5,478 matches
-
ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor de praf stârnit de inamic. Dar un grup de soldați călări din diferite unități, purtând lănci, puști și săbii lungi, îl văzură pe Hidetsugu și-i strigară să se oprească. — Stăpâne! Dacă fugiți într-acolo, veți întâlni altă unitate dușmană! Apropiindu-se, îl înconjurară și îl traseră cu ei spre Râul Kanare, să scape. Pe drum, prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, în toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în spectacol! ordonă Yukisuke. Cu aceste cuvinte, frații trimiseră o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei râpe, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la ei. Crezi că Hideyoshi e acolo, unde se vede stindardul de comandant cu tigvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva, în mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar fi în bătaia puștii oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar se tot uită încoace, bănuitori. — Trebuie să-l întârziem pe Hideyoshi din mers, lângă Râul Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ori mai repede și mereu pe fugă - fie că atacau, fie că-și reorganizau subunitățile. Întrucât se aflau în apropierea apei, focul de muschete răsuna mult mai tare decât s-ar fi auzit de obicei, iar fumul de la praful de pușcă se întindea peste râu, ca o perdea uriașă. În timp ce un grup sărea în față și trăgea, celălalt își pregătea muschetele. Apoi, acest grup se repezea înainte, luând locul celui dintâi, și imediat trăgea spre țărmul celălalt. Câțiva de-ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o bună zi, am să mi-l fac vasal. E un om demn de a fi iubit. Nu trageți; lăsați-l în pace. În acel timp, desigur, cele trei grupuri de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și încarce puștile, trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în aporpierea lui Hideyoshi. Chiar atunci, războinicul în armură asupra căruia își ațintise Hideyoshi ochii - Honda, omul care purta casca împodobită cu coarne de cerb - coborî la marginea apei, descălecă și spălă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce i le-am adresat la 9 februarie a.c., când împlinea 71 de ani, urmat apoi de o amplă scrisoare de răspuns la gestul pe care l-a făcut trimițându-mi un volum de 300 de pagini având titlul „Cu pușca după zmei”. Cu voia posibililor cititori, îi fac loc scrisorii în spațul imediat următor. Bârlad, 27 februarie 2007. Dragă domnule Andrei. De câtva timp încerc să-mi limpezesc gândurile după ce am citit și recitit „Memoriile mandarinului Valah”, cât și „Cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după zmei”. Cu voia posibililor cititori, îi fac loc scrisorii în spațul imediat următor. Bârlad, 27 februarie 2007. Dragă domnule Andrei. De câtva timp încerc să-mi limpezesc gândurile după ce am citit și recitit „Memoriile mandarinului Valah”, cât și „Cu pușca după zmei”, pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiți ca dar de suflet. Referitor la „memorii”, țin să adaug faptul că am surprins în ele lucruri și fapte uimitor de asemănătoare cu acelea pe care le-am parcurs
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am descoperit o imensă informație asupra lumii aceleia strâmbe, văzută de sus, de deasupra tuturor, dar și de la nivelul omului obișnuit și tocmai de aceea și mai bine înțeleasă... Cât privește darul neprețuit ce mi-ai făcut trimițându-mi „Cu pușca după zmei”, urmează să-mi dau umila-mi părere. Titlul, oarecum fantezist, nu justifică forma și mai ales conținutul acestui dar de suflet. Am avut ocazia să ne cunoaștem la Paris în 1997, prin Mariana, am și o poză în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ce era pline închisorile de boieri și grosurile de cei săraci, de-i bate și-i căznie cu capeteli pen garduri, și leșinați de foame, și bărbați și femei. Și murie prin grosuri. Și giupânească sărace încă, le lega la pușci și le închide la siimeni pentru bani”<footnote Ibidem, p. 66 footnote>. Acțiunile dure ale voievodului aduc curând țara la epuizare. Și totuși pe plan extern, nicicând din vremea lui Vasile Lupu un domn moldovean nu se mai bucurase de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar numele, așa nu am cum să aleg nici eu acum, nația din care provin. Păcat că nu mai am vârsta, la care aș fi ales pușca și cureaua lată, fiindcă sunt foarte sigur, că le-aș fi ales. Sper, să se găsească totuși o sumă de români, care să nu mai poarte ca pe un stindard strategia retragerii perpetui...
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
i s-a întipărit pe buze. E Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dormi! Ea nu știe că-l necăjim pe nebun. S-ar supăra prea tare. Ne-a povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zile, cele trei săptămâni pentru care mă angajasem să stau la Cloisters aveau să se încheie. Puteam să plec nestingherită. în nici un caz nu aveam de gând să stau două luni întregi așa cum făcuseră ceilalți. Aveam să plec ca din pușcă. Și după asta puteam să iau câte droguri voiam. 46tc "46" După ce vizitatorii au plecat, asupra mea a coborât dintr-odată Sufocarea de Duminică DupăAmiază. Adică, senzația sumbră că, dacă ceva nu se întâmpla curând, dacă ceva nu se schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
clinică. — Nu părea deloc necăjită, am zis eu în bătaie de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou încât aveam senzația că și eu abia mă născusem. Cu toate că nu mă duceam la o întâlnire amoroasă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deja. Să fii atentă, a continuat Luke rămânând pe loc. —O să fiu, dar să fii și tu. Apoi Luke și-a mișcat brațul un milimetru în direcția mea. A fost ca o tresărire abia perceptibilă. în clipa următoare, ca din pușcă, ne-am repezit unul în brațele celuilalt. Picioarele lui erau lipite de ale mele, brațele lui se încolăciseră cu putere în jurul spatelui meu, fața mea era îngropată în gâtul lui și, pentru ultima oară, am respirat parfumul lui Luke. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iubito, mi-a spus Randall pe un ton încurajator. Ești o stea, iar Vivian e norocoasă să te aibă. Iar ea știe asta - probabil c-a avut o noapte grea, iar tu s-a întâmplat să-i intri în bătaia puștii. Sunt sigur că totul o să fie bine, ursulețul meu. — Mulțumesc, Randall, i-am răspuns, sărutându-l pe obraz. Deja mă simt mai bine. Randall se descurcase de minune în calitate de înlocuitor al lui Bea. — Mă bucur, mi-a spus el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă. Era mai degrabă senzația că apăruse ceva care, deși avea tot atât de puține calități atrăgătoare ca și o capcană de șoareci, o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-a lui pe care până acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
neanderthaliană. Eliberarea Femeilor, faza paleolitică. Ea Tarzan, tu Jane. Ai reușit să pui mâna pe un exemplar de grădină zoologică. — Mor de râs, comentă Sally. Și care-i rolul tău aici? — Eu Noe. Fii mulțumită că măcar n-are o pușcă la îndemână. Apoi Gaskell își trase o pernă sub cap și se culcă. Sally rămase așezată și îi privi îndelung spatele, plină de venin. Era speriată. Reacția Evei fusese atât de violentă, încât îi nimicise încrederea în sine. Gaskell avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în hol. Wilt îi urmă neliniștit. Acesta era momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar Eva se holba la cei doi agenți în uniformă. — Unde-i Henry al meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alături de ea. O femeie care-l putea reduce la tăcere pe inspectorul Flint cu o singură lovitură rapidă în cap valora greutatea ei în aur și, pe lângă asta, scena din biroul parohului îi oferise arma de care avea nevoie. Goală pușcă și beată pulbere în biroul unui preot... Acum n-or să mai răsară întrebări despre cum aruncase el păpușa gonflabilă în puț. Nici un fel de acuzații, nici un fel de învinuiri... întregul episod va fi expediat printre lucrurile care era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]