3,356 matches
-
doilea război mondial, din el rămânând doar câteva ziduri de incintă și bucăți ruinate de pereți. În următorii 20 de ani, ruinele au stat în ploaie și zăpadă, iar locuitorii au luat piatră din ruine. Complexul de la Ruginoasa a fost reconstruit în perioada 1967-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă și doar un bastion în partea de nord-vest. S-a reușit integrarea în ansamblul muzeistic a doar 13 ha din cele 27 ha pe care le avea
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
ființat aici o colectivitate evreiască de remarcat. Începuturile Haifei moderne, așa cum este cunoscută în zilele noastre, datează din timpul stăpânirii otomane. În anul 1761 domnitorul autonom al Galileei, Dahr al Omar, a dărâmat vechea cetate (Haifa Al Atika) și a reconstruit-o, in zona unde se află în prezent Orașul de jos. Anii aceia au reprezentat începutul creșterii însemnătății strategice și economice a Haifei în detrimentul orașului vecin, Acra (Akko). În cursul secolului al XIX lea, orașul s-a lărgit, mai ales prin
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
totalitate greco-catolică)precum și existența unei biserici și a unei case parohiale, comunitatea fiind păstorită de doi preoți greco-catolici: preotul Ioan și preotul Nicolae. În anul 1814 a fost construită biserica greco-catolică din lemn cu hramul Sfântul Nicolae, casa parohială fiind reconstruită din lemn în anul 1832 în timpul păstoririi preotului greco-catolic Onu și mai apoi din piatră și cărămidă în anul 1901 în timpul păstoririi preotului Teodor Sasu. La evenimentele din anul 1848, țăranii din satul Fărău au luptat în oastea lui Avram
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
de lemn menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peșteră, care "provocau adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost reconstruită ultima dată la 1797. În 1992 se construiește alături o biserică nouă și un schit de călugărițe ortodoxe "Sfântă Paraschiva". În incinta mănăstirii se află vesmintele sfintei și două icoane foarte vechi. Aproape de mănăstire, jos pe vale, lângă Huda lui
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
localități de pe Valea Mureșului, trăind peste o sută de ani departe de satul lor, păstrând totuși credință lor catolică. În anul 1749, călugărul Berecky Hiarion întemeiază noul Bulci, căutând pe urmașii celor care au părăsit satul în timpul năvălirilor otomane și reconstruind vechea biserică. Bulciul este declarat parohie romano-catolică. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea aduce în Bulci stăpânirea Regimului Regesc Maghiar. Familia Mocioni a avut mai multe proprietăți în Banat iar a doua ca mărime se află la Bulci (com. Bată, jud.
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
consolidarea ocupației, încep operațiunile de repopulare, de modernizare a sistemelor de regularizare a apelor, de comunicație, de producție, etc. În 1772 a fost schimbată vatra satului, datorită unor mari inundații ți pericolului pe care-l reprezentau revărsările Mureșului. Păulișul este reconstruit după principiile urbanistice moderne, în sec. XVIII-XIX se construiesc principalele edificii ale satului, în 1780 fiind înființată școala românească. În anul 1812 Păulișul a fost declarat târg. În 1752 Vechiul Păuliș avea 113 familii, iar în 1839 are loc colonizarea
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
prosperitatea comunei. În acest fel, repede economia și cultură comunei a luat-o la vale. Situația s-a îmbunătățit după căderea comunismului, pentru că statul a vandut casele nemților (până atunci date în chirie), locuitorilor satului, noii proprietari refacandu-le și reconstruindu-le, iar prin asta înfățișarea satului s-a schimbat. Din fostele case tradiționale șvăbești, nu se mai disting multe! Case colorate și acoperișuri trase în jos în tipicul caselor românești, domină acum peisajul comunei. Nu mai este înfățișarea acelei comune
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
o bună stare de sănătate este obligat să efectueze măcar o dată în viață pelerinajul ritual la Mecca, sau mai bine spus, la Al-Ka'ba, o construție aproape cubică , despre care tradiția islamică spune că a fost construită de Adam și reconstruită mai târziu de către Abraham (ar.: Ibrahim) împreună cu fiul său, Ismail. Ramadan-ul, a noua lună din calendarul islamic, celebrează perioada în care profetul Muhammad a primit revelația coranică. Timp de aproximativ 30 de zile, musulmanii adulți trebuie să postească din zori
Cinci Stâlpi ai Islamului () [Corola-website/Science/300315_a_301644]
-
loc, probabil, pe vremea Împărătesei Maria Tereza. Alte surse (Apud Lupuț) relatează despre o posibilă incendiere a satului, ca urmare a unei invazii tătare, 1717, ăn în care localitatea își avea vatra în "Vacenii." După acest eveniment, sătul a fost reconstruit, extinzându-se mai spre sud-est, pe la Ponoare până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au zidit această sfântă și dumnezeiască biserică prin cheltuiala sfinției sale Popa David of Breaza, Rafira presvitera, preot Oprea, Maria
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Crivina, avea în compoziție satele Crivina și Fânari, cu o populație de 793 de locuitori, având o școală înființată în 1888 cu 57 de elevi (toți băieți) în 1893 și o biserică clădită în 1794 de locuitorii satului Crivina și reconstruită în 1840 de moșierul Dimitrie Ioanidis. Satul Poenarii Apostoli era reședința unei comune formată din el și din satele Poenari și Gorgani, având în total 849 de locuitori, o școală mixtă și 2 biserici (una datând din 1820 și una
Comuna Gorgota, Prahova () [Corola-website/Science/301678_a_303007]
-
Mânzăul, Moiseni, Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Sultanul, Țaporiștea, Valea Bradului și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care 18 fete) și o biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și în satele vecine. Fiind comună de munte, satele sale răsfirate au fost reconfigurate de
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
care a fost găsit în vechea vatră a satului, datorită mărimii lui nu a putut fi transportat decât după topirea și turnarea în alte trei clopote, care sunt și astăzi în biserica evanghelică. Astfel după surse săsești biserica a fost reconstruită pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai mult împotriva cotropitorilor. Sașii au numit satul Neudorf (dupa unii ei nu au făcut altceva decât au tradus în germană denumirea
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
medievale s-au găsit materiale ceramice cu urme de arsură din epoca fierului și ceramică din secolul al VI-lea. În secolul al XIV-lea se construiește o bazilică gotică trinavată, cu Hramul "Sf. Maria". În anul 1485 biserica se reconstruiește aproape în întregime, din vechea bazilică păstrându-se doar zidurile exterioare, interiorul fiind transformat în biserică sală. În anul 1780, cu prilejul reparațiilor la salcristia bisericii luterane s-a găsit un tezaur monetar format din 380 de monede romane de
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
din secolele al V-lea-al VII-lea de „la crucea lui Benea”. Alte nouăsprezece sunt monumente de arhitectură două ansambluri rurale (mijlocul secolului al XVIII-lea-începutul secolului al XX-lea), Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”-Vechi (secolul al XVIII-lea, reconstruită în 1980-1982), casele Toma Zăhărăchescu, Eleonora Stan, Constantin Gârbea, Dudică, Maria Mihalache, Haralambie Lupescu (începutul secolului al XX-lea), Tache Zăhărăchescu (1915), Octavian Zăhărăchescu (1927), Dumitru N. Fofircă (sfârșitul secolului al XIX-lea), Ion Diaconu, Fănică Gârbea (sfârșitul secolului al
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantina și gotica, filtrate printr-o viziune populară. Există resturi din "Judecată de Apoi" pe peretele nordic, la exterior (secolul al XV-lea ?). Absida a fost reconstruită și amplificata în secolulal XIX-lea.
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
putea exista, fiindcă papa Clement al XI-lea a permis un hram la Remetea de ziua Rusaliilor din 1714. La fel de contradictorie este și data construirii bisericii actuale. Datele corespund doar în ce privește distrugerea bisericii precedente într-un incendiu, care a fost reconstruită într-un an cu contribuția enoriașilor. Potrivit registrului Consiliului Bisericesc din 1938, incendiul a fost în 1771, însă potrivit comunicatului din săptămânalul „Apostol” incendiul este datat în anul 1778. Pe latura turnului bisericii se vede și în prezent datarea evenimentului
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Familii. Din partea lui Melinda, Zsuzsa și Orsolya Szotyori. Remetea, 2003.”" Pe acest loc, inițial fusese o casă de locuit, transformată mai apoi în capelă, care în 1940 a fost demolată, apoi s-a demolat și casa dascălului și s-a reconstruit fără pereții interiori. În 1942 această capelă a fost sfințită cu hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei construindu-se una mai mare - cea din prezent - dedicată tot sfintei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
să dărâme monumentul, însă István László, conducătorul de atunci al asociației a refuzat să execute ordinul. Acest lucru era un act de curaj în acea perioadă. A afirmat că, dacă monumentul va fi totuși dărâmat, pompierii se angajează să-l reconstruiască în noul amplasament desemnat. În cele din urmă, monumentul a fost mutat pe Dealul Bisericii, în vecinătatea bisericii și a școlii cu clasele I-IV, unde, sub supravegherea meșterului zidar Ferenc Szász, a fost reamenajat. Deoarece terenul noii locații era
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
cu distrugerea cetății în asediul din 1708 de către comandantul militar habsburgic de origine ruso-franceză Jean-Louis de Bussy-Rabutin. Ruinele acesteia au folosite ulterior la reconstrucția castelului și a caselor din sat. În capătul estic al cetății se află o capelă romano-catolică, reconstruită în 1887 de către episcopul din Eger. Ulterior aici a funcționat o celebră școală care prepara specialiști în pădurărit și cu profil cinegetic unde au predat profesori, unii din ei etnici cehi, italieni sau germani, și care proveneau din cele mai
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
din Epoca Bronzului, și așezarea eneolitică de la „Pietroasa”, la 600 m sud-est de satul Găiceana, aparținând culturii Cucuteni A. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1908) și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Recea (1808, reconstruită în 1864), ambele aflate în satul Găiceana.
Comuna Găiceana, Bacău () [Corola-website/Science/300671_a_302000]
-
la care a luat ființă Parohia Valea-Seacă, așa cum reiese din Schematismul Misiunii Catolice din 1850, care spune că "în 1884 este construită în Valea Seacă, pe locul alteia mai vechi, o biserică din lemn și cărămidă". În 1888-1889, a fost reconstruită din cărămidă și piatră în stil roman simplu. Cutremurele de pământ din 10 noiembrie 1940 și 3 martie 1977 au cauzat daune însemnate bisericii prin căderea turnului devenind astfel aproape impracticabilă. În 1978 s-a trecut la refacerea bisericii, însă
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
al XIX-lea, satul Căldărăști forma o comună de sine stătătoare în plasa Câmpul din județul Buzău, cu o populație de 870 de locuitori. În 2 februarie 1880, satul a fost grav afectat de un incendiu, iar locuitorii l-au reconstruit cu greu după aproape 20 de ani. În 1899 el avea însă o școală cu 47 de elevi (din care 2 fete) și o biserică. În 1925, Anuarul Socec arată cum comuna avea 1385 de locuitori. În 1950, comuna Căldărăști
Căldărăști, Buzău () [Corola-website/Science/300800_a_302129]
-
poemul "" Muma lui Ștefan cel Mare"", apoi au urmat și alți scriitori. În anul 1866 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. În perioada 1968-1972 au fost efectuate lucrări de consolidare a zidurilor, sub conducerea arhitectului Ștefan Balș, fără a reconstrui porțiunile de ziduri prăbușite. În perioada 2007-2009, Cetatea Neamțului a fost reabilitată cu fonduri europene prin programul Phare 2004-2006 Coeziune Economică și Socială, la care s-au adăugat fonduri alocate de Consiliul Județean Neamț, în parteneriat cu Consiliul Local Târgu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Byhor. În secolul al XV-lea este evidențiată ca protopopie principală, iar în secolul al XVI-lea ca subprotopopie, la care aparțin 18 parohii. Imaginea medievală exterioară a Bihariei, principiul de organizare a așezării, azi e aproape imposibil s-o reconstruim, dar de la Bunyitay știm, că a fost o localitate cu mai multe străzi. S-au păstrat denumirile de străzi: "Szent Miklós", "Szent János", "Szent Péter" și "Tót". Biharia a fost în mod continuu loc de încasare a vămii, un document
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]