5,033 matches
-
școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
primit și în partid. După ce l-a felicitat, între patru ochi, secretarul de partid îl întrebă ce părere are despre Costică Fărocoastă, acum conțopist la primărie. Pentru acest personaj epoca de glorie trecuse. În tonul întrebării, profesorul întrezări posibilitatea unei răzbunări. Dezgustat, dădu din mînă a lehamete. - Nu e decît un nerod. Speriată de perspectiva măritișului ei cu un profesor, în cele din urmă titulara epistolei găsi un inginer. Avea acum mașină, doi copii și un soț care o înșela. Se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea să afle nicicând căci, după ce acea multă vreme se scurse, Încurcătura Încetă să-i tulbure gândurile. În foarte rarele clipe de cumințenie, legat de picior cu un lanț Într-o pușcărie-balamuc, Mihai Enin, omul fără poreclă, urzea planuri de răzbunare Împotriva lui Cel ce Doarme, pe care Îl știa vinovat de toate nenorocirile sale. * * * S-ar putea ca asta să fie ultima dată când te solicit să-mi citești rândurile mâzgălite cu grafia mea de analfabet. Scrisoarea Îți va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui veșmânt - vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era vegheat, pe rând, de multele femei ale familiei. Bătrânul nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era vegheat, pe rând, de multele femei ale familiei. Bătrânul nu-și pierduse cunoștința când fiul său pierdut a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tâlhărea prin codri, ca să inducă, probabil, În eroare poterele. Încheiem aici succintele lămuriri și ne Îndreptăm către rubrica Societatea de azi: „Nu cu foarte mulți ani În urmă, o Întâmplare ce a născut vuiete de indignare, revoltă și dorință de răzbunare a tulburat conștiința multora dintre concetățenii noștri, mai ales ale acelora care avuseseră fete prinse În hora Împrejurărilor de care vom aminti În cele ce urmează. Pentru cei ce erau necopți la data săvârșirii faptelor ori pentru cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zvâcnetelor de sfârșit ale porcinului, dar binevoitorului său prieten. Povestea asta se răspândise destul de repede și mulți, chiar dacă se lăsaseră furați de Întâmplarea deocheată, nu-i dăduseră pe de-a-ntregul crezare, căci fusese azvârlită către urechile lumii, În chip de răzbunare, de către un Îngrijitor al școlii, pe care copiii Îl strigau Figaro din cauza cheliei desăvârșite și apoi o luau la goană pe culoare pentru că omul, chiar dacă nu știa ce Înseamnă acel cuvânt, afla din glasurile micilor diavoli că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și răzbunare când le‐ ncălca și fura cineva din glie. Zâmbetul îl dăruiau cu multă înțelepciune, pentru prunci erau într‐una zâmbitoare și de se nimerea să râdă și ele câteodată se îmbrăcau toți pomii din livezi în floare. Mamele noastre sunt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine, cu mine, ea pregetă. Tu nu o simți: răzbunare vană, refuzul vieții nu‐ ți fură nimic. Tu doar ne ții în hotarul formelor tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră. Auzul ți‐ e doar cu tunet deprins ... Acum mă duc să‐ nsoțesc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
legătură, deși o întreagă mică lume de copii frumoși, așa cum apar în hainele lor scumpe, cu pălăriuța de modă occidentală, se născuseră din unirea lor, multe fete și un singur băiat, Constantin; dar un suflet tare, mergând și până la cumplite răzbunări și până la plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de stăpânire și hotărât a păstra până la sfârșit, cu orice jertfe, puterea. De alta, un om abia matur, frumos, impunător, mândru de ce-i venise din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu mă împiedica să mă treacă toate căldurile de fiecare dată când mă gândeam la Luke. Ceea ce însemna cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine. Cu toate astea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gastronomie, când Chris și-a petrecut brațul în jurul meu și a murmurat „Cum te simți acum?“, am fost în stare să zâmbesc și să spun: —Mult mai bine. Normal că încă nu dormeam bine fiindcă stăteam să clocesc planuri de răzbunare contra lui Luke, dar viitorul arăta mult mai luminos și era încă intact. Nu mai aveam senzația că era o zonă calamitată, așa cum fusese pe cale să devină până nu demult. Am început să savurez din nou lucrurile care mă încântaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama că nu mai eram furioasă pe Luke și pe Brigit. Nu puteam să spun când exact se întâmplase transformarea. Iubirea de frate și iertarea nu te trezesc în mijlocul nopții și nici nu fac triplusalturi în creierul tău. Așa cum fac răzbunarea și ura. Nu stai în pat, complet trează, la cinci dimineața, nu strângi din dinți și nu vizualizezi scena în care te duci la oamenii la care ții cu-adevărat și le strângi mâna. Și le spui... le spui... le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu? am întrebat, nevenindu-mi să cred că femeia aia putea să fie atât de malefică. — Nici eu n-am primit nimic, a intervenit David din spatele lui Phil. Scârba. Dar nu aveam timp să mă înfurii. Sau să-mi calculez răzbunarea. — Câte minute mai am exact? am urlat la Phil, aruncându-mă spre dulapul cu dosare și scoțând mai multe plicuri A4. Douăsprezece cărți. Douăsprezece cărți pe care trebuia să le poziționez și să le prezint, cât mai convingător, în fața echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână nici o clipă! Tocmai pentru că: gratuită, zadarnică, puerilă, vinovată, fictivă. Pentru că pentru că pentru că... Prin urmare: nici o amânare în plus! Va porni imediat, chiar atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
porcăriile astea străine...“ Mateiaș își sufleca mânecile de la pijama... nu, nu mai era eroul... tânăr, preluând, cândva, sfidător, el, tocmai el, numele ostracizat al nevestei. Numele unei familii de reacționari și fasciști și exploatatori! El, veșnicul persecutat refuzase persecutarea altora, răzbunarea. Își asumase numele ostracizat... plătise destul acest provocator orgoliu. Nu, nu mai era imprudentul de altădată... chiar dacă își conserva cu ultimele puteri, da, cu ultimele puteri își prelungea idealurile: era decis, absolut decis să se retragă cu idealurile sale demodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem de adevăr... mă tem de trădare, ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul... Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița matematiciană, franțuzita menajeră a strigoiului, psihiatrul benevol! Și prietena Tori-Taube, perfectul alibi, ca prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la batistă, vru să repete că e obosit, dar renunță. Așa că înlocuitorul reluă atacul. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher, așa vrea conașul din Buenos Aires. Asta vrea el, crimă, plastografie, coșmaruri, răzbunare, tot, tot. Distribuție completă, onorariu asigurat. Adevărul, adevărul! dar merg mai departe și zic: mă tem de adevăr și nici nu mai știu dacă îl vreau. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i deschidă calea. — Uite, s-a înserat, repede mai vine noaptea. Nici măcar n-am izbutit să-i convoc pe toți, dar noaptea îi va aduna, sunt sigur. Noaptea e creatoare, nu-i așa... Noaptea punem noi la cale amăgirile și răzbunarea. Marcu Vancea se depărtase, trecuse pragul ușii, ieșise, nu-i mai asculta. Se oprise, totuși, înainte de a ieși. Se oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o ultimă ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu poți fi ziarist în țara asta cu orice fel de nume, doar știți. A luat numele nevestei, deși era un nume compromis, chiar periculos. Numele unei cunoscute familii de legionari. Ăsta era curajul lui, auziți! Că trebuie terminat cu răzbunările, el va dovedi. Preluând el, victima, numele călăului. A plătit, prostuțul, cât nu merita... Înlocuiri și înlocuitori, domnule Ianuli. O lume prea pitorească, prea interesantă? Plicticoasă, până la urmă?... Irina, știai că Tolea locuia la Gafton? Irina toarnă în pahare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne pe terasă. Răcoarea dimineții o restituie sieși. Așa trebuie reținută, în acest acord de tranziție, lângă un martor sustras spectacolului. Îmbătrânită, dintr-odată, liberă. Răzbunare și bucurie, în tristul triumf. Timpul îi cere, nerăbdător, un semn. Este pregătită. În loc de Postfață la ediția a II-atc " În loc de Postfață la ediția a II‑a" Cartea Românească, colecția Mari Scriitori Români, 2003tc "Cartea Românească, colecția Mari Scriitori Români, 2003
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de o fostă slugă, brutalul țăran Gheorghe. Răzbunarea lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]