2,941 matches
-
nazismului în Germania reprezintă o serioasă punere la îndoială a eficienței sociale a culturii și civilizației, conturând credința că minți cultivate riscă uneori să fie prinse în capcanele ideologiilor totalitare. * În sânul rigorii nemțești a luat naștere Holocaustul; semn că raționalitatea nu este în mod necesar echivalentă cu moralitatea. Pentru registrul etic s-ar putea să avem nevoie de o altă dimensiune a conștiinței noastre. * Timpul creează continuitatea! Poate că dorința noastră de închegare a percepțiilor și gândurilor într-un tot
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înfulecării pe care consumul o aduce cu sine. * Este posibil ca postmodernitatea să rateze cauza marilor căderi în zona subumanului petrecute în secolul XX, ele fiind determinate mai curând de accentul pus pe iraționalitatea omului decât pe pretențiile sale de raționalitate universală. * Omenirea și-a creat propriul mediu în care să-și găsească al său acasă: cultura. Să observăm că o mare parte a culturii s-a ivit chiar în perioadele tinderii către Divinitate. Noul umanism dă seama de o omenire
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ce capătă numele de Istorie) admirându-și chipurile. Închiderea acestei lumi în propriul mod de-a fi, în obsesia față de propria existență, în finitudinea raportării la Istorie, este dezvăluită de valorile pe care le vehiculează, toate modulate după forma umanului: Raționalitate, Egalitate, Fraternitate, Libertate. Omul modern, cu mintea formată pe căutarea Lui Dumnezeu, sufletul său căpătându-și forma în elanul acestei tinderi către Divinitate, se trezește aruncat în anonimatul impersonalului se (care este chiar modul de-a fi al societății) și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
considerabil: liberalismul economic (cu refuzul unor corpuri intermediare între stat și cetățean, care ar putea avea interese particulare, și liberul joc al intereselor individuale ca garant al eficacității economice), care conduce la focalizarea pe individ. Scientismul presupune că știința și raționalitatea sunt în măsură să regleze toate problemele lumii în mod neutru, degajând soluții care se impun tuturor. În acest context economic și ideologic se dezvoltă taylorismul. Taylor a fost întâi muncitor într-o întreprindere mecanică, Midvale Steel Company. A cunoscut
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
să dezvolte strategii. Pentru a preciza conceptul de strategie, Crozier și Friedberg (1977) ne spun că: • actorul nu are decât rareori obiective clare și proiecte coerente; • comportamentul este activ: el este, fără îndoială, constrâns și limitat, dar niciodată direct determinat; • raționalitatea comportamentelor nu se raportează la obiective clare. Nu este vorba de o raționalitate în raport cu obiectivele, ci de o raționalitate definită prin raportare la context și la oportunitățile oferite de acesta. Dacă salariații dezvoltă strategii autonome în cadrul unei situații în care
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ne spun că: • actorul nu are decât rareori obiective clare și proiecte coerente; • comportamentul este activ: el este, fără îndoială, constrâns și limitat, dar niciodată direct determinat; • raționalitatea comportamentelor nu se raportează la obiective clare. Nu este vorba de o raționalitate în raport cu obiectivele, ci de o raționalitate definită prin raportare la context și la oportunitățile oferite de acesta. Dacă salariații dezvoltă strategii autonome în cadrul unei situații în care nu există unicitate a obiectivelor, problema esențială care se pune pentru analiza organizațională
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
decât rareori obiective clare și proiecte coerente; • comportamentul este activ: el este, fără îndoială, constrâns și limitat, dar niciodată direct determinat; • raționalitatea comportamentelor nu se raportează la obiective clare. Nu este vorba de o raționalitate în raport cu obiectivele, ci de o raționalitate definită prin raportare la context și la oportunitățile oferite de acesta. Dacă salariații dezvoltă strategii autonome în cadrul unei situații în care nu există unicitate a obiectivelor, problema esențială care se pune pentru analiza organizațională este cea a puterii. Puterea unui
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
această explicație prin norma de internalitate va căpăta o orientare diferită o dată cu Beauvois și Dubois (1988). Pentru Jellison și Green, valoarea explicațiilor interne pare să se întemeieze pe o valoare afectivă. Pentru Beauvois și Dubois, valoarea explicațiilor interne își găsește raționalitatea în practicile de evaluare. Beauvois și Le Poultier justifică această legătură în două fraze bine formulate: "Ceea ce fac oamenii este reflectarea a ceea ce sunt și trebuie să le fie atribuit. Iar ceea ce trebuie să li se întâmple în organizație este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
mai presus de discurs. Acumularea de cunoștințe în sine a fost întotdeauna privită cu suspiciune, formarea fiind înțeleasă asemenea unei călăuze în catalizarea unei experieri ce nu putea fi autentică dacă nu îndeplinea două condiții: aceea de a respecta o raționalitate proprie unei anume spiritualități (ceea ce presupunea un antrenament al minții mai ales pe calea raționamentului) și, respectiv, aceea de a avea un caracter personal, de a fi pe deplin asumată interior. Prin urmare, era vorba de o inițiere ce pretindea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Lucrările care au mai fost publicate de aceeași emigrație rusă au adus în mod constant în atenție o altă folosire a termenilor, o manieră inedită de punere în legătură a cuvintelor și ideilor, care aducea în atenție existența unei alte raționalități în spațiul european decât cea apuseană, care era de altfel considerată până atunci singura existentă și validă. Un al doilea aspect este o importantă schimbare a instrumentelor hermeneutice cu care a început să se ope¬reze în a doua jumătate
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în Răsărit. Precizări mai recente au venit să clarifice înțelesul folosinței termenului de filosofie în spațiul bizantin, reușindu-se într-o bună măsură să se iasă din fundătura interpretativă la care ajunsese exegeza clasică bizantină. În primul rând trebuie găsită raționalitatea sub care se justifică dubla atitudine a bizantinilor față de filosofie: respingere și în același timp utilizarea căilor și mijloacelor sale expli¬cative. De folos este aici precizarea oferită de Nikos Matsoukas, care observă că această situație își are întemeierea în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
existe doar un singur Zeu. Este motivul pentru care apologeți precum Iustin Martirul și Filosoful au afirmat că Logosul nu a fost cunoscut oamenilor doar prin Întrupare, ci și pe cale naturală, mai precis prin modalitatea în care s-a conturat raționalitatea filosofiei grecești. Nevoia de precizare a înțelesului dogmei, ca expresie a inefabilului Realității de dincolo de ființă, a dus însă la părăsirea abordării conceptuale și adoptarea unei căi în care afirmațiile au ca scop indicarea unei realități mai presus de ele
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
divine în ordine pământească, toate nivele ierarhice inferioare până la cel mai de rând locuitor al imperiului urmau aceeași atitudine. Și intelectualii, oricât de rasați ar fi fost, nu se putea sustrage atitudinii de smerenie, căci ar fi făcut-o împotriva raționalității sub care funcționa orizontul cultural în care activau. Originalitatea cu orice preț se dovedea un fapt extrem de primejdios și în plus lipsit de sens, așa că această obsesie a vremurilor moderne este practic inexistentă în filosofia bizantină. Filosoful bizantin nu scria
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ortodoxia creștină înseamnă un neîncetat apel la criteriul oferit de tradiție în trăire), chiar dacă acest exercițiu nu a fost întotdeauna făcut sub acest nume. Există desigur diferențe, schimbări și evoluții în felul în care s-a făcut filosofie în Bizanț. Raționalitatea sub care aceste noutăți se conturează este însă alta decât cea care a întemeiat istoria filosofiei în Apusul Europei. Apelul la tradiție atât în ceea ce privește înțelepciunea din afară — clasicismul grec — cât și cea din interior — sursele scripturale și patristice, face ca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
alternativa realism—nominalism, atât în Apusul medieval târziu și renascentist timpuriu, cât și în Bizanțul secolelor XIII și XIV (fără a mai menționa că de fapt discuția reprezenta o chestiune foarte veche pentru filosofa bizantină). Diferența majoră stă însă în raționalitatea sub care s-au conturat cele două orizonturi filosofice. Scolastica apuseană a dus cu sine o folosire ce se dorea cât mai exactă a conceptelor filosofiei, însă această precizie răspundea mai degrabă de necesitatea argumentărilor de tip logic formal puse
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sub care ar trebui să stea o gândire corectă din punct de vedere logic. Însă atât termenii filosofiei unuia cât și a celuilalt au fost folosiți într-o manieră constantă și relativ identică pe parcursul întregii evoluții a filosofiei în Bizanț. Raționalitatea sub care stătea o asemenea relație cu cei doi clasici ai antichității se dovedește a fi dublă. Exista pe de o parte o grijă deosebită în dobândirea unei cunoașteri cât mai precise a textelor anticilor, fapt ce implica o atitudine
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru ceilalți, întrucât Suprema Ființă, Dumnezeu, este înfățișat ca o multitudine de Persoane care împărtășesc aceeași Natură comună. Gândire ereziarhă a primelor secole creștine a venit din eșecul de a înțelege implicațiile unei asemenea înfățișării a divinității, atât din perspectiva raționalității grecești sau a religiozității ebraice, formulările, pe care diferitele postulate eretice de la nestorianism la gnosticism le-au făcut, dovedind aceasta. Bizantinii, chiar la originile culturii pe care au întemeiat-o, au simțit ca pe o nevoie majoră precizarea modului în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care era dominat de înțele¬gerea neoplatoniciană a divinității, așa cum era formulată de Plotin, viziunea creștină părea a însemna o încălcare a regulilor după care trebuie înțelese caracterele Unului, accentul fiind pe suprema sa simplitate. Mistica neoplato- niciană își revendica raționalitatea din regulile pe care clasicismul filosofic grec le stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
filosofic grec le stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu se putea accepta din prisma raționalității sale că divinul ar putea asuma trup, cu tot biologismul și limitele proprii ființării umane așa cum găsim în textele lui Porphyrios. Nici tradiția religioasă ebraică nu putea accepta o doctrină care punea sub semnul întrebării monoteismul radical de care era
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Vladimir Lossky sau Christos Yannaras textelor Răsăritului. Stăniloae afirmă că o atentă lectură a textelor bizantine din posteritatea lui Dionisie dovedește că apofatismul nu a fost la modul singular cheia de boltă a teoriei despre cunoaștere în spiritualitatea bizantină. Dimpotrivă, raționalitatea sub care putem descoperi calea cunoașterii așa cum au înțeles-o bizantinii trebuie înțeleasă ca o formulă de echilibru și de compensare reciprocă între apofatism și catafatism. Deși este recunoscută de bizantin privilegierea apofazei în obținerea cunoașterii, acest fapt nu înseamnă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
persoane concrete. Prin complementaritatea catafazei cu apofaza în ascensiunea cognitivă se ajunge la o stare a cunoașterii ce îmbracă caracterele iconicului, căci în fond realitățile contemplate în treptele superioare ale înaintării minții în supralumina dumnezeiască au un caracter paradoxal dincolo de raționalitate sau iraționalitate. Iconicul înseamnă putința de a indica fără a descrie, sau mai bine spus, a indica ceea ce nu se poate descrie. Așa cum scrie Yannaras, apofatismul ca iconism analogic constituie o transcendere a metodologiei cunoașterii speculative, atât a demersului analogic
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cu totul altă înfățișare în perspectiva logicii Întrupării și a dezvăluirii unui Dumnezeu tripersonal. Simbolismul bizantin al experienței luminii câștigă o altă dimensiune și prin exploatarea tradițiilor filosofice grecești, mai ales a dezvoltărilor înregistrate de doctrinele neoplatonice. Insistența pe o raționalitate, pe un Logos prezent în aceste experiențe cognitive a făcut ca simbo¬lismul luminii și al întunericului să devină o preocupare pentru filosofie la fel de mult ca și pentru mistică. Impli¬cațiile pentru filosofie sunt ample, punându-se în discuție o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
experiența luminii și mai cu seamă în a întunericului dumnezeiesc, această afirmație trebuie înțeleasă mai degrabă ca o maximă prezență a facultăților rațiunii care iau forma supraraționalului. De aceea spiritualitatea bizantină a fost mereu preocupată de satisfacerea exigențelor pe care raționalitatea vechii filosofii grecești le impunea. Chiar sintagma pe care ne-am permis să o folosim în acest context, cea de „experiență cognitivă”, vrea să dea seama de valoarea pe care o dădeau bizantinii cunoașterii: în același timp, exercițiu al rațiunii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cunoștință. Există un progres în cunoaștere, însă natura acestuia este de cu totul altă dimensiune decât atunci când afli care este suma unghiurilor unui triunghi, de pildă. Este o formulă pe care o cunoaște tradiția liturgică românească ce sugerează foarte bine raționalitatea acestei modalități de experiență cognitivă: „...și la cunoștința Adevărului să ajungă”. Iată nu numai că, cu Adevărul trebuie să faci cunoștință, însă peste aceasta, este vorba mai întâi să ajungi la putința de a face cunoștință. Omul, în întregul său
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însă să atingă starea minții ce este desemnată prin conceptul de înțelepciune, atunci depășește cele ale filosofării ca act discursiv către filosofarea ca theorie, contemplația supraculturală, sau mai exact, meta-culturală. Este aici un „program” cultural paradoxal, deși perfect întemeiat pentru raționalitatea bizantină: cultura, ca o „îngroșare” a trupului, ca o haină cu care omul se acoperă pentru a-și acoperi goliciunea și neputințele cunoașterii sale căzute, cultura ca pedeapsă pentru actul de autonomizare a omului, trebuie să devină o haină străvezie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]