3,718 matches
-
mimau lupte între două cete de figuranți. destinelor 35 în fiecare lună a anului. "Hotărându-le", se crea ritualic anul, adică se asigura șansa, fertilitatea, bogăția noii lumi care se năștea. Akitu reprezintă versiunea mesopotamiană a unui scenariu mitico-ritual destul de răspândit, anume festivitatea de Anul Nou considerată ca repetiție a cosmogonici 36, întrucât regenerarea periodică a Cosmosului constituie marea speranță a societăților tradiționale, ne vom referi adesea la sărbătorile de Anul Nou. Precizăm acum că mai multe episoade ale lui akitu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ființă supraumană, un mit analog se regăsește în Frigia: Papas (= Zeus) fertilizează o piatră numită Agdos, și aceasta naște un monstru hermafrodit, Agditis. Dar zeii îl castrează pe Agditis, transformându-1 astfel în zeița Cybele (Pausanias, VII, 17: 10-12). Mult mai răspândite sunt miturile care relatează nașterea oamenilor de piatră; le întâlnești din Asia Mică până în Extremul Orient și în Polinezia. E vorba, probabil, de tema mitică a "autohtoniei" primilor oameni; ei sunt născuți de o Mare Zeiță chtoniană. Anumiți zei (ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era copil." Crearea femeii pornind dintr-o coastă scoasă din trupul lui Adam poate fi interpretată ca indicând androginismul Omului primordial. Concepții similare sunt atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
relatat în Epopeea lui Ghilgameș. E posibil ca redactorul să fi cunoscut versiunea mesopotamiană, sau, ceea ce pare și mai probabil, să fi utilizat o sursă arhaică, păstrată din timpuri imemoriale în Orientul Mijlociu. Miturile potopului sunt, am remarcat deja (§ 18), extrem de răspândite și ele împărtășesc escnțialmente același simbolism: necesitatea de a distruge radical o lume și o umanitate degenerate, pentru a le putea recrea, adică a le restitui integritatea inițială. Dar această cosmologie ciclică se dovedește a fi deja modificată în versiunile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vajra ("fulger"), armă făurită de Tvaștr, îi crapă țeasta și eliberează apele care se îndreaptă spre mare "asemeni unor vaci mugind" (RV, I, 32). Bătălia unui zeu împotriva unui monstru ofidian sau marin constituie, se știe, o temă mitică destul de răspândită. Ne amintim lupta dintre Ra și Apophis, dintre zeul sumerian Ninurta și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hittit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Apele 35. Indra face să explodeze această monadă primordială, anihilând "rezistența" și inerția lui Vrtra. Altfel zis, lumea și viața nu s-au putut naște decât prin uciderea unei Ființe primordiale amorfe, în nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imemoriale. Se vor regăsi în speculațiile filosofice ulterioare unele dintre aceste imagini primordiale în legătură cu focul; cum e, de pildă, conceptul jocului creator divin (lila), care este explicat plecând de la "jocul" flăcărilor. Cât privește asimilarea foc (lumină)-inteligență, ea este universal răspândită 39. Importanța lui Agni în religia și spiritualitatea indiană reiese mai bine din următoarele: el a provocat nenumărate meditații și speculații cosmobiologice, el a facilitat sinteze având drept intenție reducția unor planuri multiple și diferite la un principiu fundamental unic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C, Heesterman, The Ancient indian Royal Consecration, pp. 17 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
moștenire transmisă din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
20). Concepția se operează în numele zeilor: "Fie ca Vișnu să pregătească mitra; Tvaștri să făurească formele" etc. (ibid., VI, 4,21). 32 Cf. M. Eliade, Le Yoga, pp. 254 sq. E vorba, în cel din urmă caz, de obiceiuri universal răspândite în societățile agricole. P. 143sq. India înainte de Gautama Buddha bune, ei vor reveni pe pământ sau vor coborî într-o altă lume inferioară. Nici zeii, nici riturile nu mai au importanță pentru un adevărat rși. Idealul lui este admirabil formulat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte, instalarea sa la Delfi. Procesul era deja terminat în secolul VIII11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și chiar pietrele (Euripide, Alcesta, 579 sq.; Apollonios din Rhodos, 1,740). Arcul, al doilea atribut al lui Apollon, face și el parte din zestrea șamanică, dar folosirea sa rituală depășește sfera șamanismului; cât privește simbolismul arcului, el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din multiplele epifanii 39 G/i eroi greci, p. 313. Paginile care urmea/ă datorează mult analizelor lui Brelich. 40 Paris este hrănit de o ursoaică, Aegysthos de către o capră, Hippothous de o iapă etc.; acest motiv inițiatic este extrem de răspândit, cf. § 105. 41 A. Brelich, op. Cit., pp. 129-185. 42 Precum Kleomedes în Jocurile olympice din 496 (Pausanias, VI, 9, 6). Olympienii și eroii ale Afroditei, confruntare inițiatică în care Teseu își desăvârșește inițierea printr-o hierogamie. După H. Jcanmaire, ceremoniile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în gură o sămânță de rodie și o silește să o înghită; acest fapt va determina reîntoarcerea timp de patru luni în fiecare an a Persephonei lângă soțul ei'. Regăsindu-și fiica, 1 E vorba de o temă mitică destul de răspândită: cel ce gustă din bunătățile lumii de dincolo nu va mai reveni printre cei vii. Misterele din Eleusis Demeter a acceptat să se reîntoarcă printre zei, și pământul s-a acoperit în chip miraculos de verdeață. Dar înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Sraosa și de Rasnu (înarmată cu o balanță), ea este necunoscută în textele găthă. Ea e de altfel de prisos în scenariu: trecerea Podului, comparabilă cu o încercare inițiatică, constituie în ea însăși judecata, căci, după o concepție destul de răspândită, Podul se lărgește sub picioarele dreptului și devine ca tăișul unei lame când se apropie un necredincios. 112. Învierea corpurilor Și mai superficial atinse de zoroastrism sunt miturile și credințele eshatologice cristalizate în jurul lui Yima. În vreme ce în India Yama inspira
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi de dinainte și de după ei, o încadrează într-un sistem mai vast: conform tradiției pehlevi, Ohrmazd a săvârșit crearea omului în aceste ultime zece zile ale anului; prin urmare, spiritele Fravasi sosesc pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
impresionează la profeți, de la început, este critica adusă de către ei cultului și duritatea cu care atacă sincretismul, adică influențele canaaneene, ceea ce ei numesc "desfrânarea". Dar această "desfrânare" contra căreia ei nu încetează să fulmineze reprezintă una din formele cele mai răspândite ale religiozității cosmice. Specifică agricultorilor, religiozitatea cosmică prelungea dialectica cea mai elementară a sacrului, anume credința că divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice. Or, o asemenea credință a fost denunțată de către credincioșii lui Iahve ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
8 Este geniul procesiunilor Misterelor eleusine care a fost asimilat cu Dionysos; sursele sunt discutate de W. Otto, op. Cil., p. 80; cf. H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 47. 9 Amintim că e vorba de un scenariu extrem de arhaic și universal răspândit, una din cele mai importante moșteniri din preistorie, care se bucură încă de un loc privilegiat în orice formă de societate. Dionysos sau beatitudinile regăsite de un cântăreț din flaut și purtători de ghirlande, se îndrepta către singurul sanctuar deschis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de toamnă - erau mai predispuse la îmbolnăviri decît bărbații: în septembrie 24 bărbați și 38 femei, în noiembrie 24 bărbați și 39 femei.2) Și mai neliniștitor decît tuberculoza, reclamînd măsuri sporite de igienă, era sifilisul, boala socială cea mai răspîndită în deceniul postbelic. La 30 august 1926, o notă din ziarul „Bacăul” dezvăluia că: „în cursul anului 1925, în circ[umscripțiile] medicale din județul Bacău și - [în] dispensarul d-lui medic primar Dr.Pastia, s-a[u] tratat 8156 de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca un alt Armand Duval, nici pentru hagialîc la mînăstirile din Palestina, cum s-a dus Alexandru Sahia, nici în căutarea unei schimbări de destin, ci pentru a dobîndi mai multă înțelepciune. Și aceasta era, de asemenea, o idee larg răspîndită. „Ce întunecime!...” Bacovia a murit la opt zile după Camil Petrescu: acesta marți 14 mai 1957, el miercuri 22 mai. în „Divagări utile” sînt cinci reflecții ale poetului în legătură cu încetarea din viață a celui ce-a scris Patul lui Procust
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
generală. Grupul European (35 bis) pentru Studiul Rezistenței la Insulină (EGIR) definește rezistența la insulină prin indexul SI aflat în decila inferioară a distribuției acestui index în populația caucaziană ne-obeză, nediabetică, normotensivă. Rezistența la insulină este un fenomen larg răspândit, fiind implicată în patogenia și evoluția clinică a unei diversități de boli umane importante (125). Studiul rezistenței la insulină a progresat considerabil în urma elaborării unor metode adecvate de investigație. Între acestea, metoda „glucose clamp” reprezintă „standardul de aur”. În cursul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
tipul catenei alifatice (ciclică sau aciclică), gradul de nesaturare (număr de legături duble) și numărul de atomi de carbon, (lanț scurt: 4-6 atomi de carbon, lanț mediu: 8-12 atomi de carbon și lanț lung: 12 atomi de carbon). Cei mai răspândiți AG sunt acizii monocarboxilici alifatici cu catenă normală saturată sau nesaturată cu număr par de atomi de carbon (de la 4 la 26). Această categorie de lipide cuprinde cele mai importante lipide structurale. În asociere cu proteine și alte lipide alcătuiesc
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
de actorii politici. Însă, dacă plecăm de la o abordare mai exigentă a democrației, se poate afirma că Partidul Reformei a contribuit la subminarea legitimității guvernanței liberal-democratice în ochii canadienilor. Ca și în alte părți, și în Canada există o foarte răspândită dezamăgire a cetățenilor cu privire la funcționarea instituțiilor de reprezentare aparținând democrației liberale (Nevitte & White, 2008). Strategia Reformiștilor de a stimula o adâncire a procesului de delegitimare a fost similară cu cea practicată de drepta din Statele Unite, unde subminarea încrederii în guvern
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la alegerile federale, numeroși votanți au identificat Partidul Reformei ca având o poziție mult prea extremistă în materie de chestiuni sociale, de politici economice sau în privința problemelor morale( vezi Blais et al., 1999). 3 Faptul că aceasta este o foarte răspândită temă populistă, mai cu seamă în Europa, dar și în Statele Unite, Canada și Australia este demonstrat în Mudde (2004), Kazin (1998), Laycock (2001), Sawer & Hindess (2004). 4 În acest moment, în Canada senatorii nu sunt aleși prin vot direct, ci
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
conceptul de "ficțiune" - iar pe de altă parte pretinde că reflectă realitatea ca pe un "fapt". O altă consecință este poate și mai evidentă pentru stadiul actual al literaturii americane contemporane. Barbara Lounsberry nota în "Arta faptului" că cea mai răspândită revistă din America, New York Times Book Review, recenzează de trei ori mai multe lucrări de specialitate decât opere beletristice. (xi). Acesta nu înseamnă că toate lucrările mai sus menționate fac parte din categoria "jurnalismului literar" narativ dacă luăm în considerare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]