3,846 matches
-
perplex. - Iată o propunere la care nu m-aș fi așteptat din partea dumitale, îi spuse în cele din urmă. În ce mă privește, nu ard de nerăbdare să-i ridic moralul lui Kent. - Nu-i vorba de moralul lui Kent, replică Grosvenor. Morton rămase tăcut un timp, apoi rosti încet și parcă în silă: - Presupun că în felul acesta aș putea contribui la destinderea atmosferei. - Părerea pe care o aveți despre Kent se aseamănă, văd, cu a mea, zise nexialistul. Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dispărând printr-un planșeu. Ne-am putea limita, pentru moment, cercetările în partea de jos a navei. Echipele noastre de intervenție tocmai se pregăteau să treacă la atac. Nu ne-ați dat suficient răgaz. - Nici n-am fi avut cum, replică Morton, pe un ton înțepat. Grosvenor, care asculta această discuție, își spuse că nu era chiar așa. Von Grossen se lăsase prins vrând să-i arate monstrului, printr-o schemă, că putea fi învins. Era un gest tipic egoist, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de forță și-l vom supune tirului proiectoarelor noastre. Domnul Grosvenor își va da, cred, seama că planul acesta este mult mai puțin riscant decât al lui și, ca atare, i-am acordat prioritate. Grosvenor înghiți în sec, înainte de a replica, pe un ton sarcastic: - Dacă e vorba de riscuri, de ce nu rămânem cu toții închiși aici, în sala motoarelor, așteptând ca monstrul să ne atace? Vă asigur că nu încerc să-mi promovez propriile idei, dar după părerea mea... planul expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încărcăm planșeele navei. - Nu înțeleg ce rost au toate discuțiile astea, exclamă cineva. Păi, dacă monstrul nimerește între două etaje energizate, s-a zis cu el, știm bine că nu mai are cum să scape! - Nu știm nimic despre așa ceva, replică Grosvenor cu hotărâre. Ceea ce știm este ca monstrul a intrat într-un câmp de forță și totuși a scăpat. Presupun că nu i-a plăcut să rămână acolo. De fapt, e limpede că nu putea să rămână mult timp într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
are puterea de a emite niște radiații capabile să distrugă totul în cale? Ai uitat că și felina aceea era în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este să ne păstrăm judecata. Să nu ne repezim orbește spre un țel cu neputință de atins! În videocomunicator se auzi vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea lui Smith. Voi merge chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am părăsi nava, n-am putea supraviețui. - Bine, dar noi ne aflăm într-un stadiu în care proprietatea particulară nu contează prea mult și, în orice caz, nu mai suntem legați orbește de ea! - Nu înțeleg ce vrei să spui, replică japonezul, nedumerit. - Păi, nu fac decât să duc analiza dumitale la concluzia ei logica, în situația de față... - Domnule Grosvenor, îl întrerupse căpitanul cred că încep să înțeleg unde vrei să ajungi. Ai de gând să ne propui un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Se petrece un fenomen de necrezut. Vibrațiile pe care le percepem provin dintr-o galaxie de miliarde de sori. Domnule Kent, am impresia că problema asta depășește sfera astronomiei. - Orice fenomen legat de o galaxie intră în sfera astronomiei, îi replică celălalt, ridicându-și privirea de pe display. Ai putea oare să-mi spui ce altă știința se ocupă de astfel de fenomene? - Proporțiile fenomenului sunt de-a dreptul fantastice, rosti Lester, cu șovăială în glas. Cred că nici nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și anume, că ești, potențial, cel mai periculos om de la bordul acestei nave. Cunoștințele de ansamblu pe care le posezi ar putea fi, dacă te-ai apleca într-un anumit scop, mult mai fatale decât orice atac din afară. - Exagerezi, replică Grosvenor, scuturând din cap, uimit. Un singur om poate fi lesne omorât. - Observ că nu negi câtuși de puțin faptul că posezi cunoștințele la care m-am referit. Grosvenor îi întinse mâna. - Îți mulțumesc pentru părerea bună pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o să vi se... Cei doi tehnicieni se depărtară. Bredder începu să-i arunce priviri neliniștite lui Kent. - Cantitatea de electricitate acumulată într-un trup omenesc n-ar fi în stare să ucidă nici măcar o mușcă, zise Kent, furios. - Domnule Kent, replică Grosvenor, nu ți se pare că te-ai aventurat în afara domeniului dumitale? Electricitatea nu se află în corpul meu, dar o vei simți în propriul dumitale trup dacă mă vei atinge! Kent își scoase arma și o reglă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bucure de înfrângerea unui om, ale cărui izbânzi ne-au cam tulburat pe toți. E drept ca și purtarea lui lasă de dorit. Da, domnule Grosvenor, continuă Korita, ridicându-și privirea mâhnită, declarația dumitale m-a dezamăgit profund! - Domnule Korita, replică Grosvenor, pe un ton grav, dacă aș fi adoptat o altă atitudine, n-ai fi avut nici măcar privilegiul de a mă auzi spunându-le acestor domni - dintre care pentru unii nutresc o admirație sinceră - ceea ce le-am spus și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clipa când își va da seama că încercam să-l alungăm, inamicul nostru va rezista cu înverșunare. - Înțeleg, spuse McCann. Mai ales că, trebuie să recunoști, șansele dumitale de a câștiga în alegeri sunt egale cu zero. - Ba aș câștiga! replică Grosvenor. Poate că nu mă vei crede, dar în realitate e foarte ușor să convingi niște oameni preocupați exclusiv de plăcerile, de emoțiile sau de ambițiile lor. Nu m-am gândit la tactica electorală pe care aș folosi-o. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e unul cultivat, „rotunjește frumos vorbele“. Însă când papa l-a întrebat dacă n are tuberculoză omul s-a uitat la el batjocoritor, părea scos din fire, și i-a răspuns jignitor: „Ești un actor de două parale!“ Papa a replicat, serios, cum e el în orice situație: „Domnule, vă rog, nu sunt actor, ci medic!“ A adăugat că plămânii îi sună puțin înfundat, e foarte palid, dar boală serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
casă. Îl voi chema pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în ochi, obrazul tot umflat și îl visasem tot pe Alexandru. Se duela cu Nicu Filipescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit. Lucia Argintaru, o brunetă plină de neastâmpăr care arăta încă tânără, replică: — Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate: — Străinul ăsta și-a ras
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să scriu și eu, cât de curând, la vreun ziar, e o meserie care mă ispitește. Chiar la masa cu domnul Boerescu, de care vă spuneam, s-a vorbit pe seama dumneavoastră. I-am spus să-mi zică tu, dar a replicat că nu poate, a zis că cel mult dumneata, dar nu-mi place cuvântul ăsta, așa că a rămas ca mai înainte. Nu mi-o luați în nume de rău, a continuat el, dar tot ce-ați făcut în această dimineață
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să fim bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre cer și apoi îl coborî spre pământ) iubește sfârșiturile fericite, și că totul e bine când se sfârșește cu bine. Totul e bine când se sfârșește cu moarte? îl întrerupse iritat doctorul Margulis. — Așa ar trebui să credem, nu? replică Pavel abia auzit, dar fără să se tulbure. Iată un bun sfârșit de roman. Totul e bine când se sfârșește cu moarte. Și cred că ceea ce a fost este ce va mai fi. — Ce, binele sau moartea? își pierdu răbdarea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel sau altul, ne străduim să profităm de toate aceste slăbiciuni, încheie Hedrock. Cel care mai vorbise deja continuă: - Bine, dar asta e doar o formulă. - E o formulă bazată pe studiile pe care le-am făcut asupra caracterului împărătesei, replică Hedrock. - Nu crezi că ar fi mai bine să lași asemenea studii în seama experților mașinii Pp și a negatiștilor? - Am cercetat toate datele Arsenalelor, experimentându-le pe această lady, înainte de a-mi prezenta sugestiile. - Și, totuși, reluă individul, deciziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
veselie îi dispăru imediat. - Cine ești dumneata? spuse el repezit. Hedrock îi răspunse: - În seara zilei de 5 octombrie, sau cam așa ceva, ai fost vizitat aici de un tânăr numit Cayle Clark. Ce s-a întâmplat? - Întrebările le pun eu, replică Martin, și din nou înfruntă privirea lui Hedrock. Ia spune, dumneata cine ești? De data asta, întrebase pe un ton mai umil. Hedrock făcu un gest, bine studiat ca timp și valoare. Unul dintre inelele de pe degetele lui dizolvă materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
azi pe Isidor din Sicilia ori pe Curtius, care ne-au scris replicile? Îi întinse covrigul ros dinspre partea unde nu ajunsese cu buzele: — Ia de-aici, că ai să leșini dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână, captiv într-un simulacru al unei pânze celebre, dar pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pauză: — Dar, baba, e mai bine să-ți spun, puștiul nu va trăi... Însă el nu-i îngădui să-i mai spună: — Parcă, ce? E vreunul dintre noi veșnic? Nora nu mai zise decât: — Qhorbané shoma... Iar el îi dădu replica tot ca în taruf: — E destul că m-ai căutat și ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în raport cu sine, devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide spre un spațiu așează, fondat pe compoziții ample, artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ți-ai folosit spada, chiar dacă știai că ai fi pierdut, în loc să-ți expui lașitatea în fața tuturor? - Dacă cineva vine la tine cu un dar și tu nu îl primești, cui aparține darul? întrebă Samuraiul. -Celui care ți l-a oferit, replică unul dintre discipoli. - La fel și cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparțină celui care le-a purtat. În viața de zi cu zi sunt nenumarate situațiile în care ne trezim prinși
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o invitase la el acasă, replicase cu naturalețe: "Nu înainte de a mă numi doamna Ionescu. Consider virginitatea femeii drept garanția supremă a fericirii în căsnicie". Inginerul izbucnise în rîs: "Ești chiar atât de sigură că vreau să mă însor?" "Firește! Am toate calitățile pe care le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]