2,603 matches
-
mai bun costum. Costumul negru, pe care îl purtase pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde faima și succesul îi zâmbiseră, înainte să-și piardă averea, iar sănătatea să înceapă să i se degradeze. Câtă eleganță și cât rafinament, câtă boemie și dragoste putea simți în materialul sacoului său, care-i emana amintiri ce parcă fuseseră un vis. Și-a aranjat cravata, și-a luat perechea de pantofi care încă lucea și și-a lustruit-o cu o cârpă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
autori „sudici” - Mateiu Caragiale și Ion Barbu, printre alții, ei Înșiși rod al acelei psihologii și civilizații balcano-orientale. Extrem de rare, de „exotice” și, bineînțeles, extrem de atractive pentru unele spirite „rafinate”. Dar, În fapt, nu e vorba de nici un fel de „rafinament” aici, ci mai degrabă de o predispoziție afectiv-morală care vine din educație, din ambient, dar și din fire - acea „fire” genetică, reflexele subconștientului exersate și formate În generații, care-ți oferă necesarele arme de apărare sau de adaptare la condițiile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1989 nu mai rămăsese mare lucru. Mai erau În primii ani ai comunismului meseriași sau restauratori care-și știau meseria dinainte. Cu timpul, au dispărut, iar cei care le-au luat locul nu mai aveau nimic de-a face cu rafinamentul de viață precomunist. Mi-a spus un francez, la scurt timp după revoluție — și avea dreptate —, că În restaurantele românești, chiar În cele mai bune, se mânca la fel ca la cantină, singura deosebire fiind de preț. Gusturile s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e vorba de ceva foarte ușor, fără concept și fără bătăi de cap), voi da un răspuns afirmativ. Ai autoritatea să o faci, pentru că nu mă pot adresa altcuiva, care desigur nu mă va Înțelege. Este o subtilitate (este un rafinament cu caracter pur spiritual), care o apreciez și care Îți este pur personală. O marți oarecare. Cele cuvenite familiei. Te rog să primești sentimentele mele deosebite, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data=”7 apr. 1971” desc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai multe amănunte. Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca realizare urbanistică. Un perimetru rectangular, 110 m x 68 m, înconjurat de o salbă de clădiri istorice, aparținând familiilor aristocrate - fațade lucrate, ai zice, de o mână de bijutier nebun, pasionat de arta detaliului, atâta suplețe, eleganță, bun-gust și rafinament, cum nu-mi amintesc să fi văzut până acum în alte locuri. Este, cred, cea mai frumoasă piață din Europa, o spun, desigur, fără să uit Piața San Marco din Veneția și Piața San Pietro din Roma. (Dar Italia, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
activist de partid, general de securitate și secretar c.c., fusese unul dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul, fanaticul și „cam prostul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este cunoaștere de noapte, cu tot ce decurge de aici. Cititorul nu trebuie însă să știe ce anume riscă poetul, e de ajuns să aibă pe masă minereul adus de scufundător. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat În ce relație ești cu critica literară? Te vede, te citește cum trebuie? Ce s-a spus despre tine și tu nu ești de acord? Ce ai fi vrut să se spună și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de mai mulți oameni. Iau lucrurile așa cum sunt, fără exagerări într-o latură sau alta. "Teme-te a doua zi după succes" e o deviză care stă mereu în atenția mea. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cultivat, cunoscător de istorie, iubitor de muzică și colecționar de obiecte alese, amator de flori. Grădina de la Predeal era muncită de mâinile lui. Ca tot omul, are și defecte decurse din calitățile lui: autoritar la exces, încrezut, pătimaș, lipsit de rafinament social, solitar, adică necunoscător de lume civilă și de politică, exagerat și chiar pornit. Trei ani de zile persecuțiunile regelui l-au urmărit într-așa chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să-i vorbească la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
suculenta vorbirii țărănești, din adâncimea de cuget a proverbelor și a zicătorilor, din căldură umanismului folcloric au crescut poveștile, povestirile și amintirile lui Creangă. Prin forță talentului sau, scriitorul a realizat această ‘‘sinteză de originalitate’’ care depășește, ca subtilitate și rafinament, realizările anonimului sau înaintaș. ‘‘ Creangă este o expresie monumentala a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeste poporul român, sau, mai simplu, e poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune. Ion Creangă este, de fapt
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
după monografiile despre Blaga și Arghezi, după cele trei tomuri dedicate literaturii interbelice, publica Pâinea noastră cea de toate zilele (1981), Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984) și Al doilea suflu (1989), cuprinzând eseuri și studii de mare rafinament, cuceritoare. Prea puțin îi interesa pe „desantiști“ că odinioară Crohmălniceanu fusese dogmatic, că utilizase limba de lemn a criticii ideologice, când ei citeau cu mari delectări ce scria el acum. A fost la mijloc, desigur, și recunoștința pe care i-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era, artistic vorbind, de mare rafinament. Cea mai originală scriere a lui Velea este însă relativ târzie și de aceea mai puțin discutată. Scriitorul nu se mai afla în centrul atenției comentatorilor literari. Mă refer la volumul Vorbă-n colțuri și rotundă (1973), greu clasificabil ca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am nouă servitori și, în plus față de aceștia, îl mai am și pe Îl Brancaccio 138, un capelan, un scrib, și șapte căi, astfel cheltuindu-mi tot salariul. La început, atunci când am ajuns, am dorit să trăiesc în splendoare și rafinament, invitând oaspeți, servindu-i cu trei sau patru feluri la masă, folosind tacâmuri de argint, și alte astfel de lucruri. Apoi am realizat ca cheltuiam prea mult și nu eram cu mult mai bogat, așa că am decis să nu mai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
genial de acum aproape două secole. Pasiunea temperată cu care Dan C. Mihăilescu revelează romanul de iubire ce stă închis în corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, evidențiind firescul legăturilor lor umane, făcând din acest eseu o demonstrație de rafinament și inteligență analitică. ROMANUL MITULUI EMINESCU (Florina Ilis) Nu era o vorbă lipsită de sens aceea care atrăgea atenția asupra faptului că există atâția Eminescu câți exegeți îl prezintă (îl analizează, îl receptează) în studii sau monografii ce poartă, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unui polemist hotărât să nu lase a fi cu nimic pătată imaginea acestui poet care, zice domnia sa într-un loc, "este cel mai analizat și mai discutat scriitor român, plecându-se de la teribilisme de șanț și până la exegeze de mare rafinament", comentariile angajându-i, patetic adesea, atât pe denigratori, cât și pe adulatori. Dan Mănucă se exprimă cu destulă vehemență la adresa acelora care "pun în circulație adevărate bazaconii (adică fărădelegi)", care "nu pot fi luate în serios ci, deocamdată, numai persiflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din perspectiva judecării implicațiilor filosofice. Exegetul însuși și-a construit un sistem de gândire, personal, asupra sensurilor și semnificației umanității în marea dinamică existențială cosmică, având ca sprijin tocmai ideile poetului, pe care le dezvoltă într-un discurs eseistic de rafinament și subtilitate interpretativă. Domnia sa, odată cu atâția alți comentatori ai creației eminesciene, observă că există un fir ideatic foarte pregnant, bine strunit, ce traversează întreaga creație a lui Eminescu, dându-i unitate și consistență. Desigur, poemul Luceafărul este cel ce dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul de icoană pentru sensurile de imagine artistică, așa încât comentariul efectuat asupra contextelor în care cuvântul imagine se evidențiază, pune în lumină rafinamentul cu care Eminescu modernizează exprimarea poetică. Cel din urmă eseu pare oarecum detașat de formula discursului celor anterioare, adică de un mod analitic de cercetare a cuvintelor în sine, utilizate însă în contextul imagistic al poeziei eminesciene. Reflexe ale teologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mandolinist. Cam aceleași poezii au fost traduse și în limba franceză, ceva mai târziu, iar cei care s-au aplecat asupra lor au crezut, pe bună dreptate de altfel, că au de-a face cu un șansonetist, e adevărat, de rafinament și de aleasă calitate. Eugen Simion se radicalizează net față de o asemenea prezentare și cată, cu argumente irefutabile, a-și manifesta "dorința de a cântări estetic creațiile omului total al culturii românești", nu propunând un Eminescu nou (Un nou Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dar nu ești decât groaznic de derutat, de confuz. Și cel mai important lucru e că dai impresia că n-ai crezut niciodată în cultură. A fost doar ceva de bonton. La modă cândva. Te câcâiai cu literatura, pentru că toate rafinamentele astea puteau deveni, la o adică, o sursă de parvenire. Iar acum maimuțărești un soi de hedonism pârțâit, deși nu ești decât un cufurit regretabil. Altă variantă ar fi că nici nu crezi în ce spui. Azi dă bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimic mai mult. O literatură a prezentului trebuie să lege, să-ți explice. Nu să te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După mine, poezia înseamnă un anume rafinament și un standard de viață ridicat. Și lipsa grijilor. Întotdeauna, poezia a fost privilegiul aristocrației. Însă nici sintagma poezie-sărăcie nu e lipsită de adevăr. Se spune că și parazitul e, în absolut, tot un aristocrat. Pentru că nici unul, nici altul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea unui dialog sensibil și tangibil cerințelor și așteptărilor noastre, rămânea, prin excelență tata. Era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost totuși de un oarecare interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său și materialul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sigur era un caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe celălalt scaun. Erau față în față, îi despărțea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]