2,788 matches
-
lasă-mă să te las“, al cărui rob ești acum... Petre drag, oare tu vei Înțelege vreodată ce groaznică e suferința amorului neîmpărtășit din punct de vedere moral? Oare iubirea mea va străbate răceala ta sufletească? Se zice că iubirea răzbate oriunde... 8 octombrie 1961 (duminică) Am primit o vedere de la Petre! Deci e categoric În București! E prea mare bucuria mea pentru a putea fi redată pe hârtie. De ce atâta iubire? Am Învățat la toate, mă simt atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ușoară și petrecerile? Petre drag, Înțelege că viața adevărată nu e numai În petreceri, ci În luptă, În luptă avântată pentru Îndeplinirea unor idealuri, unor visuri. Petre drag, de ce nu ești tu așa cum te vreau eu, de ce nu vrei să răzbați prin viață mândru, cu fruntea sus, de ce Îți pleci capul În fața tuturor obstacolelor și Încerci să te strecori neobservat, ascuns și fără grabă? Tu nu simți În tine vibrând tinerețea, viața? Ce dureros e să vorbești hârtiei, când tu nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a strâns În câteva secunde o energie nebănuită, cu care puteam să hotărăsc să lupt, să dau totul pentru a Învinge. Dar atunci m-am Întors și l-am văzut pe Marin. El e prețul Încercării mele de a răzbate. Acest gând mă tortura, mă chinuia, de ce să dau atât de mult pentru glorie? Mă uitam la el, la Marinică, făcea cercuri În locul nostru, al meu și al lui, cum puteam eu să-i spun: pleacă, lasă-mă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de făcut, răspunse ajutorul, referindu-se probabil la lucrurile pe care trebuie să le facă asistenții ca el când lucrează pentru indivizi precum Lincoln Rhyme. - Vom ajunge la ele mai târziu, răspunse criminalistul savurând un solo de trompetă ce tocmai răzbătea din difuzor. - Aș prefera să trecem la ele acum. Dacă Lon ne lasă singuri pentru câteva momente. - Bine, bine, se auzi vocea lui Sellitto în timp ce părăsea dormitorul casei lui Lincoln Rhyme, situată în Central Park West. Închise ușa în urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locuri viteza de 100 km/h. Sachs se apropiase acum și studia cu atenție victima, o tânără cu părul blond, întinsă pe spate și cu burta împinsă în sus din cauza mâinilor încătușate sub ea. Chiar și în slaba lumină ce răzbătea în cameră, putu vedea urmele lăsate de frânghie pe gât și sângele uscat de pe buze și bărbie. Cauza era probabil faptul că își mușcase limba, lucru destul de frecvent în strangulări. Mai observă și cerceii de culoarea smaraldului, precum și pantofii sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eu sunt! Eu! Copilul Roial! Nu mă vezi? - Tu? Să te ia naiba! urlă Kara în gând către demonul care îi poseda mama și care îi sufocase sufletul. Las-o în pace! Dă-mi-o înapoi! - Bună! Vocea unei femei răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe obraz. Apoi se întoarse. - Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de sunetele ce răzbăteau dinspre Cirque Fantastique din Central Park. Ei bine, nici Rhyme nu era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca unic semn exterior al acelei nopți oribile, tot nu vorbiserăm despre asta, deși părea considerabil mai calm și semăna mai mult cu el însuși decât atunci, după plecarea lui Charlie. Mă simțeam vinovată că nu încercasem mai mult să răzbat până la el. Hai, dragul meu, i-am spus. Sunt sigură c-ai să te simți mai bine dacă dai totul la iveală, indiferent ce se-ntâmplă, sau ce s-a-ntâmplat. Am fost afectați cu toții de plecarea lui tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În albul lor strălucitor, amorași colorați, păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-un râu o broască, melci trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece fluturi de pe Amazoane, albaștri, cu reflexe aurii-verzui Închiși În caseta de sticlă de deasupra pianului. Un motan cu chip de leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i prepar? Ei, și tu acuma! În pat el se bucură că racul căzut din coș a scăpat: „O să intre În canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
era la cercul de aeromodele, tu ești la cercul de muzică. Înveți să cânți la trompetă cu clape, trompetă cu piston, corn și trombon, adică țugtrombon. Țugtrombonul nu-ți place. E la fel de greu ca și la germană. Din pivnițele Palatului răzbate un miros puternic de mere. Te gândești: „Or fi de pe vremea regelui?” Știi că la Palat a stat regele. Ai și niște bani cu regele. Îți Închipui cum se plimba regele prin curtea Palatului. Ca tine se plimba regele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A doua zi, În loc să cumperi cărți, după ce bântui pe Bulevardul Magheru, intri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-se În coborâre pe șoldurile ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o aude pe moașă Întrebând-o ce nume să-i dea și ar vrea să vorbească, dar vorbele i se opresc În gâtlej și-i sună În minte: „Lixandru! Lixandru aș vrea să-l cheme”, degeaba Însă, vorba nu-i răzbate dincolo de buze și moașa Îi pune ea un nume. Vasile și Văsălica Îi rămâne numele. Onica se face bine, copilul crește și, când are cinci ani, se Întorc În sat În casa lui Sâiu prăpădit de inimă rea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după felul În care o ținea strâns pe Fi pe după mijloc că era destul de uimit și de speriat de toată atenția care i se dădea. Până la urmă, Ruby și cu Chanel renunțară pentru că că le-ar fi fost imposibil să răzbată prin buluceala din jurul lui Saul așa că se retraseră la bar către șampania gratis. O să aibă destul timp să-l felicite pe Saul mai târziu, după ce se mai potolea agitația. — Mereu am știut că o să răzbată Într-o bună zi, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi fost imposibil să răzbată prin buluceala din jurul lui Saul așa că se retraseră la bar către șampania gratis. O să aibă destul timp să-l felicite pe Saul mai târziu, după ce se mai potolea agitația. — Mereu am știut că o să răzbată Într-o bună zi, Îi spuse Ruby lui Chanel În timp ce se cățăra pe un scaun de bar. Un chelner apăru cu o tavă cu aperitive. Chanel refuză, dar Ruby nu se putu abține și luă un con minuscul de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am mai văzut de mult. Îmi dădu o tichie. Stătea într-un echilibru îndoielnic pe capul meu. Îmi puse un șal de rugăciune pe umeri. Ridică în aer un nor de praf care dansa într-o rază de soare ce răzbătea prin fereastră. Îmi dădu și o carte de rugăciuni cu legături negre. I-am spus că nu pot să o citesc. Clătină din cap. Ce cârcotaș avem. Te întreb dacă ești evreu, tu îmi răspunzi că nu crezi. Îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile obloanelor. Chiar dacă nu văzuse nimic sau uitase ce văzuse, aprindea totuși veioza, mijea ochii, se ridica În capul oaselor, așeza pe genunchii ridicați o revistă mai groasă, ca săi slujească drept masă de scris, apoi nota ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ministrului și a cocorilor nu era În stare să-și amintească nici măcar titlul articolului. 24 Rușine și vină În curte, mergând pe poteca pietruită ce Înconjura clădirea și ducea la intrarea În clinică, se opri puțin, pentru că de la etajul doi răzbăteau, prin geamurile Închise, prin foșnetul pinilor și al vântului, sunetele violoncelului uneia dintre cele trei bătrâne. Sau poate nu era decât un elev, care repeta același solfegiu, iar și iar. Fima se strădui În zadar să recunoască melodia, stând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În orice caz, era unidimensională. Fima răspunse În gând acestei afirmații cu Întrebarea perpetuă a bătrânului tată al Yaelei: „În ce sens?“ Oricât frământa Întrebarea În minte, nu reușea să găsească un răspuns. Și de dincolo de perete, din apartamentul vecin, răzbătea un cântec vechi, care fusese pe buzele tuturor cu ani În urmă, despre un bărbat pe nume Johnny: N-a mai fost nicicând un bărbat ca Johnny al meu/ Ca bărbatul pe care ei Îl numeau Johnny Chitară. Vocea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i se păru lui Fima naiv și bine intenționat. Fără Îndoială că, În felul său, se străduia și el să repare ceea ce nu putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de vânt aduse cu ea ecoul unui lătrat din direcția Văii Crucii. A Treia Stare este un har la care se poate ajunge numai renunțând la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mazăre și un porumb mic sub numele de legume asortate. Bineînțeles! Asta fusese când m-a adus Ed înapoi de la călărie. Nu a fost o zi bună. De când ați devenit tu și Lisa așa bune prietene? Am încercat să nu răzbată gelozia, știind că era o reacție copilăroasă. Maria nu a remarcat impertinența. Faptul că am împărtășit aventura cu petrecerea origami și prima ta întâlnire cu Ed ne-a legat. Eram ca victimele unei răpiri care au trecut prin traume inimaginabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
avea să-l șocheze Carriego; la Fețe și Măști, din noiembrie nouă sute unsprezece, răspunde cu a treia pagină pe care i-o datorăm, poezia intitulată Mica mască. În pofida polarizării exercitate de cel care cântă niște extramuros porteños, În Mica mască răzbat substanțial la suprafață personalitatea inconfundabilă, accentul ales ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]