2,405 matches
-
mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era bătrânul Mircea la un moment dat al carierei sale de domnitor, tot nu am putut adormi, fiindcă îmi rămăsese o problemă nerezolvată și anume, unde mama ciorilor o fi pe hartă localitatea Rovine. Că era o zonă plină de râpi și mlaștini nu mă mir, că România are destule din astea, mai ales după celebra guvernare țărănistă dintre 1996-2000, dar unde sunt plasate râpile și mlaștinile acelea? Tace istoria, tace geografia, tace și nea Grigore, vecinul meu care le știe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
anume, unde mama ciorilor o fi pe hartă localitatea Rovine. Că era o zonă plină de râpi și mlaștini nu mă mir, că România are destule din astea, mai ales după celebra guvernare țărănistă dintre 1996-2000, dar unde sunt plasate râpile și mlaștinile acelea? Tace istoria, tace geografia, tace și nea Grigore, vecinul meu care le știe pe toate, așa că nu aveam decât să tac și eu. De nervi am deschis televizorul, așa ca orice contribuabil român, care cotizează conștiincios la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urâtă femeie politician. E blondă și brunetă în același timp, e un ministru prost și un ministru extraordinar. PDL-ul e cel mai bun și cel mai rău partid. Minte și nu minte, fură și nu fură, ne duce de râpă și pe culmile modernizării statului. Opoziția e praf și pulbere, dar minunată și solidă. Ne dă speranțe în timp ce ne ucide toate speranțele. Ponta, Antonescu, Voiculescu ne spun adevărul și numai adevărul, în timp ce ne mint în față. Vor și pot să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
chinovii, de curți, de căsuțe, de dugheni, gloduri, toloace și maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
l-au doborât. Va căpăta aici T.B.C. pulmonar și va fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a rupt pecețile, a citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul? Și cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se puteau prăbuși cu mașina în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tocmai asta o să fie frumos. Și dintr-o dată fără intenție și fără motiv pictorul își aduce aminte de Lavinia, fiica lui Titus Andronicus, violată de fiii Tamorei sub privirile iubitului ei, pe care-l ucid și-l aruncă în fundul unei râpe. Pentru a nu fi demascați, asasinii îi taie fetei limba și brațele de la coate. Shakespeare o scoate pe scenă imediat după aceste întâmplări, ciuntită, plină de sânge, mută. E noapte, răsare luna și din pădure iese Lavinia cu sângele curgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pasul cu ceilalți. Când am ajuns în marginea pădurii, ne-am oprit. Sergentul Cicoare s-a deplasat în aripa dreaptă a plutonului. Domn’ locotenent - îl aud pe Toaibă. Inamicul nu poate fi decât în umbra lizierei de salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cam așa: aș alege zece cercetași buni și ca niște umbre am coborî în viroaga din față, care la vreo două sute de pași mai la stânga intră în pădure... De acolo, văzând și făcând... Îmi închipui că tancurile nu au trecut râpa la deal, ci au rămas în palma asta de lizieră. De ce crezi asta? Comandantul lor s-a gândit să aibă loc de manevră pe câmpul din dreapta și apoi să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de manevră pe câmpul din dreapta și apoi să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca un cercetaș adevărat. Întrebarea-i cine și cum îți asigură spatele? Eu aș desfășura cu mare grijă o grupă pe buza râpei, cu tot armamentul îndreptat spre marginea lizierei. În caz că <inamiculă vrea să dea bir cu fugiții, să-l atace prin surprindere. Celelalte două grupe le aș plasa una dincolo de drum și alta pe cealaltă latură a pădurii... Asta înseamnă mișcare serioasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pot spune că în fața noastră există o unitate militară întinsă pe un aliniament cam mare pentru efectivul ei. Aici au câteva cuiburi de mitralieră, cărora le-am identificat amplasamentul. Locul posibil de trecere peste linia inamică se află pe direcția râpei din dreapta noastră. Pe buza dâmbului nu au decât un post de observație, doar pe timpul zilei. Nu s-a tras niciodată din acel loc. Gara este așezată pe direcția est. Sarcina dumitale este ca în această noapte să treci linia frontului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grăbit de la comandantul batalionului. Sergentul Cicoare s-a repezit să-l întâmpine. Cum se prezintă situația, domn’ locotenent? După o explicație sumară, a ordonat adunarea grupei. Când toți au fost pezenți, au pornit în urma unui sublocotenent, delegat al batalionului. Obiectivul? Râpa! În vreo jumătate de ceas, ofițerul care i-a condus s-a oprit, prezentând situația la fața locului. Când a sfârșit, le-a comunicat: Mâine seară, la ora douăzeci și unu, vă aștept aici. Locotenentul Făgurel și-a împărțit grupa în două
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă tem că acolo unde râpa îi mai înaltă șade unul cu un binoclu și se zgâiește la toată întinderea din vale. Bravo, Toadere! Mi-ai confirmat cele comunicate de maior. Acum, îndreaptă-ți atenția asupra grupului de arini de pe malul pârâului. Am înțeles. Toaibă și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
făcut apariția. 42 Domn’ locotenent, pe malul pârâului au venit vreo patru soldați inamici, s-au scăldat și au plecat spre creastă. Pe malul apei nu s-a mai semnalat altă mișcare. Nu scăpați din ochi malul pârâului și coasta râpei. Mare atenție, să nu fiți descoperiți. Ai grijă cum te deplasezi. La lăsarera serii, veniți aici. Am înțeles, domn’ locotenent. Înserarea s-a lăsat pe nesimțite. Pe toată linia frontului era liniște ca în vremurile bune. Lui Toaibă i s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
La fel au făcut și ceilalți șase cercetași din grupa lui... Au dispărut în întuneric ca niște stafii. Noaptea se împlinise deja. La scurtă vreme, a pornit și grupa locotenentului. Mergeau de vreo douăzeci de minute, când din stânga, de pe buza râpei, a pornit o rachetă luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu pământul. Au rămas în așteptare, pentru a desluși vreo mișcare în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și început să tropotească chiar pe drumul pe unde am venit. Ce-i mai ușor decât s-o iei pe malul pârâului scotocind în dreapta și în stânga? - a presupus Toaibă. Și atunci ce propui, Toadere? Ia gândiți-vă că pe creasta râpei nu se află decât acel punct de observație folosit numai ziua... Dacă reușim să urcăm pe marginea prăpastiei până în vârf, apoi de acolo îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi dacă o luăm încetișor spre piscul râpei, curând suntem sus. Și de acolo... îi o nimica toată să ajungem jos în „Țara nimănui”. Apoi... Cum cobori în râpă pe acel mal aproape ca un perete și al naibii de înalt? E înalt, dar nu-i drept ca un perete
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi dacă o luăm încetișor spre piscul râpei, curând suntem sus. Și de acolo... îi o nimica toată să ajungem jos în „Țara nimănui”. Apoi... Cum cobori în râpă pe acel mal aproape ca un perete și al naibii de înalt? E înalt, dar nu-i drept ca un perete. Îi înclinat aproape ca un derdeluș... Unul așa ca pentru niște cercetași. Ieri l-am „pipăit” palmă cu palmă. Tot nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]