3,256 matches
-
stiloul și m-am pregătit să scriu. Dar ce poți să scrii? Când nu știi ce să scrii, e mai bine să-ncepi. Am tras-o pe nesănătoasa aia mică în fotel, lângă mine, am sărutat-o pe gât, am răsfoit foile, am ales o filă a ultimei povestiri, am întors-o pe spate și am scris pe ea ceva cât puteam mai trăznit: "Ai bea o bere rece cu mine?" Ar bea și pare bucuroasă și trebuie să-ncep cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dovedise a fi un bou. Putea să-i pună și el nenorocitului ăla de Spiridon un nume mai scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai asigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperți și le-ai cărat mereu familiile în spate... - "Strălucitor". Iată ce proclamă prestigioasa, ni s-a spus, revistă muzicală, ce poartă tocmai numele rivalului dumneavoastră, "Rolling Stones"... în ziua de... Cocondy își răsfoi carnețelul, dibui pagina decupată și o despături. - În ziua de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman de pe o altă planetă, și-ar pune întrebarea: Cine este Pink Floyd?..." ar fi suficient să dea capul pe spate și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă, dar și culege. Dobânzile sânt sfinte: banii tăi | sânt banii tăi. Din procente faci alții... | își scutură țigaretul, mă răsfoi o dată în fața lui hârtiile de o mie și, ! înainte de a i le întinde, îi spuse: De obicei iau douăzeci la sută. Ție nu-ți cer atât. Zece la sută, e | bine? Banii mi-i înapoiezi într-un an. Cum vrei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atârna un fum verde de țigară scumpă, străveziu ca o perdea. Deschidea geamurile și se apuca să măture. Pe urmă ștergea urmele de praf cu o cârpă umedă și silabisea titlurile cărților groase și grele, uitate deschise pe masă. Le răsfoia cu puțină spaimă și privea desenele colorate și explicațiile scrise într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în hârțoagele lui. - Bună ziua, spusese. Ce făceai aici? Te uitai la cărțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vei muta tu în firea ei, atunci vei fi tu atotștiutor și în orice caz nu mai ai nevoie de mine. Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir, rămâne neînțeleasă.... dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a șeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir. Aceasta e o taină pe care nici eu n-o pricep, și se zice că unui om încredințat despre ființa lui Dumnezeu nici nu-i poate veni în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că și-o fi scoțând din rezervoriul memoriei sale vrun dulce nume de iubită sau vreun ideal unguresc din romanele lui Mauriciu Jokay. Nu m-am mai ocupat mai mult de figura acestui tânăr, suspinător poate, ci am început a răsfoi, prin ziare streine, unele reviste literarii artistice etc. (Ale noastre neci nu au, neci nu vor a revedea ceva în privința asta. ) Junele meu se apropie de mine. După d-ta, mă rog, șopti el înclinîndu-se. Accent curat românesc - nu e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înțelepciunei, în mijlocul poporului plin de focul entuziasmului, să fiu inima lor plină de geniu, capul cel plin de inspirațiune, preot durerilor și bucuriilor, bardul lor. Spre a hrăni acele vise și mai mult, am deschis vro câteva cronice vechi și răsfoiam prin ele, când într-una găsesc o scrisoare nedesigilată încă, pe care desigur că menagera mea, primind-o de la poștă, o aruncase în cartea aceea. O desfac. Iată coprinsul ei: Torino, în nu știu câte. Omule, Mi-ai trimis poeziile lui Alecsandri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu tine? îngerii îți arată mantia, tronul, sceptrul tău... Visezi! visezi ce ai să fii... dulcele meu Domn! Deodată ea se ridică. Umbra ei se - aruncă pe părete. Ea-și întinse mâna slabă și fină spre umbră, cu cealaltă își răsfoi părul de pe frunte și zise cu bucurie: - Tu ești... Ștefane... Ce frumos ești tu, Doamne! Dulce Doamne! Adu - ți aminte de acea noapte... O! Tu știi acea noapte, când în patul tău te-am cuprins {EminescuOpVII 239} pentru întîia oară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simțise nicicând; inima lui îi bătea cu vioiciune și căldură, pasul era ușor ca acela a unei ciute. Erau 10 ceasuri înaintea miezului nopții. El se-mbrăcă repede și plecă în oraș, intră în cafeneaua sa obicinuită și-ncepu să răsfoiască jurnalele. Ceea ce i se părea ciudat din cale-afară e că stâlpii de cafenele îi luau jurnalele din mână fără ca să-l mai întrebe, mulți din ei nici păreau a-l vedea, numai unii, și anume aceia cari se deosebeau prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi stat pe loc, îndată știa să-i dea o direcțiune atât de grată și fertilă încît ea reintra în râzătorul ei curent. Era un gurmand al conversațiunii. Răzemat cu cotul de un pian, având pe genunchi niște carte și răsfoindu-le poate cu atențiune, vedem un om tânăr, care însă părea îmbătrînit de vreme. Era însă o-mbătrînire nu dintr-un trai pre răpede, pin o consumțiune pre repede a puterii firești. Avea aspectul unui om tare, cel puțin sufletește tare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce favoare era vorba. „Arătați-mi cum ați vinde trusa asta de prim ajutor”, a spus el. Am luat trusa și i-am spus să se dea drept funcționar la birou. „Ți s-a Întâmplat să stai vreodată la birou, răsfoind hârtii, și să te trezești cu o tăietură urâtă din cauza unei foi?”, l-am Întrebat. Intrându-și În rol, a dat aprobator din cap, luând notițe cu febrilitate. „Sau ai tras vreodată de sertar și te-ai lovit la genunchi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe biroul ei. „Tammy”, i-am spus, „văd că ai pe birou o trusă de prim ajutor”. „Da”, a recunoscut ea. „Tocmai am cumpărat-o.” Înainte să apuc a spune ceva, ea m-a Întrebat: „Ai stat vreodată la birou, răsfoind hârtii, și te-ai trezit deodată cu o tăietură urâtă din cauza unei foi?”. Am zâmbit larg În timp ce mă duceam afară, la mașină. „Ei, uite un tip”, m-am gândit, „care o să ajungă departe”. De-a lungul carierelor noastre, cei mai mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului / Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „[Omul] nu simte viziunea călcînd cu el alături / În zilele cu soare, În bucla arăturei / În nopțile-n beteală, În argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz În cîmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze În fînul din cuvinte, / Cărarea să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
așa fel încât fiecare problemă prezentată în limbaj natural să fie urmată imediat de prezentarea ei în limbaj formal. În acest mod, cititorul poate verifica, cu ușurință, demonstrațiile tuturor rezultatelor prezentate în limbaj natural, fără a mai fi nevoit să răsfoiască toată cartea. În același timp, cea de-a doua ediție îmi oferă oportunitatea de a finisa conținutul cății. Am reformulat, așadar, unele argumente și am renunțat la unele secțiuni prezentate în prima ediție. După trei ani de la finalizarea acestei lucrări
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
spună duhovnicului, dar răspunsul a fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna (cu excepția "împrumuturilor" nocturne din bibliotecă, cărți păstrate cu grijă la sân și răsfoite pe-ascuns în vreun crâng sau în scorbura unui copac bătrân), le-a făcut tuturor voia iar rezultatul a fost comportamentul îndoielnic și alunecos din partea tuturor. Sigur, ar fi mai bine să meargă la San Giorgio Morgeto unde vor să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea mult la el, știu că păștea caprele, nu se amesteca în treburile altora și-și pierdea serile la lumina candelei răsfoind câteva cărți mari cât o cărămidă. Dar despre conjurația împotriva Împăratului? Împăratul? Cine-o mai fi și ăsta? El i-a ajutat mereu pe cei sărmani, pe cei asemeni lui, fără gânduri rele, ci cu scopul de a-i face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să-i înmânați lui Mario del Tufo, iată adresa lui. Și cred că n-o să uitați să-i trimiteți printr-un mesager un exemplar din poezia lui Settimontano Squilla? Va fi grija și datoria noastră. Tobia Adami luă manuscrisul, îl răsfoi în fugă și văzu că e corectat și răscorectat, pe marginea filelor se aflau frecvente variante și adaosuri. N-o să fie deloc ușor de cules. O să ne dai de veste, firește, dacă meșteșugul nostru va fi fost pe placul tău
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile și batjocura și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină de forță murmura tipograful răsfoind hârtiile. Am presupus că era mult prea personală, dar durerea poetului știe să se transforme, odată cu trecerea timpului, în durerea tuturor, știe să purifice cititorul zugrăvindu-i tristețea și răul, fărădelegea și moartea. Cu siguranță. Acestea din urmă nu sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
foșnind ca poleiala și sfărâmându-se între degete. Le găsea prin subsoluri și i se făcea milă de acele cărți pe care nu le citea nimeni. I se părea că se sufocă de-a binelea dacă filele nu le sunt răsfoite, ca o casă ce trebuie aerisită. Le deschidea, pe rând, să le ajute să se dezmorțească. Apoi începea să citească, pe sărite, e drept, ca totdeauna când vrei să ajungi iute de pe un mal pe altul. Află astfel că există
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu armura lui din zale, cava lerul părea străin de aceste meleaguri. Poate murise pe-aproape, într-una din bătăliile duse de polo nezi ori de cavalerii teutoni cu multe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
desena dragoni. Era, probabil, o chestiune de gust, în anul șarpelui nu desenase șerpi și nici în anul maimuței nu desenase maimuțe. Ba chiar și în anii aceia mai creiona câte o spinare solzoasă, împodobită cu aripi zimțuite. Filip zâmbise, răsfoindu-i caietul cu notițe. „Ce-i cu dragonomahia asta ?“, întrebase. „Dragonii nu se războiesc și nu sunt animale“, răspunsese Cosmina, „sunt gânduri. Așa îi descriau vechii înțelepți chinezi : dragonul este acea făptură care se află acum pe pământ, în clipa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
palme, chirurgul, întins în patul prea scurt pentru el, lăsându-l să-și legene ghetele în voie, și moartea. Apoi moartea dispăru, așa cum venise. — Crezi că are vreo importanță ? întrebă fata, când muzica încetă. — Ar putea să aibă, răspunse Pantelimon, răsfoind absent hârtiile pe care le găsise pe masă. — Vreau să spun, faptul că vrem să știm de ce a făcut-o ne-ar putea ajuta să-l vindecăm ? — Cu o condiție, spuse doctorul, aruncând moneda în sus și lăsând-o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își deapănă amintirile privind peste lucruri. „De fapt“, îi spusese Filip Cosminei, „am impresia că e, mai degrabă, o prelungire a singurătății lui decât o încercare de a se elibera de ea“. „Atunci, de ce-ar face-o ?“, întrebase Cosmina, răsfoind foile acoperite de scrisul mărunt și conștiincios al lui Filip. „Ca să arate că a înțeles. Că, până la urmă, nu l-au învins. Viața i-a fost o ispășire, dar nu și moartea.“ „De ce n-a făcut toate astea mai demult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu fel de fel de torturi... Prostii medievale... Vocea șuieră de foarte aproape, satisfăcută : — Acum nici măcar nu trebuie să-i cauți, ca să-i găsești. Nu e nevoie să-i chemi, vin singuri. E ca o bibliotecă în care cărțile se răsfoiesc de la sine, trebuie doar să pui degetul la pagina care te interesează. Morților însă trebuie nu doar să le ștergi urmele, ci și urmele celor care le-au călcat pe urme. Nu mai e destul să răsfoiești cartea în bibliotecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]