2,875 matches
-
istoriei și culturii germanilor. Teritoriile Recuperate mai erau încă locuite după deportări de un număr relativ important de germani. Guvernul polonez a creat Ministerul Teritoriilor Recuperate condus de vicepremierul Władysław Gomułka. Expulzările și colonizările au căzut în sarcina „Biroului pentru Repatriere”. În conformitate cu rezultatele recensământului din 14 februarie 1946, populația Poloniei mai cuprindea încă 2.288.000 de germani, din care 2.075.000, adică 91%, locuiau în Teritoriile Recuperate. În 1946, germanii reprezentau încă peste 41% din populația acestor regiuni. Până în
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a fi repatraiți. Navele britanice au transportat militarii francezi la Brest, Cherbourg și alte porturi din Normandia și Bretania, dar doar aproximativ o jumătate din cei repatriați au reluat lupta cu trupele germane. Numeroși soldați francezi aveau să fie după repatriere uciși sau luați prizonieri de germani. Dintre toți soldații francezi evacuați din Franța în iulie 1940, doar aproximativ 3.000 s-au alăturat Forțelor Franceze Libere conduse de Charles de Gaulle. În Franța, decizia unilaterală a britanicilor de evacuare a
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
scrisori „pline de pitoresc” fostului său asociat de afaceri. Primul ministru Eleftherios Venizelos l-a numit pe scriitor la 8 mai 1919 în funcția de director general în Ministerul Asistenței Publice. Kazantzakis a condus, în această calitate, o misiune de repatriere a grecilor din Caucaz, fiind însoțit în această călătorie printre alții de Yannis Stavridakis și de Gheorghios Zorbas, pe care l-a numit atașat militar. Cei doi își pierd posturile odată cu înfrângerea lui Venizelos în alegerile din 20 noiembrie 1920
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
de numeroase crime și de genocid împotriva evreilor români și a altor minorități iar Mișcarea Legionară a fost scoasă în afara legii. Însa prin vocea Patriarhului Nicodim Munteanu Biserica Ortodoxă Română a militat pentru încetarea deportării evreilor bucovineni în Transnistria și repatrierea copiilor rămași orfani. Rabinul dr. David Safran, trimis de dr. Alexandru Șafran, Rabinul Șef al Cultului Mozaic din România, a cerut sprijinul Patriarhului Nicodim Munteanu și a rămas impresionat de înțelegerea și compasiunea prelatului: O altă acuzație se referă la
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
trecut sub ocupația reunită a armatelor britanice și franceze (cea din urmă compusă în special din voluntari armeni din Legiunea franco-armeană) . În luna februarie 1919, feldmareșalul Edmund Allenby a numit câțiva ofițeri franczi care să supervizeze administrația regiunii Cilicia și repatrierea zecilor de mii de armeni deportați în timpul războiului ca parte a Genocidului Armean. Pe parcursul a câteva luni au fost repatriați aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
de creștere a propriilor privilegii și pentru a evita influența austriacă, adusă de logodnicul anterior al fetei, William, Duce de Austria. La data de 14 august 1385, în Castelul Kreva, Vladislav și-a respectat promisiunile sale care includeau: adoptarea creștinismului, repatrierea teritoriilor luate din Polonia de către vecinii săi și "Terras Suas Lithuaniae et Russiae Coronae Regni Poloniae perpetuo applicare", o clauză interpretată de istorici ca fiind o înțelegere de uniune personală între Lituania și Polonia, pentru încorporarea completă a Lituaniei în
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
între socialism și naționalism”, cu simpatii categorice față de regimul sovietic din Rusia. În iunie 1925, Nansen i-a oferit din nou lui Quisling o posibilitate de angajare. Cei doi au început un tur al Armeniei, unde sperau să ajute la repatrierea armenilor băștinași prin mai multe proiecte propuse pentru finanțarea Ligii Națiunilor. În ciuda eforturilor substanțiale ale lui Quisling, toate proiectele au fost însă respinse. În mai 1926, Quisling a găsit un nou serviciu împreună cu vechiul său prieten și compatriot norvegian la
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
în februarie 1943 și rămâne neclar care a fost poziția oficială a partidului în ce privește soarta finală a celor 759 de deportați norvegieni. Există dovezi care sugerează că Quisling credea sincer linia oficială din 1943 și 1944, aceea că ei așteaptă repatrierea într-o . În același timp, Quisling credea că singurul mod de a redobândi respectul lui Hitler era să adune voluntari pentru efortul german de război, ajuns acum în impas, și a angajat Norvegia cu toată inima în planurile Germaniei de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
pecetlui reputația de trădător. Quisling a petrecut ultimele luni ale războiului încercând să împiedice moartea cât mai multor norvegieni în ultimele lupte ce se preconizau a se duce între germani și forțele aliate în Norvegia. Regimul a acționat în sensul repatrierii norvegienilor deținuți în lagărele germane de prizonieri de război. În particular, Quisling acceptase de mult că național-socialismul va fi înfrânt. Sinuciderea lui Hitler la 30 aprilie 1945 l-a lăsat liber să-și urmeze public cursul ales de el pentru
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
iar francul a scăzut cu 50%. În iulie 1926 s-a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare se retrage bolnav, fiind urmat de politicieni de centru: Laval și apoi de Tardieu ce era de stânga ce a impus gratuitatea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
au cerut să se înroleze pentru a putea să se reîntoarcă în țară cât mai repede. Singura misiune a soldaților Legiunii a fost aceea de a sprijini după Marea Unire, autoritățile române în efortul militar de apărare a noilor teritorii. Repatrierea membrilor unității s-a produs în iunie-iulie 1919.
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
-se organismului susținut de ruși Nationalkomitee Freies Deutschland - Comitetul Național Germania Liberă și a apelat la germani să capituleze. Mai târziu a depus mărturie pentru procuratură în procesele de la Nürnberg. A fost eliberat în 1953, cu doi ani mai înainte de repatrierea prizonierilor germani din închisorile și lagărele sovietice. a lucrat în RDG ca inspector de poliție.
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
sub președinția lui Viorel Tilea. Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington ) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 "Uniunea Mondială a Românilor Liberi". După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul
Ion Rațiu () [Corola-website/Science/299073_a_300402]
-
întoace în URSS. Motivația acestui demers este greu de determinat, având în vedere că i se spusese direct că, în Uniunea Sovietică, soția sa Vera era considerată o trădătoare. În martie 1951, Petre primește un răspuns favorabil cererii sale de repatriere. După câteva zile, la terminarea unui concert la Brașov în ziua de 26 martie 1951 este arestat de organele de securitate, pare-se la cererea autorităților sovietice. Cu doar câteva zile înainte Vera primise înștiințarea că permisul ei de ședere
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
Ischl, Bad Goisern și Ebensee, localități din Austria Superioară. Locuitorii, stabiliți pe Valea Vasarului (în ), pe râul Vaser, vorbesc un dialect deosebit de dialectul săsesc, puternic influențat de vorbirea din Austria Superioară. În anul 1940, în urma tratativelor ruso-germane, a fost decisă repatrierea germanilor din Bucovina. Astfel, de exemplu, între 14-18 noiembrie 1940, țipțerii din Fundu Moldovei au fost înmatriculați în "Listele de repatriere conform tratativelor cu guvernul regal român". Din această evidență, rezultă că au plecat 1118 germani și 3 români (din
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
deosebit de dialectul săsesc, puternic influențat de vorbirea din Austria Superioară. În anul 1940, în urma tratativelor ruso-germane, a fost decisă repatrierea germanilor din Bucovina. Astfel, de exemplu, între 14-18 noiembrie 1940, țipțerii din Fundu Moldovei au fost înmatriculați în "Listele de repatriere conform tratativelor cu guvernul regal român". Din această evidență, rezultă că au plecat 1118 germani și 3 români (din mariaje mixte). După terminarea războiului, majoritatea țipțerilor s-au întors în comună, însă din cauza condițiilor social-politice ale vremii, cei mai mulți s-au
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
1943 a „Președinției Consiliului de Miniștri, Cabinetul pentru Administrarea și Organizarea Basarabiei și Transnistriei). A făcut parte din „Comisia de pregătire a materialului interesând Transnistria, în vederea conferinței de pace” (Adresa C.B.B.T. nr. 510663 din 5 august 1943), din „Echipa de repatriere a românilor refugiați din teritoriile evacuate” (Ordinul 544429 din 23 septembrie 1943 al Conducatorului Statului), din „Comisia pentru repatrierea românilor de peste Bug” (Decizia nr. 6058 din 1943 a Departamentului Guvernatorului Civil al Transnistriei) și din „Comisia de evacuare a moldovenilor
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
de pregătire a materialului interesând Transnistria, în vederea conferinței de pace” (Adresa C.B.B.T. nr. 510663 din 5 august 1943), din „Echipa de repatriere a românilor refugiați din teritoriile evacuate” (Ordinul 544429 din 23 septembrie 1943 al Conducatorului Statului), din „Comisia pentru repatrierea românilor de peste Bug” (Decizia nr. 6058 din 1943 a Departamentului Guvernatorului Civil al Transnistriei) și din „Comisia de evacuare a moldovenilor din Odesa” (Decizia 743 din 23 martie 1944). După august 1944 familia a fost mult timp prigonită. Singurul salariat
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
Deși guvernul australian a refuzat să implice trupe, mulți australieni au servit în Armata Britanică ce a fost implicată în lupte în vreme ce un mic număr a deservit în calitate de sfătuitori unitățile Rușilor Albi în "Forța Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând repatrierea în Anglia, aproximativ 150 de australieni s-au înrolat ulterior în trupele britanice din Forța de Eliberare din Nordul Rusiei (NRRF) fiind implicați într-un număr de lupte aprige iar câțiva fiind uciși. Distrugătorul Marinei Regale Australiene HMAS "Swan" a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Ruffo intră în Neapole și îi forțează pe francezi și pe susținătorii lor, să părăsească fortificațiile orașului. Printre indisciplinatele trupe napolitane izbucnesc revolte și jafuri, iar Ruffo, consternat de vărsarea de sânge, negociază o amnistie generală pentru forțele iacobine și repatrierea lor în siguranță în Franța. Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe amiralul Francesco
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
1950-1951 - cu fonduri modeste de la stat, obținute cu mare dificultate, aproape de încheierea exercițiului bugetar, Pr. Emanoil Kreis face câteva reparații de urgență. 1951 nov. 25-1955 mai 29 - Bazilica se află din nou în părăsire. Numărul mic al enoriașilor rămași după repatrierea etnicilor germani, refuzul statului de a oferi ajutoarele necesare refacerii, sărăcirea populației și represiunea regimului comunist, aflată la apogeu, fac imposibilă continuarea reparațiilor. 1955 mai 29-august 14 - curățirea generală a lăcașului și reparații urgente, făcute mai ales cu muncă voluntară
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
Acordul General de Pace. Până la jumătatea anului 1995, cei 1.7 milioane de mozambicani refugiați care au cerut azil în Malawi, Zimbabwe, Swaziland, Zambia, Tanzania și Africa de Sud ca rezultat al războiului, s-au întors ca parte din cea mai mare repatriere văzută în Africa Sub-Sahariană. De asemenea, alți 4 milioane de locuitori s-au întors la locurile lor de origine. Sub supravegherea forțelor de menținere a păcii ONUMOZ ale Națiunilor Unite, pacea s-a restabilit în Mozambic. În 1994, în țară
Politica Mozambicului () [Corola-website/Science/319598_a_320927]
-
care îl cunoscuse în lagăr și care devenise unul dintre conducătorii serviciilor secrete ale PCR, Dulberger a fost angajat ca inspector al Siguranței Statului (Corpul Detectivilor) și și-a românizat numele: Dulgheru. În 1947 a făcut parte din comisia de repatrieri din Germania. După crearea Direcției Generale a Securității Poporului, în anul 1948 a devenit colonel și timp de 4 ani, din 1948 până în 1952, a fost șeful Direcției a V-a de Anchete (Cercetări Penale) și șeful de cabinet al
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
1990 Comunitatea elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînființată, ea fiind continuatoare a vechii comunități grecești și, prin urmare, moștenitoarea de drept a bunurilor pe care le-a deținut aceasta. Plecările masive ale grecilor din perioada anilor '48-'50 și repatrierea din anii '75-'80 a partizanilor au făcut ca organizația grecilor din Galați, care este afiliată la Uniunea elenă din București, să numere în prezent doar aproximativ 1000 de membri, dintre care 78 sunt simpatizanți. Comunitatea grecilor revendică în acest
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Pannwitz de a intra în cadrul SS, întregul corp de cavalerie al cazacilor a trecut în subordinea SS, iar toți soldații săi au devenit în mod oficial parte a Waffen-SS. Generalul von Pannwitz a ales să-și însoțească subordonații cazaci în timpul repatrierii forțate a prizonierilor cazaci în URSS și a fost executat la Moscova în 1947. Cei mai mulți ofițeri cazaci din cadrul SS au fost executați sau au pierit în lagărele de muncă ale Gulagului sovietic. Cazacii de rând din SS au fost de
Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă () [Corola-website/Science/317956_a_319285]