KorAP: Find »[drukola/base=puls & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...165 >

4,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

cum întoarce situația pe toate fețele. Într-un târziu oftă: — Spuneți-mi Lorna. Dacă mă întorc în Iowa, va trebui să mă obișnuiesc cu numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste carnețel. Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă Millard. Lorna răvăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că drăguța de Beth e obsedată de ideea de-a rămâne însărcinată. Voia s-o consult și să-i confirm că este însărcinată... Ei bine, am fost de acord. Caporalul Dulange a așteptat pe hol, iar eu i-am luat pulsul și tensiunea drăguței de Beth și i-am spus că, într-adevăr, e însărcinată. Răspunsul ei a fost ușor straniu: părea în același timp tristă și ușurată. După părerea mea, avea nevoie de un motiv ca să-și justifice promiscuitatea evidentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

să ne faceți puțin loc, le spuse el agenților de la Identificări care se agitau de colo-colo. Aceștia se retraseră pentru a-l lăsa să se apropie de cadavru. Doctorul Wilson apucă cu vârful degetelor glezna, chiar sub Încheietură. — N-are puls. Ori piciorul e tăiat de-a binelea, ori victima e moartă. Trase hotărât de picior, iar gunoiul din sac se mișcă, făcându-i pe cei de la Biroul de Identificări să fluiere dezaprobator. Scena crimei le aparținea lor! — Nu. Aș zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
termină, dar cel puțin nu mai mirosea ca un amestec de bere stătută și scrumieră nespălată. Străbătuse aproape jumătate din hol, frecându-și părul cu prosopul, când auzi un tușit politicos. Logan se Întoarse pe călcâie, inima accelerându-și ușor pulsul, iar palmele Încleștându-i-se În pumni. Watson stătea chiar În ușa bucătăriei, Îmbrăcată cu unul din tricourile sale vechi cu mânecă scurtă și agitând o paletă de plastic În direcția lui. Părul ei, eliberat din cocul regulamentar, Îi cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care vi l-am lăsat aseară pe robot. Pulsul lui Logan se acceleră. — Păi, zise Watson, intrând la una din cozile formate În trafic. În spatele unui autobuz. Abia mai târziu m-am gândit. Știți, că se putea să mă fi Înșelat, adică, fiindcă nu m-ați sunat, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

Gajus fugi în noapte, pe cheiul micului port, în vreme ce o parte din el, primul lui fiu, murea sufocat în pântecele ei. Nu-i mai simt inima, îi șopti disperat medicul care, cu un instrument lipit de abdomenul ei umflat, ascultase pulsul vieții aceleia noi, egoiste, care încerca să se elibereze. Ea muri în timp ce Gajus privea cum noaptea aluneca încet din cer în mare: în acea clipă, acea animula a ei, mică, prostuță, nevinovată, se prăbușea în întuneric. Ce zei aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

iată o frumoasă utopie prin care Îți construiești o cuirasă de Don Quijote, Împotriva prostiei și a compromisului; dar viața trece pe lângă tine fără s-o trăiești, facă să te bucuri ca ceilalți de fructele din grădina aceasta, fără să simți pulsul ei de sânge și sudoare acră. Amant pur al cărților; te strecori printre eroinele lor, dându-le notă de trecere din când În când și abandonându-le după o lectură; te-ai viciat Încât confunzi viața cu cartea și de câte ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
baza Albastrei, Înainte de intrarea În traseu, a fost un coșmar. Luna bătea direct În peretele acela imens și Înfricoșător. Dădeam de multe ori la o parte pânza cortului și mă uitam la perete. Mi-era teamă și mă simțeam epuizată. Pulsul mi se urca și mă exaspera. Aveam un nod În gât care nu mai ceda. Zorii m-au găsit cu ochii deschiși, așa cum Îi lăsasem de cu seară, și Înfricoșați de moarte. Atunci, am avut prima dată ideea renunțării. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
iarba obosită de viață, să urmărești formele acelea fantastice jucându-ți pe retină și chiar să Înțelegi că, atunci, se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben la orizont, pulsul vieții Încremenește În tine, te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

aer rece, de data aceasta pe obrazul drept. Își întoarse capul cu o mișcare bruscă. Să fie de la ferestre? Nu, și ele erau închise. Era probabil... Apoi privi spre ușă. Nu se poate, își spuse el, simțind cum îi crește pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Sau un coridor gol în aparență. Își aminti din nou de mantia de mătase cu care se ascunsese pentru a o ucide pe Svetlana Rasnikov, de oglinda de care se folosise pentru a-l ucide pe Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește; scoase arma din teacă și porni în viteză spre locul unde gardianul - gardian, în aparență - se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o cunoașteți cumva toți după nebunia ei de nume de scenă, Kara. Dumnezeule... E oare posibil să-și fi revenit? - M-a recunoscut și pe mine și m-a întrebat unde ești. A spus că vrea să îți spună ceva. Pulsul Karei se acceleră brusc. Să-mi spună ceva... - Ar fi bine să vii cât mai repede, păpușă. S-ar putea să dureze. Dar s-ar putea să nu. Știi și tu cum stau lucrurile. - Of, acum am treabă, Jaynene. Vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

inspira numărând. Chiar și azi dimineață când privea mulțimea de navetiști înghesuindu-se în trenul N — se străduia să circule cu metrolul, dar nu-i plăcea deloc — Leigh a simțit că i se pune un nod în gât și că pulsul i se accelerează în mod inexplicabil. Părea că există doar două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
State - dar mintea ei nu se putea concentra decât la contrastul splendid dintre codițele de păr aspre ca niște frânghii ale lui Yani și textura lăptoasă a pielii lui. De câte ori el își întindea sau își îndrepta acea superbă secțiune mediană, pulsul ei se accelera. Privi pe furiș cum o picătură de transpirație i se prelingea de pe frunte spre gât și încercă să-și imagineze ce gust are. Când el îi puse mâinile lui mari pe șolduri, abia se abținu să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
coapsele ei arată mai groase decât de obicei. Și tot de aceea avea să se chinuie să meargă pe jos vreo doi kilometri în loc să ia un taxi deoarece era clar că avea nevoie de mișcare. Păsăroi nenorocit. Când ajunse acolo, pulsul îi crescuse de atâta mers pe jos și de emoții și se simțea puțin lipicioasă din cauza transpirației, dar pielea umedă căpătase un luciu care o făcea pe Adriana să fie și mai frumoasă. Nu puțini tipi care treceau pe acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

Jim se Îmbrăcă, Își legă cravata și Își așeză cu grijă chipiul pe cap. Vru să-i mulțumească sorei, dar ea plecase deja să se Îngrijească de orfanii ei. 6 TÎnărul cu un cuțit Întotdeauna războaiele Înviorau Shanghai-ul, accelerau pulsul străzilor lui aglomerate. PÎnă și cadavrele din șanțuri păreau mai vii. Grupuri numeroase de țărănci se Înghesuiau pe trotuarele de pe Avenue Foch; În fața Cercului sportiv francez, vînzătorii Își blocau roțile lovindu-și cărucioarele unul de altul; șiruri de trăsurici și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
aval, unitatea de pionieri refăcea partea centrală a vechiului pod de cale ferată. Jim era bucuros să-i vadă la lucru. Aproape toată dimineața se simțise amețit, iar curgerea continuă a apei prin pontoane era o priveliște liniștitoare. Își măsură pulsul, Întrebîndu-se dacă nu cumva se Îmbolnăvise de beri-beri sau de malarie sau de vreuna dintre bolile despre care Îl auzise pe doctorul Ransome discutînd cu doamna Hug. Era curios să Încerce o boală nouă, dar apoi Își aminti de centrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
a geometriei era direct implicată Într-o temă aproape de sufletul lui - războiul aerian. — Doctore Ransome, bombardierele americane care au zburat Împreună cu Mustang-urile mergeau cu șase sute douăzeci de kilometri pe oră - am calculat cu ajutorul umbrei lor peste lagăr și cu pulsul meu. Dacă vor să lovească aeroportul Lunghua, trebuie să-și arunce bombele cu vreo sută de metri mai Înainte. — Jim, tu ești un copil al războiului. Îmi Închipui că japionezii de la tunuri știu și ei asta. Jim se lăsă gînditor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ar fi fost tăiată din trupul unui animal care respira. Plămînii și ficatul acestuia tremurau În cutie, de parcă ar mai fi fost mișcați de o inimă. Jim tăie o a doua felie și o băgă În gură. Îi putea simți pulsul Între buze și teama creaturii În momentul dinaintea morții. Scoase felia dintre buze și se uită fix la carnea uleioasă. Carnea vie nu era menită să hrănească morții. Aceasta era o hrană care Îi va devora pe cei care Încercau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

să se uite la fața lui. Trecură câteva secunde până să-i răsară În fața ochilor imaginea pensetei pe care o ținea și a obiectului dintre colții acesteia. Teroarea Împreună cu cantitatea enormă de cafeină ingerată În camera de așteptare Îi făcură pulsul s-o ia razna. Inima părea să-i bată Într-un soi de cod Morse tahicardic, spunând: „Dați-mi drumul de-aici.Vă rog, dați-mi drumul!“. Îi ieși dintre buze doar un „O, Doamne“ șoptit, timp În care mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Deoarece tocmai se servea ceaiul, oamenilor vârstnici nu trebui să li se spună de două ori. — Fi mi-a zis că vei veni și tu, dar nu te-am recunoscut cu părul strâns. O ținea de Încheietură și Îi lua pulsul. — Doar privitul circumciziei te-a făcut să leșini sau mai e și altceva? Ai mâncat azi? Ruby a reușit să Înjghebe o explicație ciuntită despre amestecul de analgezice și șampanie. —Ești doctor, deci? Bolborosea cuvintele. Deși și-a revenit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să pui masa? Ridicând iar din umeri, Phil dispăru În sufragerie. —Știi, Îi spuse Ronnie lui Ruby, n-am putut să-mi iau gândul de la Claudia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Îngenunche lângă Ivan, ale cărui buze se Învinețiseră. —Ivan, mă auzi? spuse ea disperată, bătându-l ușor pe față. Te rog, spune ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul la gât. — A avut un atac de cord! Chemați o ambulanță! Pe fundal, mătușa Sylvia și Nigel erau Încă În toiul certei. — Ce contează vârsta? urla Mătușa Sylvia la Nigel. Nu contează. Contează că nu mi-ai spus niciodată chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
că o relație trebuie să fie bazată pe Încredere reciprocă? Și tu ești exact omul care să vorbească despre Încredere. Acum asistenta părea să fi intrat În ceva ce-i părea lui Ruby o panică controlată. —OK, nu mai prind puls! A Început să-l apese puternic pe piept. La fiecare câteva secunde se oprea ca să-i sufle aer În gură și să verifice dacă avea puls. — Cum adică nu sunt eu exact omul care are dreptul să vorbească despre Încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
În ceva ce-i părea lui Ruby o panică controlată. —OK, nu mai prind puls! A Început să-l apese puternic pe piept. La fiecare câteva secunde se oprea ca să-i sufle aer În gură și să verifice dacă avea puls. — Cum adică nu sunt eu exact omul care are dreptul să vorbească despre Încredere? vorbea Nigel. Știi foarte bine de ce. Ruby, Phil și Ronnie stăteau exact lângă asistentă. Putem să ajutăm cu ceva? Îi spuse Ruby. Asistenta dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]