2,643 matches
-
acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite, Și mintea, de zgomot, Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să dispar, În codrii Bacăului... * Amurg Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă, Pe drum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în urâte vorbe străine, iar eu am început să plâng de spaimă. Plângeam așa de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul, de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înțeleg, pentru prima dată, ce Însemna să ai carismă. — Se pare că mediul sado-maso a devenit mai deschis, mai ales În ultima vreme, așa Încât orice fată, nu contează că, dacă i-ai deschide creierul, n-ai găsi decât un gândac rătăcit, poate face sex legată cu un cordon de yukata. Însă adevărații sado-masochiști sunt destul de puțini la număr. Orice bărbat care-și dorește să ejaculeze Într-un mod mai ciudat se poate da drept sadic și poate apela la serviciile plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
neonaziști, marinari și preoți, generali și bibliotecari, toate astea Îmi treceau disparate prin fața ochilor, Într-un haos incoerent. Toate imaginile acestea nu aveau nici un sens, alunecau prin fața ochilor fără a le putea opri. Bineînțeles, nu erau decât produsul minții mele rătăcite. Aveam impresia că alunecam pe o pantă al cărei capăt nu-l puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
urcat pe eșafod, după ce a asistat, uneori jubilând, la execuția altora și a sprijinit-o. Robespierre a avut dreptate să acuze Adunarea de lașitate pentru că nu-l apărase pe Danton. "Deci Danton! a exclamat el privind în sală cu ochii rătăciți. Pe Danton vreți să-l răzbunați? Lașilor, pentru că nu I-ați apărat." Dar aruncând în obrazul Convenției această ocară superbă și orgolioasă, el spunea implicit că orice eșafod care durează se bizuie pe un cap ce se pleacă. Și că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trezit-o, cine a asmuțit-o împotriva celeilalte părți din mine? Nu, n-am să mă spânzur în sala de așteptare. Chiar dacă dumneavoastră veți declara la sfârșit că nici gara nu există, că ea nu e decât nălucirea unei minți rătăcite. Vă înșelați, domnilor, dați-mi voie să vă spun de acum. Asemenea gări există. E plină lumea de ele. Stau cu ochii îndreptați spre pădure și-mi aduc aminte. Văd poteca pe care am mers în viață. Uneori am dorit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu fiecare copac aidoma unul celuilalt. Totuși, pentru Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum lutul este unul într-un urcior plin, și vei domoli multe însetări cu dragostea ta, Petre." Părinte stareț, liniștiți-vă. O să-l judece Domnul pentru necugetările sale, și-a pierdut mințile, nici în lume nu se pedepsește un om rătăcit. Liniștiți-vă, vom zidi altă mănăstire, Maica Domnului este grabnic ajutătoare, frații sunt harnici, cei de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere cu inimă largă și cu ce ai agonisit matale vom ridica alt locaș deasupra cenușii. Acum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
M-am dezechilibrat și aproape am căzut în brațele Raffaellei. „Fii atent, Timo, că eu nu te refuz!“ și râse cu gura până la urechi, râseră și Livia și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi fug dintre mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care se reflectă luminile curții interioare a hotelului. Acolo dedesubt se află o fântână arteziană care la o anumită oră este închisă. Italia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea îi cade în jos, pe mine, poate pe mâinile mele. Cade în spate pe tot ceea ce a fost și nu va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți, așa încât știm doar cum este dorul de fericire sau continua ei așteptare. Eu eram fericit în momentul acela și mi-o spuneam mie însumi: sunt fericit! Fericit pentru acel puțin din Italia pe care lumina slabă mi-l oferea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zile. Cum să nu recunoască el, trecând pe lângă ele, reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința care se depune uneori pentru informațiile date unui trecător rătăcit și reaua dispoziție care i se arată alteori; năvala oamenilor spre restaurantele de lux, satisfacția lor de a se afla acolo și de a sta cât mai mult în ele; afluența dezordonată cu care fac coadă, în fiecare zi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
drumul, n-ai încotro. Ah ! domnule doctor! Par liniștit așa. Dar am avut totdeauna nevoie de un efort uriaș ca să fiu normal doar. Iar acum și asta e încă prea mult. Se oprește, tremurând din tot corpul și cu privirea rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atâtea neplăceri! — Nu contează, cântă, Eugenia, cântă ca să-mi scriu versurile. Fie, dar pentru ultima oară! Eugenia se așeză la pian ca să cânte și-n vreme ce ea cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pur și simplu de dragul lui Andrei. A doua zi a fost ireală, ca și când trecusem deja pe lumea cealaltă. Nu mai am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul. Deasupra creștetului meu se intersectau două curcubee. Cele mai viguros colorate din câte am văzut vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că s-au înscris toți ăia care stăteau pe trotuare și se uitau la noi?!” Da, toți ăia care stăteau pe trotuare, m-ai ales dacă au avut șansa să se aleagă cu câte o mică rană dintr-un glonț rătăcit, pe când fugeau, sunt acum în asociațiile de revoluționari. Acum câțiva ani citeam în presă că avem vreo 300.000! Mai mulți eroi decât toată armata română pe care o aveam pe atunci. Cred că merită să figurăm ca popor într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de pistol, nici o plesnitură de praștie, nici măcar o lovitură de măturoi pe spinare, nici un activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]