8,590 matches
-
pe tot corpul lui. Cristian surprins de acest entuziasm nebănuit, răspunse cu aceleași sărutări și mângâieri. Privirile lui de vânător înnăscut descoperiră la câțiva metri spre interiorul pădurii un loc ascuns vederii eventualilor iubitori ai naturii ce s-ar putea rătăci în acea zonă. O luă în brațe din nou și plecă cu ea așa îmbrățișați spre acel loc ascuns. Dacă tot iubea natura, de ce să nu se iubească și ei în mijlocul naturii? Ce putea fi mai pur și mai romantic
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
să nu cauți foloase .. precum, nu zic cine.. care, numai la numai un hotel, au prețul până aproape de dublare pentru un străin.. „Străinul’ fiind acea persoană vulnerabilă..? Numai de nu te-ai manifestă în niciun fel, nicăieri așa, chiar fiind rătăcit - te-ai „zăpăcit” ușor pe planetă Pământ! )) Să spunem despre rasă noastră că-i extraordinară pentru acest fapt? Phh.. am putea spune despre locuri, că avem niște peisaje mirifice, divine, neexploatate, ca numeroasele zăcăminte naturale.. lăsate la voia întâmplării.. sau
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
să fie.Mă readun și răstălmăcesc cuvintele când tocmai are loc tropote intense în inimă.Cumplit este că în toate se văd urme ale amintirilor și tot din autoamăgire pornesc într-o visare care mă îmbată și uit de mine rătăcind în timp. -Oare sunt de ajutor în existența mea prezentă? Neștiind prea multe despre mine acum, cer ajutor și vă rog să fiți sinceri cu argumentele. Amalgamul din capul meu tronează încă triumfător, dar presimt că nu va dura mult
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
volum al său, unul al patimilor dintr-o ”ireparabilă trecere”. Are bucurii puține, comparativ cu nostalgiile care-i sunt nenumărate: S-au risipit iubirile pe rând/Plecate-n țara cu astrale orhidee,/ Le mai păstrăm în lacrimă și gând/ Când rătăcim pe Calea Lactee” (Ploi la malul mării) Între genetic și apocaliptic este marcată o poetică a intervalului, de aceea tot ce-i iese de sub peniță devine o combinație de bucurie și uimire, așa cum întâlnim doar la poeții veritabili. Limbajul este readus
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
Numele trandafirului” de Umberto Eco. - În „Scară cu flori” spuneți: „Iar cand se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumină/Alunecam pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” - Asa este, „iarbă verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” - Să ne întoarcem la rădăcina poetica a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne despre debutul dvs. - Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele. Am debutat la editură Curtea Veche cu „Vacante, vacante”... o carte
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
le-am dat afară din cărțile pe care - da refuz să le scriu - cuvintele care bat - miloage-n ferești - dar eu înăuntru - am dat foc tuturor coperților: să-mi fie măcar cald - în această ultimă noapte... ...o stea arzând - scânteie rătăcită din Marele Foc - din mine - o stea - teribil de emancipată - afară - singură pe o ramură -și-a șters aripile - cuminte - de praful și zgura de văduvie-ale cuvintelor - și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră: numai
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
sunt o pulbere cosmică plutitoare,/în așteptarea privirii/care le va fixa într-un sens/sau le va căuta unul nou,/altul decât al meu./ Dar cine-mi va spune?/cum se pot întrepătrunde două galaxii/a căror pulbere cosmică/rătăcește în sensuri opuse!” Fiecare poate găsi un alt sens al cuvintelor, și anume: sensul lui... și dacă cititorul - că e un simplu om, că e pasionat de versuri, că e critic - vine din spate cu un anume bagaj pe care
INTERVIU CU POETA VIORELA CODREANU TIRON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349614_a_350943]
-
e altul, depinde cine ne informează. • Unul care face greșeli de ortografie și la proba orală... • Mulți îl cred prost, dar el chiar exagerează. • Între tine și viața ta se întinde o pădure de cuvinte. Ai grijă să nu te rătăcești în ea (Zoltan Terner). • Mergi cu fruntea sus, dar uită-te și pe unde calci. • Idiotul e sănătos mintal, pentru că nu suferă de stres. Un parfum (prea) puternic acoperă, de regulă, o putoare (prea) mare. • Spune-mi cu cine votezi
PROBA ORALĂ & LOZINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349694_a_351023]
-
în șturlubatica mea copilărie. Normal să mi se întâmple acest lucru, dacă țin cont de faptul că am citit „La Medeleni” începând din clasa a șasea, când am primit romanul ca premiu, vreo douăzeci și cinci de ani la rând până am rătăcit-o prin bibliotecă. Elevă, studentă, absolventă și chiar mamă fiind, o așezam pe masa de lucru pe la începutul lunii iunie, când deja se simțea în aer mirosul bujorilor amestecat cu cel al trandafirilor și peste tot și toate tronând ... aroma
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎN VIZITĂ LA MOȘ CRĂCIUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete”, rosti mica vietate pe un ton blând, asemănător celui uman. Fetița japoneză începea să-și dea seama că ceva ciudat se petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un moment dat încolo să fi avut halucinații. Prea erau multe lucruri ciudate, inexplicabile, ce păreau izvorâte din asocieri bizare plăsmuite de propria minte, de adâncurile subconștientului. Prea era
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
între noi și să ne lăudăm, să ne îmbrățișăm și să binecuvântăm bunătățile vieții!” “Fiul dumitale nu mai are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă. Boala i-a rătăcit mințile”. Ferestrele odăii lui dădeau în grădină; aveam o grădiniță umbrită de copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
și am căzut cu nasul și gura exact în picioarele lui, care fuseseră și ele mutilate. M-am scuturat, cu un fior de groază, și am plecat mai departe. Am intrat într-o peșteră în care am crezut că mă rătăcesc cu desăvârșire, trecând printre nenumărate crăpături în stâncă și hăuri deschise. Într-un târziu, m-am așezat un pic să mă odihnesc, și am fost înconjurat de o mulțime de ciumați. Aveau pielea neagră, cu bube, ganglioni inflamați și sângerânzi
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
grație, ipoteza, și mai greu de suportat, că nu mă voi recompensa niciodată față de Jeanne, că nu va fi niciodată mândră de mine... La ce mi-ar fi folosit numele ucigașului ei, cine știe ce individ drogat și rupt total de realitate, rătăcit între fantasmele cocainei și cele ale navigării pe site-uri horror, care nu găsise altă victimă decât pe neprețuita mea Jeanne, la ce mi-ar fi folosit să-l omor, să mă răzbun descărcându-i un cartuș întreg în cap
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
ucigaș. Iar romanul său, “Crimă și pedeapsă”, deși tratează subiectul crimei, îndeamnă la reflecție profundă și la căință, la meditație adâncă asupra sensurilor vieții, și nu la ucidere). În același timp, te poți trezi, ca scriitor, prizonier al propriului univers, rătăcit în propriul labirint. Fiindcă, deși ești conștient că totul e o ficțiune (ce poate, e drept, să conțină elemente cu caracter autobiografic, fapte sau evenimente care te-au marcat profund, experiențe pe care le-ai trăit intens, rămânând însă ceva
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
labirint (de trăiri, de emoții, de frici, de speranțe, de eliberări și remușcări), vei sfârși prin a fi fascinat de el, prin a fi subjugat de misiunea unică de a-l face aproape perfect, chiar dacă în egală măsură te-ai rătăcit în interiorul lui și nu mai poți continua mult timp fără a cunoaște drumul către ieșire. Sau poți continua, dar cu o teribilă angoasă, ca în mijlocul celui mai sofisticat thriller. Cred că așa se întâmplă cu majoritatea creatorilor și nu întâmplător
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
camera se învârtea cu mine... Terasa, băutura, chelnerița... revelația din discuția cu Teo... Auzi, asta au urmărit de la bun început. Ca rolul din film, să îl jucăm și în viață. Sau invers. Ça, c'est la meilleure. * Mă simt cumva rătăcit în această lume plină de contradicții. Liber, și totuși încătușat. Romantic, și totuși dominat de un spirit pragmatic. Cred că nu mă înțeleg prea bine pe mine însumi. Să fiu, într-adevăr, doar o creație a Producătorilor? O simplă marionetă
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
am dat în cele din urmă seama că era un simplu spectator, ca și mine. Mă rog, nu ca și mine. El avea voie să vadă filmul. Mi-am pus ochelarii 3D și am privit cu atenție. M-am văzut rătăcind pe străzi, oprindu-mă la terasa la care mergeam cu Teo, glumind cu chelnerița. Până aici, nimic deosebit. Vorbesc la un telefon mobil, mă îndepărtez grăbit... Apoi mă întâlnesc cu Teo. Discut ceva cu el, dar nu deslușesc exact cuvintele
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
fost siliți să trăim? Ne-am ales să trăim? Probabil, și una, și cealaltă). A respira adânc, eliberat. A fixa eternitatea cu o privire ce iese în afara timpului. Sunt singurele soluții pentru a scăpa blestemului otrăvit al șarpelui, pentru a rătăci în interiorul terifiantului labirint fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
de nestăvilit. "Tu ai fost?", "E timpul să mori...", " Pentru ce tot acest chin, pentru ce...". "Deborah, iartă-mă... Prima dată când am făcut dragoste nu-ți știam nici numele... A trebuit să te întreb...". Aici. Lângă mine. Fierbinte. * Mergând rătăcit pe străzi, prin parcuri, ca un vagabond al altui timp. Nu am vrut să trădez pe nimeni, pe cuvânt că nu am vrut... Dar destinul s-a comportat atât de ciudat cu mine... Cu fata cu vioara... Cu Deborah. Probabil
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
lui Dali prinseseră viață, celebrele girafe, ceasuri, tigri, peisaje se treziseră mișcându-se, cerându-și dreptul la existență într-o lume paralelă... O lume care însă coincidea cu a noastră. Priveam mișcările naturale, clare ale unor ființe și obiecte sur-realiste, rătăcite în drumul lor către absolut. Mă uimeam. Mă desprindeam de trup, alunecând pe lângă ele, prin ele. Când m-am trezit, m-am uitat la ceas. Era 13.45. Doar un sfert de oră mă mai despărțea de fatidica întâlnire, de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
aliniate ca în fața unui test. Toate aveau înfățișarea ta, purtau vioara ta, ba chiar aproape că puteam intui că dacă m-aș mai fi apropiat un pic, aș fi simțit din nou parfumul tău... Firește, lumea e o iluzie... trăim rătăciți între oglinzi paralele, ecouri neretușate ale fiecărei lumi imaginare pe care o creăm prin puterea gândului... Am fost, suntem, vom fi... Dar cât timp vom mai putea fugi de propriul destin? Le priveam fascinat și speriat, totodată. Care este ea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
cea care se afla cel mai aproape de parc. "Tu ești?", am întrebat, dându-mi perfect de bine seama cât de ridicol suna întrebarea. "Vino!", mi-a șoptit, dându-mi, parcă, de înțeles că orice cuvânt în plus este inutil. Am rătăcit împreună ore, minute, zile... Am fost, vom fi... Aleasa, unica... E un labirint inextricabil. Lasă-mă să-ți dăruiesc magia, să-ți simt suflul... Lumea e o scenă a durerii și amăgirii, dar este și o rampă către infinit... Do
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]