3,432 matches
-
Ce fel de psihopat era Adam de se juca în felul ăsta doar ca să ne învrăjbească? Știam eu. Adam era un ticălos. La fel ca toți ceilalți. —Claire, a zis. Da, eu sunt. Ce vrei? m-am gândit eu cu răceală. Vrei cumva vreo nenorocită de medalie fiindcă ești tu? — Da? am spus cu voce înghețată. Ei, o să-i spun lui Helen că ai sunat. Nu, stai puțin, a sărit el. Am sunat să vorbesc cu tine. Ciudat, am continuat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a spus James dându-mi încet drumul la mână. Își juca bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit la el. — Chiar așa, mi-a răspuns el ceva mai răbdător. Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era așa de amuzant, că nici nu mai era în stare să se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a urmat la Amsterdam, a rămas În București ca să se uite la telejurnal. A prezis că voi ajunge un om mare. Am ajuns un anonim redactor de carte. În primii mei ani de viață Îmi făcea frecții cu Carmol, pentru răceală, pentru a-mi spori IQ-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Biroul Procurorului Districtual din Los Angeles, care a confirmat. Nu cred că are vreo legătură cu cazul nostru, dar am sunat la Biroul Poliției din Los Angeles și am vrut să analizăm Împreună cazul, dar m-au tratat cu răceală, așa că ducă-se.“ EXTRAS: L.A. Daily News, 6 martie NITE OWL REDIVIVUS - NOI DESCOPERIRI ȘOCANTE ARATĂ CĂ AU FOST OMORÎȚI OAMENI NEVINOVAȚI Vă prezentăm o poveste urîtă. Daily News, care, sincer, este unicul ziar din Los Angeles specializat În dezvăluiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
respectă legământul de a o aștepta cinci ani pe femeia visurilor lui: o Domniță absentă din cadrul epic, dar mereu prezentă în inima și gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său capătă o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în zadar, destinatarul. De altfel, câteva escapade confirmă apetitul său amoros, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atât de crud le-a descris?“, „Tocmai de asta“, îi răspundea, „tocmai de asta, n-a reușit decât din indiferență și răutate și lipsă de căldură! N-a făcut decât să le pună sub lupă și să le analizeze cu răceală, ca pe niște gângănii, fără pic de sentiment!“, dar, cu cât încerca să-i deschidă ochii, credea ea, cu atât se închidea mai mult în el, nerenunțând și nevrând să renunțe, vorbele ei - ca și ale lui, de altfel - păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căldură plăcută. O simțea chiar și când el înceta să vorbească, dar îi mai răsunau cuvintele în cap, iar el se uita pe ușa-fereastră sau o privea, așteptând. Își rotea, brusc trezită, privirile peste lucrurile din dormitorul ei, lipsite de răceală, nu numai pentru că străluceau în lumina năvălind de afară. Limpezi sau tulburi, gândurile ei o bucurau, dar era mai mult, o bucura că avea cui le spune, chiar dacă nu le spunea pe toate, dar, la o adică, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el era înlăuntru și-l puteam ține și nu simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
manevră. — Și nu cred că... îi sugeră Hilary, zărind-o pe Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multor oameni bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va fi o treabă regulată? Roddy se duse la cămin, unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de un nou discurs. — Ai perfectă dreptate, desigur. Rosti aceste cuvinte cu oarece dificultate. E clar că voiam să mă culc cu tine - care bărbat sănătos la cap n-ar vrea? - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O fi citit o cronică a unuia dintre romanele tale mult admirate și a decis că nu se poate dispensa de serviciile acestui om. Dar abia auzisem această observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aglomerat și aerul era înăbușitor, dar când am menționat numele lui Norman, patronul a reușit să ne așeze la o masă într-un colț, ocupată de o familie de opt membri, toți foarte gălăgioși cu execepția unui adolescent cu o răceală lichidă. Nu apuca să-și scoată niciodată la timp batista și, ori de câte ori strănuta, vedeam stropi mici de salivă zburând spre noi. Am sărit peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei, a trebuit să explic totul de la început. Apoi m-a întrebat dacă eu cred că e grav. I-am spus că da, dar mi-am dat seama că nu mă crede. Credea că îi vorbesc de cineva cu o răceală zdravănă. Nu m-am dat bătut. I-am spus că trebuie să vină s-o vadă. Mi-a zis că mai întâi trebuia să vadă doi pacienți - erau cazuri urgente, așa le-a descris el - dar că va veni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de când am plecat eu? am Întrebat-o, nevenindu-mi a crede. Dar au trecut cinci ore de atunci. De ce n-ai fost? Emily a terminat de legat panglica pe cutia pe care tocmai o Împachetase și m-a privit cu răceală: — Miranda nu tolerează ca altcineva În afara asistentelor ei să răspundă la telefon și, cum tu nu erai aici, n-am vrut să mă duc. Probabil că aș fi putut să fug un minut, dar știu că are o zi infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de anul trecut, genul acela de eșarfe - un pătrat alb și elegant de mătase. Cineva de la firmă se simțise dator să Îi ofere Mirandei o explicație și chiar o sunase să-i prezinte scuze. Deloc surprinzător, ea Îi declarase cu răceală că e foarte dezamăgită de decizia lor, drept care cumpărase prompt toate eșarfele pe care le mai aveau În stoc. Vreo cinci sute de eșarfe Îi fuseseră livrate la birou cu vreo doi ani Înainte de a ajunge eu acolo, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deja ca două sau trei mic dejunuri să fie deja pe drum. A sunat telefonul. Trebuia să fie chiar ea, era prea devreme să fie altcineva. — Biroul Mirandei Priestly, am ciripit eu În receptor și m-am pregătit sufletește pentru răceala de gheață a vocii ei. — Emily, ajung În zece minute și aș dori ca micul dejun să fie acolo. Începuse de la o vreme Încoace să ne numească și pe Emily și pe mine „Emily“, sugerând În acest fel, altminteri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Paris ca să se Întâlnească acolo cu Miranda pe 18 octombrie, adică În weekendul următor. Și‑apoi, eu, una, reușisem să ignor vreo două infecții În gât, câteva debuturi de bronșită, o toxiinfecție alimentară Îngrozitoare și permanenta tuse tabacică, plus o răceală În toată regula, și nu stătusem nici o zi acasă pe caz de boală de aproape un an. Reușisem să trag o fugă la doctor o singură dată, eram disperată să capăt o rețetă pentru atibiotice când mă alesesem cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Chiar s-ar putea să fie distractiv. Imaginează-ți! — Cu siguranță c-o să fie distractiv pentru Ursula Waring, zise Helen, Înainte de a se cenzura. Să te aibă acolo, pe post de trofeu... Julia se uita la ea. Apoi spuse cu răceală: — Ce-i cu tine? După aceea, cînd Helen refuză să mai spună ceva, adăugă: Nu se poate, o, nu. Și Începu să rîdă. Nu serios, Helen? Nu din cauza Ursulei! Helen se depărtă. — Nu, răspunse ea, și se lungi la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fructul În patru sferturi și-i Întinse două lui Helen. MÎncară Împreună, uitîndu-se la copiii și cîinii care alergau, așa cum o făcuseră cînd sosiseră acolo. Apoi se priviră În ochi. — Ți-a trecut? o Întrebă Julia cu unda aceea de răceală care persista. Helen se Îmbujoră ușor. — Da, Julia. Julia zîmbi. După ce termină de mîncat mărul, se Întinse la loc și luă cartea. Helen o urmărea cum citește. Ochii i se mișcau de la un cuvînt la altul, dar dincolo de asta, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut să mă Întorc mult mai devreme. Nici nu mi-am dat seama. — Unde ai fost? Julia se depărtă și zise lejer: — Am fost cu Ursula, atît. M-a invitat la ceai. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
buze, Își Îngustă ochii și clătină din cap de parcă ar fi fost dezgustată și nu i-ar fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și-i spuse pe un ton egal, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a fost cinstită și deschisă, atunci n-ar trebui și noi să fim deschise și cinstite? Dacă eu nu i-am dat importanță, atunci de ce să-i dăm acum? CÎt de curtenitor vorbești, spuse Julia. Rostise cuvintele astea cu mare răceală. Lui Helen i se făcu frică. — Te deranjază spiritul curtenitor? Sper că nu. Tot ce Încerc să spun este că mi-ar displăcea să știu că asta creează o anume... răceală, aruncă o umbră Între noi. Kay n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
curtenitor vorbești, spuse Julia. Rostise cuvintele astea cu mare răceală. Lui Helen i se făcu frică. — Te deranjază spiritul curtenitor? Sper că nu. Tot ce Încerc să spun este că mi-ar displăcea să știu că asta creează o anume... răceală, aruncă o umbră Între noi. Kay n-a avut niciodată această intenție... — O, Kay, spuse Julia. Kay e o mare sentimentală. Nu crezi? Se pretinde tare ca piatra, dar - Îmi amintesc că am dus-o să vadă un film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unul din buzunare. Dacă nu vă supărați, vă rog să vă faceți comod aici, doar douăzeci de minute; eu o s-o duc pe soția dumneavoastră În camera de alături. — Ține-mi paltonul și pălăria, Îi spuse Viv lui Reggie cu răceală. I le luă și Întinse mîna să-i prindă degetele. — O să fie bine, spuse el, Încercînd să-i Întîlnească privirea. O să fie OK. Ea Își retrase degetele. Ceasul de perete arăta ora opt și cinci. Domnul Imrie o conduse Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]