KorAP: Find »[drukola/base=răni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...378 >

9,450 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu dragoste cu dansatoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

era bine mersi și nu dădea nici un semn că are de gând să moară. Plus că, oricum, nu acolo rămăseserăm. Mă aflam din nou În dilemă: să i-o spun, riscând să-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales ziua aceea de toamnă târzie, când ți-era mai mare dragul să-l privești... Oare cum îl chema? Iacek? Pierre? Nu, nu Pierre, Pierre fusese ofițerul rănit la naiba să-l ia, că numai se prefăcuse rănit, s-o impresioneze, n-avea nimic... ba parcă avea ceva, n-avea o mână, și-o pierduse în luptele cu turcii, sau cu hughenoții, mereu se băteau ofițerii ăștia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

de când a început raliul african? Știți câți? — Cu totul, vreo patruzeci de participanți și asistenți. — Și răniți? — Nu știu. Sute... Poate mii. Asta e imposibil de calculat. — Înțelegeți ce vă spun? Patruzeci de morți și sute sau chiar mii de răniți pentru nimic - Gacel dădu din cap în semn de dezaprobare și adăugă: Cred că e momentul să se termine cu asta. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că nu pot umbla prin lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de ce n-ar fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și rănit. — Ascultă!... - spuse Mecanicul pe un ton ce nu admitea replică și în care se ghicea o ușoară amenințare: N-am de gând să mă întorc ducând în spate pe unul care mâine ar putea să povestească oricui ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
asasinat pe băiatul ăla...? Nici eu nu pricep - răspunse fratele său. Înțeleg că l-ar fi putut împușca din greșeală, pe întuneric, dar nu-mi explic de ce l-au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit? — Nu părea. Vorbea normal când, dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ar rămâne mai puțini ca să-și împartă apa - îi spuse fratele său. — Aici ai dreptate... — Și...? — Mi-a venit o idee... - Targui-ul zâmbi ușor, în timp ce făcea cu ochiul ștrengărește. Nu omorâm pe nimeni. Atunci, cum le venim de hac? — Rănindu-i. Un mort n-are nevoie de apă, dar un rănit are. Și uneori chiar de mai multă decât un om sănătos. — Asta-i adevărat - recunoscu Suleiman, uimit de șiretenia răutăcioasă de care dădea dovadă fratele său. Dar dacă îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
idee? mormăi cu dispreț numărul doisprezece, care părea că-și ieșise din fire. Eu n-am venit aici ca să am idei, ci ca să lupt cu niște dușmani cărora, deocamdată, n-am reușit nici să le văd urma. Ne omoară, ne rănesc, ne fură, ne lasă fără apă și dacă nu ne violează e pentru că, probabil, nu le plac cururile noastre. Sunt sătul până peste cap! Dacă vrei, poți să pleci. — Unde? — Nu prea ai de ales: muntele sau deșertul... — Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni nu murise, cu toate că patru dintre oamenii săi erau răniți mai mult sau mai puțin grav. La început îl surprinse faptul că dușmanii lor, care demonstraseră că țintesc grozav de bine, greșiră de astă dată câteva ținte ce păreau destul de ușor de nimerit, dar apoi scoase o înjurătură, când își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că-i depășim ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
faptă eroică mai potrivită cu filmele proaste decât cu autenticul profil moral logic al unei bande de aventurieri plătiți, și în cele din urmă ridică din umeri, arătându-și dezinteresul față de problemă. — De acord! - zise. O să încerc să negociez. Cel rănit la picior arătă cu un gest spre Sam Muller și spuse sigur pe el: — Ar fi mai bine să încerce el. — De ce? — Pentru că acum avem nevoie de un bun negociator, care să știe să se tocmească. El e mai flexibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
gândi să se lanseze în acel atac nebun. — După cât se pare, ție nu-ți trece niciodată nimic prin cap. Dumnezeule sfinte! Nu știu de ce naiba nu ți-l zburăm chiar aici... Îmi pare rău. — Îți pare rău...? repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

-o și mai tare, până când capul meu a intrat atât de tare în stomacul ei încât o durea. — David - tanti Mae își plimbă mâna pe spatele meu - Ți-e frică? O să fie totul bine. Când eram pe scenă, am fost rănită mai tare decât ești tu acum. N-am fost niciodată o cântăreață foarte bună, David, și am știut asta dintotdeauna, dar iubeam scena, adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor. Scena a fost ca lichiorul pentru mine, ca berea sau ca whiskey-ul. Uneori îmi făcea rău, la fel cum băutura îi face rău unui om beat, dar pe mine mă rănea sufletește, asta era diferența. Aveam noroc când găseam câte o slujbă prin vreo sală de petreceri micuță din Mobile sau Biloxi sau Baton Rouge. Și cum mă plăteau? Suficient cât să locuiesc într-un hotel ieftin și să-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
David, și să ne rugăm ca mama ta să se simtă bine mâine și să nu i se întâmple nimic lui taică-tu în noaptea asta și ca tu și cu mine... ca tu și cu mine să nu fim răniți prea tare mâine sau altă dată. Mi s-a părut o rugăciune foarte frumoasă, așa că m-am uitat pe fereastră și am început s-o spun, dar ochii mi-au căzut pe Biblia de neon din josul dealului și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
a întristat. Mă gândeam că de fapt doamna Watkins mi-a vorbit despre autorități numai ca să mă sperie și că avea de gând să mă pună chiar ea la punct. Mă întrebam ce mi-ar fi făcut dacă nu se rănea. Mă gândeam și la ce făcea ea acum în spital. Oricum, nu aveam de gând să o vizitez ca să aflu. După o vreme, l-am auzit pe tata urcând pe scările din spate. Imediat cum l-a auzit, mama a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

dau vreo explicație. De fiecare dată când făceam o piesă nouă, cu fiecare expoziție pe care o aveam, voiam să îi trimit și ei o invitație, să aflu părerea ei despre ceea ce făceam, dar ceva mă reținea. Cred că am rănit-o. Poate că, de fapt, a înțeles; nu am întâlnit pe nimeni așa de înțelept precum Lee. Probabil a simțit că mă holbez la ea, pentru că s-a întors să se uite în direcția mea în timp ce Tom încă vorbea. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se pătrundeau, se luptau disperate unul cu altul, găsind eliberare numai ca să o ia de la început, niciodată satisfăcute, fără liniște și lacome, din când în când violente. Voiam să îl rănesc, să îl pedepsesc, și toate emoțiile mele își găseau ecou în ochii lui ca și cum m-aș fi văzut pe mine în el. Deși muream de somn, nu am putut să mă opresc; pofta cărnii trecea peste orice și m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Strânsoarea se slăbea, gravitația trăgându-l în jos. Scara părea că s-a proptit într-un perete invizibil. S-a întors să mă privească în față. —Sam? a spus ca o întrebare. Nu-i puteam răspunde. Nu te-aș fi rănit, a spus gâfâind din cauza efortului de a se ține. Doar ți-am salvat viața, nu? —Nat! inima îmi bătea cu putere. L-am apucat cu amândouă mâinile de încheietură, cu degetele puternic strânse în jurul ei. Nici un pic de carne, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

punct înalt al vieții - reușisem să-i fac să se întâlnească și să se placă pe cei doi iubiți ai vieții mele. Parcă ne țineam toți trei pe marginea prăpastiei. Râdeam către nimeni, în timp ce ei erau mai degrabă gânditori, chiar răniți în orgoliul lor masculin, poate uimiți de lipsa mea de feminitate. Prieteni falși și dușmani adevărați vorbeau despre faptul că nu sunt o adevărată femeie. Unei femei adevărate nu i-ar fi plăcut să-i întâlnească pe iubiții ei, încurajându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
secret și plin de surprize. Îi place să caute în adânc ca ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de zăpadă folosind alfabetul vântului și ploii. Ea disprețuiește școlile și academiile, la fel și stilurile, simțindu-se „rănită“ de realitate. În lumea grotelor ea se simte la adăpost de „contemporaneitate“. Mi-e frică de mâna stângă, mă doare des. Uneori am senzația că inima vrea să-mi iasă prin degetele acestei mâini, numai și numai pentru a-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
aruncat o privire plină de ură. - Sunt liberă să fac ce vreau cu viața mea, mă întrețin singură. De la paisprezece ani am început să muncesc și să câștig bani, deci n-am nevoie să mulțumesc nimănui. Cuvintele mele l-au rănit pe tata, dar mama fierbea de furie. - Kiri e îngerul meu, a spus Nunu amuzat, ciocnind cu tata și cântând Kiri, Kyrie eleison. - Kiri? O cheamă Kira. Și nu este un înger, ci un demon al căsătoriei. - Taci din gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Judit n-a mai vorbit cu soțul ei. Noah își petrecea după-amiezile vorbind la telefon cu vechiul său prieten Charlie, în timp ce Judit se ducea la fiica lor, care locuia la o aruncătură de băț de casa lor. Cuvântul „bețivan“ îl rănise pe Noah în mod deosebit. Nimeni nu-i reproșase vreodată obiceiul de a bea coniac. „N-o să mai beau!“, se hotărî el brusc, „să scrii cu propria ta mână Tora, asta cere să fii foarte treaz. Dar nu pot renunța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]