29,034 matches
-
până nu demult. Dar cea mai mare durere a sa era produsă de lipsa unei perspective viabile de a deveni un om liber, de a părăsi salonul și de a-și vedea familia, colegii, mașinile de texturat și de a relua viața sa de acum trei ani. Încheia cu un „Doamne, dacă nu mă poți elibera, te rog cu toată ființa mea să-i pedepsești pe securiști și să desființezi nenorocita de securitate, cea care ucide fără judecată și nu crede
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă și În timp ce sorbea din cupa de șampanie, fata l-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
unei povestiri. Cele patru puncte cu care se încheia consemnarea parcă vor să sugereze acum cei patru ani de război care au urmat și în timpul cărora amintirea acestei idei abia schițate s-a pierdut în uitare. În 1944, când am reluat povestea lui Chavel și Janvier, cred că am făcut-o cu convingerea că este o idee nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje au lucrat în taină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
SoJust a luat poziție, iar Asociația Magistraților din România anunță că va ataca în instanță alegerea sa. Altfel spus, nu doar moralitatea Floricăi Bejinaru stă sub semnul întrebării, ci și legalitatea alegerii sale. Unii magistrați susțin că votul s-a reluat de 6 ori ca să iasă cine trebuie, sugerând că CSM și-a ales șeful prin aranjamente. Alți experți susțin că alegerea Floricăi Bejinaru încalcă pur și simplu prevederi legale. Ce legitimitate și autoritate în rândul magistraților va avea Florica Bejinaru
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să cedăm, dar avem de făcut eforturi mult peste puterile noastre. Aș dori să mă înșel în privința aritmeticii, dar tare mi-e teamă că așa vor fi rezultatele. Cele bune. Băsescu, mogulii și topoarele lor de sticlă Traian Băsescu a reluat un atac mai vechi împotriva mogulilor, formulat cu alte cuvinte: televiziunile lor se ocupă cu discreditarea deliberată a statului ca să câștige ei respect. șeful statului trage pe lângă. Mogulii atacă și discreditează la comandă, în momente-cheie, ca să câștige bani, nu respect
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
-l ia mereu peste picior de această dată părea că îl ascultă cu religiozitate. Era și el captivat de povestea lui nenea Jănel, spusă cu meșteșug de Pâcu. După o scurtă pauză, necesară pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu a reluat povestea. De câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-i zici lui Costache că mi s-o uscat limba în gură ca la găini când au cobe. Atâta îi spui, că știe el ce are de făcut... După această întrerupere bine chibzuită, Pâcu a privit roată și a reluat vorba, fără a uita să-i facă atenți pe cei de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi în stare să născocească povești de crezi că îi adevărul gol-goluț - a vorbit moș Dumitru, în aprobarea celor din jur. Am spus eu destule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și albu-i negru. Mai pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi o minciună, Pâcule! Așa parcă mai vii de acasă. Hai s-o ascultăm și pe cea adevărată, oameni buni - a acceptat până la urmă moș Dumitru. Pâcu și-a privit prietenul cu parapon prin pâcla scoasă din lulea și a reluat povestea. Aveam o pușcă strașnică...O țineam sus, la bagdadie...Intr-o bună zi, o venit și vremea de mers la rațe sălbatice ... Ar fi fost păcat să nu merg măcar o dată. In anul acela erau rațe câtă frunză și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul, către fiare. Acestea au rămas nemișcate o veme. Până la urmă, au dat semne de nerăbdare și s-au ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cotman, cam cu jumătate de glas. Făcea și el ce-i mai ușor. Una-i să prășești sau să tragi la coasă și alta-i să faci copchii - l-a completat Alecu Slobodă, în hazul general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să facă măcar un borș bun...In ziua sorocită să taie cocoșul, s-o sculat mai devreme ca niciodată. O
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu gând să-l taie. După mai multe încercări, i-o nimerit gâtul. Când o văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici vorbă. Patronul o băga în seamă pe Dinuța tot mai mult...Dacă până atunci venea doar vizitiul s-o ia dimineața și s-o aducă seara acasă, acum venea patronul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe Iordache la mine, că...” Gândul vrăjmaș se frângea însă aici. „Adică cum să-i spun eu lui Iordache așa ceva? Suntem doar prieteni și vecini...” Intre timp, Pâcu și-a aprins luleaua. După ce și-a prins pofta de tutun, a reluat povestea nepotului său. Si cum vă spuneam, în mijlocul iernii, patronul, împreună cu Dinuța și cu Georgel, au plecat la munte. In ce loc anume, asta nu vă pot spune, pentru că nu știu. Dar de plecat știu că au plecat. Acolo, distracție
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că te ai întâlnit chiar cu o zână adevărată - i-a pus la îndoială spusele moș Dumitru. Dumitre, ai răbdare și ai să vezi care-i deosebirea între o „catrință”, cum spui tu, și o zână. Si cum spuneam - a reluat Pâcu firul povestirii - în fața mea se afla chiar zâna florilor, care, cu o voce moale, m-a întrebat: „De ce rupi florile? Dumnezeu le-a dat ca să-ți bucure ochii, nu să le rupi.” „Apoi eu le duc acasă, le pun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
începând cu a lui Pâcu. Uite ce cinste ai, Pâcule - l-a atenționat moș Dumitru. Intre timp, Pâcu s-a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele. „Stai, domnule! Stai! Unde te duci? Să chem întâi doctorul de gardă, că cheia de la morgă îi la el. Si apoi nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de câștigarea pariului, face o excepție de la regula pe care și-a impus-o acum cinci ani și i se adresează în română: Cât costă un ghicit? — Pardon? se miră Esmé. Vă rog să vorbiți în franceză. — Cât costă ghicitul? reia Lionel rușinat în franceză. — O sută de euro de persoană. Și nu e ghicit, e prezicere. — V-am spus eu că mai bine mergem la curve. Cu o sută de euro, le luăm pe gemenele albanezului, spune realist Roman. — Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-i pese că bea din sticlă și după Lionel, și după Robespierre. — Mai ales. — Lionel, tu ești alesul! țipă isterică Liliane și-l pupă pe frunte. Lionel se uită atent la ea, îi ia sticla din mână și-și reia monologul: Mi-am luat abonament la meciurile echipei SCO Angers, care nici nu știu în ce ligă joacă. — În liga a doua, îl ajută Liliane competentă. — ...am purtat numai costume gri - deși urăsc griul - ca să nu mă fac remarcat, am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ajuns noi la fața locului, am găsit un om cu craniul sfărâmat, fără acte, cu treizeci de mii de euro în buzunar și mort de-a binelea. Dacă ăsta e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard continuă imperturbabil, ca un adevărat justițiar: — Ce au în comun cei doi, în afară de faptul că erau amândoi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Vrabie și tînărul Mircea Albulescu). Iar peste un an, LC montează Sfînta Ioana a lui Shaw, spectacol important pentru că decorul Încearcă prima ruptură cu tradiția scenografiei realiste. Dispariția lui Liviu Ciulei, Într-un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau cartea testament a marelui Creator - Cu gîndiri și cu imagini, apărută cu numai doi ani Înaintea exitului. Albumul, impecabil tipărit, este povestea vieții unui norocos...ghinionist; dar și un curs de scenografie (nu știu unul... involuntar, mai bun); o juxtapunere
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Trigorin. Vișniec presupune că fiul Arkadinei nu a reușit să se sinucidă și, peste ani, se-ntîlnește cu iubirea vieții lui Întro casă veche, părintească, Într-o iarnă cumplită, cu fulgi, ger și ...doi musafiri neașteptați. Încă din prima scenă, autorul reia vechea sa obsesie din Mașinăria...,privirea necunoscutului care pare un spectru. Întîlnirea foștilor iubiți este sabotată de stinghereală, căci au trecut ani, s-au Îngrășat, s-au schimbat:„Eu nu mai sunt eu și tu nu mai ești tu!”conchide
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
revistă și montări importante al pieselor dramaturgului, descriind, sumar, idei regizorale și scenografice, plus unele contribuții actoricești. În vederea publicării, propunem autorului tezei prescurtarea titlului ei și scoaterea ideilor/citatelor care se repetă (un exemplu: la pagina 206 același citat se reia după cinci rînduri, dar poartă numere de subsol diferite - 249,250). Apoi, propunem ca la capitolul final - spectacolele Ionesco, să fie amintite, măcar În treacăt și montările regizorilor români, unele din ele remarcabile (cele semnate de Valeriu Moisescu, Liviu Ciulei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]