5,064 matches
-
se feresc să se împreuneze cu femei de alt neam, deși sunt aplecați, ca toți orientalii, spre plăcerile trupești. Nemulțumirea care-l mistuie înăbușit de la începutul discuției dă brusc în clocot și se transformă în furie. Îi vine să se repeadă la Agrippa și să-l scuture strigându-i: — Exclusivismul vostru hrănește manifestările antisemite de care te plângi! Pentru a se calma, se îndreaptă spre masa de lângă impluviu. Ia dintr-un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l înțelege pe moment, dar în clipa următoare o aude rostind: — Scandalul cu Iulia n-a fost decât o scuză. Lui Nero îi îngheață inima în piept. Șșt..., murmură speriat dialul. — Ia nu mă mai șâșâi tu pe mine, îl repede ea. Se întoarce mânioasă spre Augustus: — Ai vrut să dai o lecție, nu-i așa, să lași impresia că ai răz bunat moralitatea jignită? Nici Iulia n-a fost mai vinovată decât Ovidius... Deși stacojiu la față, Tiberius Nero ascultă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu s-a hotărât să mă conducă. E atât de grea încât probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul se repede afară și mă ajută. ― Încotro? întreabă el când mă așez pe bancheta din spate. ― Habar n-am. Se întoarce și mă privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când fac asta, îmi curg primele lacrimi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada. Uitându-se pe celălalt mal al râului, Macomber zări deasupra copacilor vulturii care se roteau și se repezeau spre pământ. — S-ar putea să vină la râu să bea apă Înainte să-și facă siesta. Fii cu ochii-n patru. Mergeau Încet de-a lungul malului Înalt al râului, care În locurile alea era tăiat abrupt până-n albia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și ușor capul dintr-o parte În alta. Cum privea obiectul, fără teamă, dar ezitând să coboare să bea apă cu lucrul acela În fața lui, zări forma unui om ce se desprindea din el. Întorcându-și capul masiv, leul se repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și un șuvoi de sânge fierbinte și-nspumat Îi umplu gura, așa că o luă la fugă Înspre iarba Înaltă, unde se putea ghemui ca să nu fie văzut. Așa ar fi adus obiectul cu tunetul destul de aproape cât să se poată repezi la omul care-l ținea În mână. Macomber nu se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și grea, o făcură sul, se urcară cu ea În spate și mașina porni. Nimeni n-a mai zis nimic până-n tabără. Și așa a fost cu leul. Macomber nu știa cum s-o fi simțit leul Înainte să se repeadă la ei, nici când lovitura incredibilă a glonțului de 505, care la viteza cu care pornea din țeavă Îl izbea cu o greutate de două tone, nici când glonțul Îl lovise În bot, nu știa nici ce-l făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tău o să-ți care arma mai grea. Eu am tunul ăsta jerpelit. Acum, să vezi cum e cu bivolii. Păstrase detaliile astea până În ultimul moment pentru că nu voia să-l neliniștească pe Macomber. Când te atacă un bivol, o să se repeadă cu capul ridicat și Îndreptat Înainte. Umflătura dintre coarne Îl protejează de o lovitură-n creier. Singurul loc În care-l poți lovi este direct În nas. Mai poți să tragi doar În piept sau, dacă ești Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treabă, și se-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hunedoara (în februarie, 2013): un medic și-a împușcat soția (tot medic), pentru bani, (mobilul crimei declarat la T.V.), după care s-a împușcat și el. Acum mai mult de jumătate din oamenii căsătoriți se despart (divorțează). La divorț, se reped toți să înhațe cât mai mult din agoniseala lor, astfel încât cei doi soți divorțați, rămân fără nimic. În cele mai multe cazuri, rămân fără locuință. Când te căsătorești, te căsătorești gratis. Când divorțezi trebuie să plătești taxe foarte mari. În anul 2012
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ia toate jucăriile... Lasă, Sorina, o să vină ziua când o să i-o plătim și noi, n-ai nici o grijă. Uite, mie chiar mi-a venit o idee: luna viitoare este ziua ta... ... și n-am s-o invit deloc! se repede fetița. Ba da, o invităm, cum să n-o invităm!? Iar, dacă o invităm, n-o servim cu nimic și n-o băgăm în seamă, că așa merită! răbufnește, iarăși, Sorina. Nu se poate să facem una ca asta, nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Alteori, se izbește de pui, găini, rațe sau gâște din ogradă. Acestea nu-i iartă neatenția. Ba, de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
noastre e aceea a unei cetăți cu ziduri înalte. Zidurile sunt munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa, tulbură ce mai rămăsese, apoi se năpusti în cealaltă margine a pădurii după o căprioară care tocmai trecea. Raza călători mai departe. Munți, dealuri, văi; ai ce cutreiera în lume când te-ai așternut la drum. Pe-un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar Marlena Îi făcu un semn aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă Harry. Cine s-a Îmbolnăvit? — Domnul Moff și fiul său. Domnul Bennie și domnișoara Marlena. Dar fiica ei este bine, nu are absolut nimic. Marlena! Biata, nu-i de mirare că l-a repezit. Se simțea oribil. Totul e bine, așadar! Explicația Îl Înveseli. Relația dintre ei doi nu mergea așa de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai bine? Toate metodele obișnuite: flori, hortensii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
excelentă - văzut, atins, cumpărat! Bennie și femeile se târguiau de zor, În timp ce Moff, Wyatt și Dwight stăteau la celălalt capăt al docului și fumau țigări de foi, remarcând că ar avea un gust Între țigările normale și jointuri. Esmé se repezi la bunătățile aduse de mama ei și găsi o pungă de batoane subțiri de carne de curcan uscată pe care le putea Împărți cu cățelușa. După vreo zece minute, barcagiul În longyin maro se Întoarse cu Rupert. Pușlamaua mărturisi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]