14,075 matches
-
bine viața felurită a sexelor. Sau, cum ar spune Martin: „un mariaj reușit nu se hotărăște În ceruri, ci În laborator“. Mă simțeam destul de stânjenit, așa că mă Întrebam dacă n-ar fi mai bine să complatăm chestionarele acasă. Desigur, fu replica lui Karp și, afișând un zâmbet ireproșabil, ne Înmână câte o copie a formularului. După ce am ieșit din clădire, Dora mă luă de braț. — E o figură femeia asta, nu-i așa? Ne-am Îndreptat către cea mai apropiată stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou: — În schimb, prietena lui Sascha. Dora asta. De data asta, e timpul să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot acest timp, îmi dă replicile de pe copia scenariului, jucând-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy Ross când fac pe Washington, pe doamna Pasteur când îl întrupez pe Louis - cum poate ea să se înalțe împreună cu mine pe culmile genialității în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oferindu-i (ca de obicei) spre vizionare doar spinarea în timp ce-i vorbesc -, dar nu e obligatoriu ca religia ta să fie și a mea. — Ce-ai zis? Ia uită-te la mine, musiu. Vreau s-aud din gura ta o replică de om bine crescut. — N-am nici o religie, îi zic eu întorcându-mă respectuos, cam cu o fracțiune de grad, cu fața mai spre el. — Nu ai, hai? Nu pot să am. — Și de ce nu, mă rog frumos? Te crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947. Iar acum suntem în 1966. Ghipsul ăla l-am avut acum aproape douăzeci de ani! Vrei să auzi replica maică-mii, convingătoare, ca de obicei? — Las’ că, într-o bună zi, ai să vezi și tu cum e să fii părinte. Și-atunci, poate că n-o să-ți mai bați joc de-ai tăi. Legenda gravată pe aversul monedei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar dintr-o cutie de Log Cabin și pe urmă îl linge de pe coaiele-mi gingașe până când acestea redevin curate ca ale unui bebeluș. Replica ei favorită din întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vezi, în sinea mea îmi zic Nu! — Vrea să știe cu ce-ar dori signore să-nceapă, m-a anunțat Maimuța după ce Lina a vorbit a doua oară. — Signore, am răspuns eu, vrea să-nceapă cu începutul... Ah, iată o replică foarte isteață, de-a dreptul nonșalantă, ce mai, însă rămânem în continuare încremeniți, și eu și măciuca mea sculată, despuiați și fără cale de scăpare. În cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încântat să o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici între Maimuța și Lina, după care cea dintâi mă anunță: — Zice că n-ar fi pe bani, ar fi de dragul... Nu! Nu! O ține într-un bocet până la Villa Adriana: — Vreau și eu un copil! Și-un cămin! Și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zona vilei Gracie. — Or să ne salte cu duba și-or să provoace și-un scandal public. Maimuțo, gaborii. Ea însă își săltă buzele puse pe fapte mari din deschizătura șlițului meu și îmi șopti: — Doar în imaginația ta. (O replică deloc lipsită de subtilitate, dacă chiar se voise subtilă.) Apoi mi se cuibări în poală aidoma unei mici jivine în căutarea unei vizuini. După care a făcut minuni cu gurița. În timpul cinei am tot auzit-o spunându-i primarului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe numele lui pentru mărturie mincinoasă cu douăsprezece ore Înainte de-a se fi terminat procesul. Au stat doar cât să aștepte achitarea. — Câtă vreme a trecut de la toate astea? — Cinci ani. El o privi cu ochi Îngustați, calculând ce replică ar irita-o cel mai mult. — Poveste veche acum. Czinner a ieșit din pușcărie? — Le-a scăpat din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Au importanța lor. Mie mi șe par a fi pietrele de Încercare ale integrității literare. Poți gândi aștfel, Înțelegeți, și totuși să vinzi o șută de mii de exemplare. Domnișoara Warren, deranjată de Întrerupere, nu făcu altceva decât să evite replica „Credeți că am mai vinde două milioane de exemplare dacă am spune adevărul?“ — Foarte interesant, spuse ea. Publicul va fi foarte interesat. Acum... cum evaluați contribuția dumneavoastră la literatura engleză? Îi rânji Încurajator și ținu creionul deasupra hârtiei. — Asta trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
treizeci de ani pe care le cunoșteam nu avea cum să facă În așa fel Încât să aibă o aventură chiar și cu un singur bărbat În doar șase luni, darămite cu cinci. Îmi fixez un țel realist, spuse În replică Lauren, lăsându-și degetele să alunece fără țintă În cercuri la suprafața apei. Dar am auzit de la alte divorțate, unele dintre ele prietene cu mine, că s-ar putea să nu fie o dovadă de prea mult optimism din parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Deși amândouă arătam bine, este obligatoriu ca toate fetele din America, atunci când iau prânzul, să facă schimb de complimente privind incredibilul simț al modei al fiecăreia dintre ele, după care trebuie să schimbe cuvinte denigratoare la adresa propriului stil. Înveți aceste replici la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a venit În oraș și aranjasem de o grămadă de timp cu el să luăm cina Împreună. Cred că am uitat să Îți spun. Nu e tipul cu care voiai să-i faci lipeala lui Lauren? —Ba da, chiar el, replică Hunter și Își puse jacheta pe el. — Păi, atunci, de ce să nu o sun pe Lauren, să ieșim cu toții În oraș? I-ar prinde cu adevărat bine, i-ar mai abate gândurile de la Monterey... — Nu cred că e o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon de la room-service. Două porții de ouă jumări și salată de fructe, vă rog... nu, cu gălbenușuri cu tot... iar pâinea prăjită pe grătar... mulțumesc. A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
constant, pe vremea adolescenței, pe Stealth, vasul preferat al lui Gianni Agnelli. Glamela este una dintre femeile cele mai șocant de neconvenționale din New York. Dacă o suni și o Întrebi „Ce mai faci?“, ea Îți dă una dintre următoarele două replici: fie „Sunt ca-n rai“, fie „Sunt un pic nebună“. La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și zise: —Hunter, ești beton! Între timp, Hunter și Giles se Îmbrățișară, ca niște vechi prieteni. „Ciudat“, m-am gândit eu. Mă bucur să te revăd, Hunter, spuse Giles. —A trecut prea multă vreme de când nu ne-am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi dată afară chiar așa și-ncă într-o piesă la Televiziune. Mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să-i fac și curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru, la film, deși... totuși... Larma din restaurant acoperă vocea lui Mihai, făcîndu-l să se oprească și să-și arunce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel replica: "Ia-l și pune de mămăligă". Tu spune unui actor să-ți intri în ritm și, luînd-o la modul serios... Gata, coane! se ridică actorul, să reia scena. Ca-n Shakespeare: grav ca Hamlet, tragic cît Othello, suav ca Ofelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ești autorul piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și n-am venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la un scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu, n-a văzut surîde președintele. L-am zărit intrînd în sală la sfîrșit și bine a făcut. Știe el ce face: o piesă trebuie s-o vezi la premieră, cînd sala reacționează la replici, la joc, iar actorii joacă mai bine tocmai datorită acestei reacții. Nu-l lua în seamă cu ce-a spus îl arată președintele pe Săveanu -, așa e Vic, nemulțumit. Nici mie, dacă-i vorba să fim cinstiți, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]