2,445 matches
-
său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a cuceri Sicilia de la sarazini. Răsculații au primit ajutor financiar și militar de la Perenos, ducele bizantin de Durazzo, revolta durând vreme de cîțiva ani, fără să fi avut loc o confruntare decisivă
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
nou în 1078, având alături pe Godefroi de Conversano și pe Petru al II-lea de Trani și bucurându-se de sprijinul principelui Iordan I de Capua, fiul lui Richard I. O pace separată s-a încheiat cu Iordan, iar rebeliunea, care inițial era foarte bine organizată, s-a desființat în 1079. Abelard a fost exilat în 1080. El a călătorit la Constantinopol împreună cu fratele său Herman, cei doi fiind întâmpinați cordial de către împăratul Alexios I Comnen, de asemenea inamic al
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă în vara lui 1083, Iordan a trecut la conducerea unor nobili nemulțumiți aflați în stare de rebeliune față de Roger I. Tatăl său a revenit și imediat a luat măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
fii ai săi au fost exilați, iar Petru Orseolo s-a suit pe tronul Ungariei fără probleme în 1038. Noul rege a adus la curte nobili străini, a promovat o politică autoritară, ceea ce a dus în cele din urmă la rebeliune și înlocuirea sa de pe tron cu un alt membru al casei regale, Sámuel Aba . Petru a recucerit tronul în 1044 cu ajutorul împăratului Sfântului Imperiu Roman, Henric al III-lea, dar a fost obligat să accepte statutul de vasal al acestuia
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pentru furajarea animalelor. Pescuitul și vânătoarea au contribuit de asemenea la bunăstarea oamenilor de rând, țăranii având dreptul să vâneze în pădurile care acopereau regiuni întinse ale regatului. Coloman a trebuit să facă față în timpul domniei la cel puțin cinci rebeliuni inițiate de fratele său. În cele din urmă, pentru ca să asigure fiului său succesiunea la tron, Coloman a hotărât în jurul anului 1113 să-și orbească fratele răzvrătit, Álmos, și pe fiul acestuia din urmă. Fiul lui Coloman, Ștefan i-a succedat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
lui, Gertrude de Merania. Ea i-a sprijinit în mod deschis la curte pe rudele sau compatrioții săi, ceea ce a dus în final la asasinarea ei de către un grup de nobili locali în 1213. În regat a izbucnit o nouă rebeliune în vreme ce regele lupta în Țara Sfântă în Cruciada a cincea . În cele din urmă, mișcarea așa-numiților „szerviens” (servitori regali, mici proprietari de pământ care erau supuși direct regelui) l-a obligat pe regele Andrei să emită Bula de aur
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Lazăr al Serbiei și Ivan Srațimir al Bulgariei au fost obligați pe rând să accepte suzeranitatea lui Ludovic, deși ei s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva dominației maghiare. Voievodul Bogdan s-a numărat printre cei care au inițiat rebeliuni încununate de succes împotriva Regatului Ungariei, ceea ce a dus la cucerirea independenței Moldovei. Suzeranitatea lui Ludovic asupra Moldovei a fost restaurată doar după alegerea sa ca rege al Poloniei în 1370. Celălalt principat român, Valahia, care își cucerise la rândul
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
războiului țărănesc, s-au organizat și i-au înfrânt în cele din urmă pe răsculați. Doja și alți rebeli au fost executați în mod sălbatic, dar forța de luptă a Regatului Ungariei a fost definitiv compromisă. Sub puternica impresie a rebeliunii, Dieta a votat în 1514 legi prin care i-a condamnat pe iobagi la legare de glie pe viață și a crescut din nou obligațiile lor în muncă. Pedepsele corporale au devenit o practică comună la îndemâna nobililor. S-a înregistrat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Incapacitatea de a se menține în Asia Mică și înfrângerea de la Poitiers din 732 au stopat expansiunea islamică. Califatul Omeiad a înfruntat o serie de probleme, precum imensitatea teritorială, particularismele tribale, contestări ale clanului Banu Hashim. În 747 are loc rebeliunea lui Abu Muslim în Chorasa. În 750 , omeiazii sunt înlăturați și ia naștere Califatul Abbasid, condus de Abu Al-Abbas. Al-Mansur se remarcă ca fondatorul Imperiului Abbasid. Acesta a securizat Califatul Abbasid, fratele său, Abu al-Abbas , exterminând tot omeiazii, cu excepția prințului
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
au încurajat convertirea la islam a populațiilor suspuse. Au avut ca centre Bagdadul, Samara și Merv, în Persia. Au stimulat sinteza culturii arabe. Au înfruntat probleme precum dificultatea guvernării, particularismele provinciale, contestările majore. În 786 a avut loc o altă rebeliune șiită la Mecca ce a fost reprimată. Șiiții s-au refugiat în Persia și Maghreb, fondând Regatul Idrisizilor în Maroc. Fatimizii, din 909 până în 1171, au pornit din Tunisia, ocupând Egiptul și menținând titlul de califi. În timpul domniei lui Harun
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
pe baza unui stat bine sudat. El a revenit pentru a verifica progresele înregistrate de fiii săi în 1140, după care a mers la Ariano, un oraș situat în centrul posesiunilor sale peninsulare (și, de asemenea, unul dintre centrele de rebeliune din trecut). Acolo, el a promulgat marele act legislativ care reglementa toate chestiunile siciliene. Prin acesta, regele și sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor (mereu pasibili a se răscula). Pe când se afla acolo, pentru
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron a lui Simon însuși. Însă înainte ca Simon să se impună, rebeliunea a fost reprimată. Participanții la insurecție au fost nevoiți să îl elibereze pe rege și să se retragă la castelele lor. Iertarea le-a fost acordată doar cu condiția de a pleca în exil și mulți dintre ei, inclusiv Tancred
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
petrecut mai mult de un deceniu, începând de la încoronarea sa și până la promulgarea Assizelor din Ariano, emițând o serie de legi, prin care intenționa să asigure o guvernare centralizată, care să asigure statul său împotriva multiplelor invazii și să reprime rebeliunilor principalilor vasali: Grimoald de Bari, Robert al II-lea de Capua, Rainulf al II-lea de Alife, Sergiu al VII-lea de Neapole etc. Cu ajutorul amiralului său George de Antiohia, Roger a purces la cucerirea Mahdiei, în Africa (Ifriqiya), luând
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Constituțiile din Melfi au fost constituite pentru instaurarea unui stat centralizat. De exemplu, cetățenilor nu le era permis să transporte arme sau armuri de război în public dacă acestea nu se făceau sub comanda regală. Un rezultat al acestor măsuri, rebeliunile s-au redus. Constituțiile au transformat Regatul Siciliei într-o monarhie absolută, prmul stat centralizat din Europa apărut din feudalism; de asemenea, măsurile fixau un precedent pentru primatul legii scrise. Cu relativ mici modificări, "Liber Augustalis" a rămas baza legii
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
a creat în Albania un protectorat pentru Regatul Siciliei: în 1272 el a fost încoronat ca rege al Albaniei. El chiar manifesta intenții de cucerire a Constantinopolului. Opoziția localnicilor față de oficialitățile franceze și de taxarea excesivă, combinată cu incitările la rebeliune venite din partea a diverși agenți ai Coroanei de Aragon și ai Imperiului Bizantin, a condus la episodul insurecției numite Vecerniile siciliene și la succesul invaziei regelui din 1282. Războaiele care au rezultat de pe urma "Vecerniilor siciliene" au durat până cînd s-
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Răscoală păgâna a lui Vata a fost o rebeliune a ungurilor din 1046, care a dus la detronarea regelui Petru Orseolo, martiriul Sfanțului Gerard și reinstalarea la conducerea țării a dinastiei Árpád. Creștinismul a fost adoptat în Ungaria de regele Ștefan I. La moarte lui din 1038, el a
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
creșterilor de taxe și a implicării mai active în politica externă decât în cea internă. Țăranii maghiari, care erau în cea mai mare parte încă păgâni, l-au suspectat pe Petru că vrea să închine țară Sfanțului Imperiu German. În timpul rebeliunii din 1041, cumnatul lui Ștefan, Samuel Aba, a preluat conducerea țării și l-a detronat pe Petru. Acesta din urmă a fugit în Bavaria. În exil, Urselo s-a aliat cu regele german și Împărat Român Henric al III-lea
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
tronului, în special al celor care nu renunțaseră la pagânism, si aceasta în ciuda faptului că András se creștinase (Levente rămăsese păgân). După reîntoarcerea lor, a izbucnit o răscoală, pe care András și Levente au sprijinit-o la început. În timpul acestei rebeliuni, nobilul păgân Vata (ori Vatha) a preluat conducerea unui grup de răsculați care doreau abolirea creștinismului și revenirea la credințele strămoșeșeti păgâne. În conformitate cu legendă, Vata și-a râs capul, și-a lăsat trei cozi (în conformitate cu tradiția maghiară păgâna) și a
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
dintre Utica și Cartagina au început să sufere după Primul Război Punic, o dată cu revolta mercenarilor care au fost nemulțumiți deoarece nu și-au primit compensațiile băneșți pentru serviciul lor în Cartagina. Utica nu a dorit să se implice în această rebeliune, dar forțele libiene conduse de Spendius și Matho au asediat și cucerit orașul. Generalii cartaginezi Hanno și Hamilcar au venit să elibereze Utica și au fost victorioși după un asediu de scurtă durată a orașului. Utica a fost, din nou
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
de Bod Denard - francofonii din „6 Commando”, ai lui „Black Jack” Schramme - „10 Commando” și compania anticubaneză a lui William "Rip" Robertson. Mai târziu, în 1966 și 1967, unii dintre mercenarii lui Ciombe și jandarmi din Katanga au declanșat două rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut și cu supranumele de "Harald Hardrada" („Conducătorul dur”), care a sosit la Constantinopol în 1035 și s-a angajat în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din urmă recrutându-și pe unii dintre frați . Tinerii Czarniecki au luptat sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru înăbușirea rebeliunii cazacilor lui Marko Jmailo (Marek Żmajło). În anii care au urmat, Stefan a luptat în Războiul Polono-Suedez împotriva lui Gustav Adolf . Unitatea de cavalerie ușoară din care făcea parte a fost utilizată în acțiuni de recunoaștere, diversiune și efectuarea de
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
ilegală a banilor. Czarniecki a participal la ultima sa campanie militarăîn 1664. El a participat la un nou conflict cu Rusia, dar polonezii au fost nevoiți să ridice asediul cetății Hluhiv și să se replieze pentru ca să facă față unei noi rebeliuni a cazacilor conduși de Ivan Sirko. Pe 22 iulie 1664, Czarniecki a fost numit voievod al Kievului, iar pe 2 ianuarie 1665 a fost numit hatman de câmp al Coroanei. Mai înainte chiar ca să primească vestea numirii ca hatman, el
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
a întors armele împotriva Germaniei, iar baronul se sinucide. Corina este lăsată să fugă, dar este împușcată de un militar de la paza Ambasadei. Înaltul Comandament German ordonă Grupului de Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
și a Lituaniei, „Potopul” descrie la o serie de războaie de la mijlocul secolului al XVII-lea care a ruinat statul polono-lituanian. "Potopul" se referă la invazia suedeză și ocuparea jumătății vestice a statului polono-lituanian în perioada 1655 - 1660 și la rebeliunea cazcilor conduși de Bogdan Hmelnițki din 1648, care avea să faciliteze invazia rușilor în timpul războiului ruso-polonez din 1654-1667. Prin Tratatul de la Wehlau (Znamensk semnat pe 19 septembrie 1657 în timpul Potopului între Polonia și Brandenburg-Prusia, Prusiei îi era oferită independența în schimbul
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]