vechi și noi (1863) al lui Filimon, încununate de Dan al lui Vlahuță și, mai tîrziu, de creațiile romanești ale lui Duiliu
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Cam pe atunci, ecourile ei se fac auzite și în România. Dar mai mult în poezie, avînd ca modele marii poeți simboliști francezi. Const. I.A. Nottara e o excepție. Nu se contaminează de sonurile lirismului simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influențat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier. După o primă tentativă în 1897, cu romanul De vînzare, în anul următor revine în librării cu Suflete obosite (publicat la Craiova), cu
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
fac auzite și în România. Dar mai mult în poezie, avînd ca modele marii poeți simboliști francezi. Const. I.A. Nottara e o excepție. Nu se contaminează de sonurile lirismului simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influențat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier. După o primă tentativă în 1897, cu romanul De vînzare, în anul următor revine în librării cu Suflete obosite (publicat la Craiova), cu care se deschide colecția de romane
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
experiențele trăite ci și pe cele culturale. Pe fotografia detaliată a cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile de față, nu ne vom referi la proza sau traducerile lui Radu Sergiu Ruba, ci doar la acest volum antologic în care vom regăsi calitățile dar și căderile de tensiune stilistică semnalate de regretatul Radu G. Țeposu în a sa Istorie tragică... Poemele antologate, lungi secvențe de colportaj
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
zid/ provincie cum este/ a luminii/ în care ne scufundăm cu toții/ paralizându-l cu prezențele noastre în lume pe Dumnezeu/ și-ncet-încet ne clătinăm pe picioare/ dar din pricina somnului/ visăm va să zică mersul/ facem și noi cum putem/ apologia înserării." Paginile de proză ce alternează cu poemele, oferă un zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
de după destalinizarea impusă de Hrușciov, care, la noi, s-a făcut simțită spre sfîrșitul vieții lui Dej și începutul epocii Ceaușescu. Atîta timp cît aplicase criterii stricte, cenzura nu permisese opere de valoare, decît prin rarisime excepții, mai ales în proză. Jumătatea de libertate de creație, în schimb, a dat naștere unor poezii, romane sau piese de teatru care trebuiau citite printre rînduri. Ele dezvăluiau o parte din realitatea socială, punînd-o de obicei pe seama unei alte vremi; lăsau să se ghicească
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
poezie bună s-a scris dintotdeauna în România (firește, pe lângă tonele de maculatură care au sporit și ele din 1989 încoace), așa încât deceniul care este pe cale să se încheie (cu secol și mileniu cu tot) nu a fost neapărat revelatoriu. Proză bună s-a scris, în cei zece ani care au trecut, mai puțină decât poezie; la fel, eseu, critică și istorie literară. Teatrul, parcă, a fost ceva mai viu, dar aceasta și din pricina căderii comunismului, regimul autoritar instaurând, odinioară, o
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
Dej nu știa nimic despre Rebreanu, a cerut să i se dea o notă informativă. Anonimul informator e probabil un literat care îl admiră pe autorul lui Ion, îl consideră "cel mai reprezentativ scriitor român, neegalat de nimeni încă în ceea ce privește proza epică", dar viața lui Liviu Rebreanu, simpatic în relațiile sale umane, este departe de a fi un exemplu demn de urmat." Sînt înșirate apoi "păcatele", inclusiv bîrfe abjecte, pentru ca în final să revină la merite: În ciuda acestei vieți pătate, Rebreanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
mult, în loc să se apropie. Punctele forte ale autorului sînt savorea anecdoticului și capacitatea de a întreprinde ceea ce școala geneveză de critică literară a numit critică tematică. Capitolele cele mai izbutite ale cărții amintesc, prin stil și tip de observație, de proza superbă a unor Jean Starobinski sau Jean-Pierre Richard. Ca traducător, Gass e prea orgolios, prea dornic să se facă auzit, prea grăbit să echivaleze inspirația cu traducerea. Fiecare poem își are posteritatea sa, susține Gass. Însă spre deosebire de Walter Benjamin, care
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
se spărgeau (dacă se spărgeau!), urcau chinul cu cîteva cote mai sus iar boala de stomac, frecventă, sporea drama pînă la liziera imposibilului. A început să scrie poezie, în 1934 adunînd poemele în placheta Corpul transparent. Dar voia să scrie proză. A început chiar o scriere, cînd, în primele luni ale anului 1934, norocul a făcut să-l întîlnească, la Brașov, pe Geo Bogza. S-au împrietenit pe dată și, acolo, în orașul de sub Tîmpa, Bogza l-a sfătuit, salvator, să
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
chiar o scriere, cînd, în primele luni ale anului 1934, norocul a făcut să-l întîlnească, la Brașov, pe Geo Bogza. S-au împrietenit pe dată și, acolo, în orașul de sub Tîmpa, Bogza l-a sfătuit, salvator, să elimine din proza sa patetismul și duioșia liricoidă în favoarea expresivității firești care, atît de irigată de tragism cum era, va putea transmite o realitate (de fapt o irealitate) înfricoșătoare. Blecher a avut inteligența de a-i asculta lui Bogza sfatul. Și romancierul in
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
în fărâme a acestor ani postdecembriști, începând cu lipsa plicurilor din librării în 1990 până la febra alegerilor din 1996. Cartea se încheie cu un neprețuit dosar Eugen Ionescu - un text inedit al scriitorului din 1946. Textul conține mici fabule în proză și o primă variantă a piesei Învățați limba engleză fără profesor (toate redactate în românește). O sută de autori și încă unul, Dosar Eugen Ionescu, Biblioteca Apostrof 9/1998, 210 p., f.p.
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
care cerea o răbdare inimaginabilă. Eu nu mai tradusesem, nu publicasem nici o traducere. Aceste " confruntări " presupuneau o competență cel puțin la nivelul celui care tradusese textul, dacă nu chiar mai mare. Am lucrat în acest fel foarte multe texte de proză, de versuri. A fost un fel de ucenicie pe care acum n-o regret: o muncă obscură, anonimă, plătită mizerabil. Deci cam așa am început. Prima traducere care mi-a fost propusă, tot de Univers, a fost Doamna de Staël
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
poeți sînt o dovadă a faptului că acolo, în provincia de sud-vest, se scrie și se publică o literatură de calitate ce poartă o evidentă marcă made in... Liubița Raichici e autoarea unui volum alcătuit din 49 de fragmente de proză și poezie, toate străbătute de un profund sentiment religios. Ruptă între țara de suflet - România - și cea de limbă - Serbia, poeta alege să se caute pe sine construindu-și un univers de cuvinte, "o limbă necunoscută" în care să poată
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]