5,132 matches
-
lan câmpia, Unde plânge bucuria Si începe omenia - Acolo este România! Unde-n freamăte de frunze Horesc fluiere de os, Unde-n zid se-aude încă Plâns de leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă via Și așteaptă veșnicia - Acolo este România! Referință Bibliografică: Acolo este România
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
cu aromă plăcută. Aveam să constat, foarte curând, „gustând” vreo două păhărele, că era afinată. Așa au întâmpinat grupul de femei ce reprezentau „Universul Prieteniei”. S-au apropiat în rânduri de câte patru, după ce buciumul meșterului popular Vasile Alboi a răsunat convingător anunțând ceremonialul. În primul rând, se apropiau cu pași înceți și egali, parcă plutind pe iarba verde și bogată din curte, Mioara Vișan, Rodica Rodean, Carmen Prepeliță și Nicolina Petrov. Urma rândul doi, la mică distanță, format din Violetta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
două ori fiecare întrebare și se convinse că poate da, la fiecare, câte un răspuns bunicel și nu trebuia să-l refuze. Rămăsese pironită în picioare, sub privirile celor din sală. - Vă rog să luați loc și să pregătiți răspunsurile, răsună în liniștea sălii vocea profesorului. - Începeți, vă rog, se adresă celui de la tablă!... Așezată la masă, cu biletul în stânga și coala de hârtie în dreapta, Violeta însăilă ideile principale despre care trebuia să vorbească. Auzi răspunsurile date de cei dinaintea ei
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
de unde mă recuperează prezentul în mișcarea turbată a străzii. Plec spre incertitudine prin lumea cuprinsă de nădejde și teamă, îmi împart clipele pe un cadran de ceas, aștept zile și nopți de rutină cu lumini și umbre de neprevăzut. Muzica răsună-n sânge și curge de-a valma-n urechi. Referință Bibliografică: Incognito / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INCOGNITO de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376122_a_377451]
-
de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când înțepa momeala cu cârligul. - Ei, te-ai descurcat, soldat? - Trebuie să mă spăl... mi-au intrat degetele prin frunză! Râsul gros al unchiului răsună în ecou deasupra lacului. Apucă flaconul de apă și îi turnă copilului în palme, cu țârâita, un firicel subțire de apă, atât cât să îndepărteze urmele murdăriei. - Trebuie să avem grijă de provizii! - Dar... îmi miroase mâna. - N-are nimic
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
versul meu rămâne scris / Că viața-i trecătoare, nu? / Fantasma, fără nume-n vis, / Mereu fermecătoare, tu ! - «Nu știu cine ești», p. 11; E poate ce simțim doar împreună, / Când singuri suntem uneori / Și când de dincolo de nori, / Întregul univers în noi răsună ! - «Iubirea mea», p. 13; Păpușă care ma privea / Și o priveam pentru întâia dată, / În ochii ei parc-ascundea ceva, / Deși privirea-i era fără pată -«Seară de iarnă-primăvară», p. 17; Tu, doar tu / Îmi dai melancolia / Din care, uneori
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
nevăzut și simțit de fiecare român în parte de la naștere la trecerea lui în nemurire, cultura bogată în tradții, obiceiuri unice în lume și transmisă din generație în generații prin legi nescrise și necercetate. Un glas străbun, purtat peste veacuri, răsună din depărtare, aducând o notă de optimism urmașilor, urmașilor săi. Povețile înscrise în sufletul românilor sunt sacre și lăsate precum Decalogul lui Moise: - Să-Ți cinstești strămoșii, trecutul! ...și prin cultul muncii, prin continuarea îndeletnicirilor, meșteșugurilor transmise din generație în
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la orizont, îi descoperi corpul răpus într-o poieniță. Urlă de durere, de răsunară văile și fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă și simțindu-se slăbit, se așeză cuprins de
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
DE CLOPOT Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1343 din 04 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului foto: internet Bate toaca, o măicuța bătrână... Un preot cu-o carte sfântă în mână În biserica rugii cu enoriași se adună Rugăciunea răsună până la lună. Măicuțe aprind candele- s luminate În biserici deschise...în suflet curate, Se citește și astăzi din acatistul iubirii Pentru răni nespălate c-așa -i legea firii. Se aude un sunet de clopot vibrează... Alină tăcerea cu vecernii, cerul
UN SUNET DE CLOPOT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376266_a_377595]
-
Grigorescu se găsește la Muzeul de Artă al României.... V. EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014. Din sărăcie sufletească nu se naște nimic, Cuvântul își pierde esența, Răsună gol, lipsit de sens, Într-o lume împietrită , Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
altă ploaie, Pentru că eu cred că mai există iubire. Cândva am văzut o piatră Care săruta picăturile de apă, Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme. Citește mai mult Din sărăcie sufletească nu se naște nimic,Cuvântul își pierde esența,Răsună gol, lipsit de sens,Într-o lume împietrită ,Lumea oamenilor fără suflet.De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e aridși orice sămânță de sentimentPiere înainte să încolțească ? Din inimăți-am trimis o ploaie de iubire
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
acoloVibrație zeroNeliniște cadeNoaptea se atârnă haină de mineSunt altaDin când în cândStropi grei mi se agață pe timpanPic...picMoțăie un scaun adormitGândul tăuPraf se adună... XXIV. RUGĂCIUNE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1246 din 30 mai 2014. Răsună poiana de cântec de paseri Florile cu-alor mireasmă ne-îmbată, Se-adună în jurul tău oameni Își spun povestea de-ndată. Veniți din colțuri de lume Se roagă să Le dai ajutor, Ascultă-le Sfinte chemarea Sunt doar bieți muritori
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
griji și necazuri Durere cu ei în inimă poartă, Roagă-te Sfinte cel bun Domnul să ușureze a lor soartă. O femeie își șterge cu colțul Năframei ce păru-i ascunde, O lacrimă ce a fost plânsă ... Citește mai mult Răsună poiana de cântec de paseriFlorile cu-alor mireasmă ne-îmbată,Se-adună în jurul tău oameniîși spun povestea de-ndată.Veniți din colțuri de lumeSe roagă să Le dai ajutor,Ascultă-le Sfinte chemareaSunt doar bieți muritori.Sărmani, cu griji și
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
îl va găsi acolo, își căută geanta și scoase cu degetele tremurătoare cartea de vizită. Telefonul sună prelung. Neașteptat, Cătălin Damian răspunse. Mădălina nu își găsi imediat cuvintele. Când o făcu, nu avu puterea decât să întrebe: - De ce? Un hohot răsună macabru de la celălalt fir: - Ghinion, păpușă! - Chiria... - Ar fi bine să pleci de acolo cât mai repede. Probabil că nu va trece mult până când se vor întoarce proprietarii! Baftă! Ce ar fi putut să mai spună? Ce ar fi trebuit
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
dus funcționarii, dar a rămas populația de odinioară” . Relevând rezonanța ideii de latinitate în conștiința noastră națională, savantul de renume mondial sublinia, cu legitimă mândrie patriotică, faptul că în toate provinciile aflate sub dominație străină, „fiecare cuvânt românesc în care răsună latina, constituia o mângâiere pentru trecutul neamului nostru și o speranță pentru viitorul său”, că „Limba română prin structura sa latină fost nestemata pe care nimeni n-a putut-o răpi. Limba și ideile sunt elemente ale unității poporului român
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
sol... cavou Mă strâng în file de dor Tremur... sunt ecou Strig o durere și mă trece fior Văd la sol cavou Unde trupuri mor Și suflete urcă Pe scări de decor Urcă suflete de la sol Spre mine se cobor Răsună-n mine viitorul Ce pentru mulți dintre oameni Nu mai vine Doar stropi și glod Rece și nor Soare nu vine Inima se zbate sub glonte Și doare Repet strigătul și din nou Se despică un nor... bubuituri, foc de
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
o desface unui dor Când în ape liniștite gândul unda o-nfioară, Un tablou, ce-n adormire vara mai așeaz-un nor, Ce-l pictează cu aripa pescărușul, lin când zboară. * Eu sunt iarba ce dansează-n mângâierea vântului. Glasul mierlei ce răsună dimineața în zăvoi. Sunt cuvântul care leagă versu-n împletirea lui Și-ți vorbește despre-o lume ce se-mparte doar la doi. * Eu sunt verii răsăritul ce îmbujorează macii Picătura-n care ploaia spală ochii codrului Când așează frunza-n
EU SUNT! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379724_a_381053]
-
I. CÂNTARE PRIBEAGĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017. Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Shakespeare...Pe ce creangă, oare, -nflorește-ntrebareaPe care mi-o pun, zi de zi, fără pregetștiind că se scurge-al clepsidrei nisipul...... XXV. DORINȚA DIN AJUN (POEZIE PENTRU COPII), de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014. Răsună colinde-nspre seară, Copiii-au venit cu Ajunul, În brad lumânarea de ceară Vestește, curată, Crăciunul. Mirosul de cetini pătrunde În casă, în gând și în minte; În ce colțișor, oare unde Se-ascunde copilul cuminte? Privește cu ochiul albastru La
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Vestește, curată, Crăciunul. Mirosul de cetini pătrunde În casă, în gând și în minte; În ce colțișor, oare unde Se-ascunde copilul cuminte? Privește cu ochiul albastru La tot ce se vede-n oglindă, Sub brad, luminos ca un astru, Răsună o nouă colindă. Așteaptă cu mare răbdare La geam, tremurând ca o frunză, Să-l vadă pe Moș la plimbare Cu renii, în roșia-i bluză. Degeaba măicuța-l îmbie Să guste plăcintă-aromată, Căci gândul la Moș iar învie Dorința
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
la Moș iar învie Dorința secretă, uitată: Atunci când pe coș el coboară Cadouri sub brad să îi pună, Cu Moșul în sania ușoară Să zboare și el înspre lună. Adoarme copilul, visează... Omătul se-ntinde pe creste; Citește mai mult Răsună colinde-nspre seară,Copiii-au venit cu Ajunul,În brad lumânarea de cearăVestește, curată, Crăciunul.Mirosul de cetini pătrundeîn casă, în gând și în minte;În ce colțișor, oare undeSe-ascunde copilul cuminte?Privește cu ochiul albastruLa tot ce se vede-n
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
În brad lumânarea de cearăVestește, curată, Crăciunul.Mirosul de cetini pătrundeîn casă, în gând și în minte;În ce colțișor, oare undeSe-ascunde copilul cuminte?Privește cu ochiul albastruLa tot ce se vede-n oglindă,Sub brad, luminos ca un astru,Răsună o nouă colindă.Așteaptă cu mare răbdareLa geam, tremurând ca o frunză,Să-l vadă pe Moș la plimbareCu renii, în roșia-i bluză.Degeaba măicuța-l îmbieSă guste plăcintă-aromată,Căci gândul la Moș iar învieDorința secretă, uitată:Atunci când pe
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tânguios prind glas Din tristu-mi destin tânguios mă cheamă cu glas cristalin clopote de-aramă. Din neîmpliniri unde se cunună umbre de-amintiri, dulce corn răsună. Din al meu amar pururea în zbucium plânge tot mai rar al speranței bucium. Din uscatul crâng al neîndurării se zbuciumă-n tâng bufnița uitării. Din bătrânul dor hoinărind risipe ultimul meu zbor murmură-n arìpe. Din ce i-a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379771_a_381100]
-
Intervenit impactul dintre inerție și opreliște, îndrăznețul se prăvăli rapid, lungindu-se un pic în cădere. Totul se petrecu extrem de repede. Când îl zăriră pe nelegiuit reînălțat, ca la o comandă neauzită, dar cu efect percutată, din mai multe piepturi răsună la unison imperativul La coadă! La coadă! Băgărețul îi fulgeră cu ochi mijiți a indignare, părând chiar să fi rostit ceva, dar zarva îi acoperise mesajul! Nemaizăbovind o clipită, deschise portiera mașinuței și plecă în trombă, lăsând șirul indian să
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
harpă, iar sunetele mele adesea să fie auzite?; - iar globul pământesc poate să se rotească cumva în ritmul acestor sunete, cum să fac? Dar și atunci, când la Olimpiada din anul ’80, de la Moscova, ori la Olimpiada ”Soci-2014”, pe când a răsunat muzica mea pentru miliardele de ascultători de pe glob, ceva mă apasa, eram mâhnit și indispus, fiindcă mi-e frică să nu dezamăgesc cumva lumea care mă crede, care nu știu ce găsește în muzica mea... Nemulțumirea de sine - mă mișcă, mă mobilizează
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]