93,972 matches
-
înseamnă neutralitate, căci fac selecții severe și numeroși sunt artiștii pe care nu-i frecventez nicicum și nu le văd spectacolele, dar numeroși sunt și cei pe care-i iubesc și "printre care" îmi place să circul. Dar pentru că nu reușesc nici să mă recunosc într-o singură cale, nici să mă identific cu un singur model, trec de la un artist la altul suspectându-mă, uneori, eu însumi de trădare. Însă în realitate n-am trădat nicicând pe nimeni. Doar pe
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
restul e istorie. Dar Biță mi-a luat-o mereu înainte, căci el citea primul tot, informându-se, mânat de o curiozitate și o pasiune enciclopedică de a cunoaște și un fel unic de a asimila experiența lui de spectator, reușind să ne transmită concentrat esența evenimentului teatral, scriind cu aceeași ușurință și claritate despre Grotowski și Măniuțiu, Brook și Felix Alexa, Kantor și Manea, sau Caramitru și Chereau, Stein și Oana Pellea, Chiriac și Mnouschkine. Prietenul tuturor, iubind artiștii și
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
trebui să-i ridice statuie în fiecare centru universitar de pe întinsul Germaniei. Punerea în efigie statuară a acestui om nu ar face decît să spună, în altă formă, ceea ce comentatorii au spus-o mereu: că, prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească pe locuitorii culți ai planetei la limba germană. Este misionarul a cărui operă a împins cultul acestei limbi pînă la pragul neverosimil al fascinației universale. Și tocmai de aceea nimeni, în secolul XX, nu a contribuit mai
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
să ceară tuturor traducătorilor lui Sein und Zeit din lume să-și povestească experiența pe care au trăit-o traducînd această magum opus. A urmat o lungă și minuțioasă muncă de contactare a traducătorilor, în cursul căreia Cristian Ciocan a reușit să-i convingă pe aproape toți de rostul unei asemenea întreprinderi. În fond era vorba ca fiecare să-și relateze propria aventură a traducerii, dar o aventură îmbrăcînd cel mai adesea forma chinuitoare și dureroasă a unei lupte lingvistice a
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
fiecăruia i se cerea să-și povestească încercarea prin care trecuse. O încercare ce nu fusese doar filologică, ci mai ales omenească. Și astfel, din cele 25 de limbi în care a fost tradusă pînă acum cartea, Cristian Ciocan a reușit să convingă 22 de traducători să pună pe hîrtia mărturia lor proprie. Rezultatul este o carte unică în felul ei, alcătuită din mărturisirile unor oameni care și-au petrecut ani de zile chinuindu-se la propriu - oscilînd între disperare și
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
În asemenea situație, am raționat eu, bazîndu-mă pe considerentele logice exprimate mai sus, femeia ar fi trebuit să dea semne de retragere, cedînd bărbatului locul" (p. 32). Combinația de tradițional și înaltă tehnologie care caracterizează viața japonezilor în epoca postindustrială reușește să îi producă revelații pînă și lui Kyiomi. Deși este pe jumătate japoneză, crescută fiind la Londra, ea continuă să se simtă un gaijin (străin) în țară Soarelui Răsare. Cu multă luciditate analizează Kyiomi diferențele dintre comportamentul său și cel
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
opera, așa cum, pe urmele lui Menuhin, o face acum Mariana Nicolesco cu liedurile sale. Departe de România, în timpul dictaturii ceaușiste, Mariana Nicolesco avea să se întoarcă în patrie după 21 de ani de absență, în 1991. De atunci încoace a reușit să stimuleze viața muzicală a țării, dedicându-se formării tinerei generații de artiști lirici, organizării de manifestări importante, ca Festivalul Liedului Românesc de la Brașov, orașul său, ori Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée de la Brăila, orașul natal al marii predecesoare
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
împlinirii vârstei de 60 de ani, Editura Institutului de Istorie Universală, 440 de pagini, volum realizat din inițiativa discipolului C. Marinescu (p. 324). Așezate cronologic, cele 283 de scrisori adresate de universitarii clujeni lui Nicolae Iorga din 1919 până în 1940 reușesc să reconstituie diagrama unei relații, dar și să reamintească efortul de construcție a unei puternice și durabile Universități în centrul Ardealului. Explorarea arhivelor Bibliotecii Academiei Române, valorificarea fondului personal Andrei Pippidi, selecția scrisorilor pe o temă majoră, redactarea unui aparat critic
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
cu soții Columbeanu... Haralampy, mie: -Ehe, știi tu, bade, ce e ăla reting ? Garantez că nu! Îi dau dreptate în timp ce privesc "Piața Divertis" (Antena 1) întrebându-mă: unde e, totuși, "Divertis"-ul din alți ani ? Dar, orișicâtuși, ei, componenții, mai reușind să salveze câte ceva în contextul "concurenței penibile" de care pomenea Președintele Băsescu cu ocazia descinderii la ședința Guvernului. ...Pe "Discovery" se transmite " Da Vinci Declassified"... Mare plictiseală! |ia habar n-au ce îngrășământ avem noi pentru creșterea ratingului! Ehe, de-
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
o mai reconstruiești, dacă ai cu cine; dezastrul constă în faptul că tot ce e valoros părăsește țara, iar gunoaiele intelectuale rămase nu au nici o posibilitate de a construi ceva performant. Democrația exclude embrionii unei viitoare tiranii, dar, dacă tirania reușește să se instaureze, degeaba plângem că am votat ca orbii. Problema noastră nu e Gigi Becali, țara fiind plină de vadimi, becali sau vanghelii, ci lipsa de educație și cultură politică a electoratului care poate vota așa ceva, specific oricărei societăși
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet" fâlfâie protector prin mai multe poezii, acoperind dragostea unor resuscitați Cătălina și Cătălin, purtând veșminte de in
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
române, aceasta este. Scriitori precum Mihail Villara sau Pavel Chihaia, autorii unor mai mult decât promițătoare romane de debut, s-au văzut aproape instantaneu trecuți la index (Mihail Villara, pseudonimul literar al fostului președinte al tineretului liberal, Mihail Fărcășanu, a reușit să părăsească țara înainte de instaurarea regimului comunist, a devenit un critic al acestuia la posturile occidentale de radio și, firește, referirile publice la persoana sa au fost interzise; Pavel Chihaia, după cum singur mărturisește într-o scrisoare către I. Negoițescu, a
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
bună anchetă care pornește de la întrebarea Ce v-ați autocenzura? realizează Marius Chivu. Ne-a amuzat răspunsul lui Ștefan Agopian: "Scriu atît de puțin, încît, dacă m-aș autocenzura, n-ar mai rămîne nimic". Urmează încă 21 de scriitori care reușesc să răspundă fiecare altfel: cîte capate, atîtea cenzuri. Frumoasă și lista din articolul Bestseller-urile mele de Simona Sora (cu titluri precum Despre Îngeri de Andrei Pleșu, Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu, Bietele corpuri de Sonia Larian etc.), precum și fraza
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
mai interesat de obținerea diplomei decît de valoarea tezei, ori raporturile dintre autor și îndrumător încremenesc într-o cordialitate rece și formală (din vina unuia, a celuilalt sau a amîndurora), ori profesorul e prea ocupat și prea puțin participativ ca să reușească a-l emula pe candidat să-și dea întreaga măsură. Dar există și cazuri fericite. Printre doctoranzii pe care i-ați amintit se află și doi scriitori importanți: Mircea Cărtărescu și Simona Popescu. Amîndoi se deosebeau de marea majoritate a
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
aproape cazna Simonei Popescu (pe care o admir și o îndrăgesc de cînd am descoperit-o cu ocazia unui extemporal, în anul II de facultate), de a-și inventa un mod de-a spune, pe măsură. Își dorea, și a reușit, printr-un efort tenace, să realizeze o articulare coerentă a exigențelor doctorale cu frăgezimea și spontaneitatea discursului autobiografic. Ceea ce am izbutit să fac în cazul acestor talente de prim ordin e extrem de puțin. Am poate meritul că nu le-am
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
am ținut jurnal. Ceea ce, însă, nu e adevărat. Deși am încercat, în multe rînduri, să-mi impun disciplina consemnării, dacă nu a semnificațiilor oamenilor ori evenimentelor cu care mă confruntam, măcar a datelor materiale ce-mi punctau existența, n-am reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să le modifice substanța. O prefer, desigur, pe cea din urmă, considerînd că unui bun diarist trebuie să-i cerem și autenticitate, și carismă. Că un jurnal reușit poate întruni ambele calități o dovedește Sebastian. Că acest lucru e posibil și în zilele noastre o arată, printre alții, Gabriel Liiceanu și, în felul său particular, Livius Ciocîrlie. Dispun, așadar, de o serie de însemnări disparate, făcute în cursul
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
au dovedit că sînt capabile să-și gospodărească mai bine resursele decît statul; în schimb, există suspiciuni în privința calității învățămîntului livrat mai ales de universitățile aflate în orașe mici din provincie; pe de altă parte, prea puține universități particulare au reușit să concureze universitățile de stat, oferind programe complementare ori alternative. În orice caz, va trebui să se ajungă la o egalitate de tratament între sectorul public și privat al învățămîntului superior.) O problemă esențială, care ar merita ea singură să
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
mi se părea ficțiune, realitatea era la București Doamnă Monica Heintz, ați plecat din România cînd vă pregăteați să dați la facultate, să vă alegeți o carieră. Educația din școală, semnalele pe care le primeați din jur vă spuneau că reușește cine muncește, sau dim potrivă? Nu îmi amintesc ca succesul să se fi evaluat numai în termeni de muncă sau nemuncă. În cadrul școlii, înainte de 1989, se vorbea mult și despre talent, inteligență sau inspirație. De altfel, școala, care a fost
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
fi evaluat numai în termeni de muncă sau nemuncă. În cadrul școlii, înainte de 1989, se vorbea mult și despre talent, inteligență sau inspirație. De altfel, școala, care a fost întotdeauna construită pe un sistem elitist și în care cei care nu reușeau erau prost cotați din punct de vedere uman (de către profesori și de către colegi), nu a fost niciodată strict axată pe obligația muncii. Cei care aveau note bune în clasă se numeau "tocilari"; și numai cei care în paralel cu notele
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
și la matematică, erau considerați "inteligenți". Este un sistem care mă uimește și astăzi prin faptul că este mai puțin egalitar și axat pe "etica muncii" decît cel din școlile vestice. Pe de altă parte, sistemul educațional încuraja ideea că reușește cel care studiază, ori studiul înseamnă în primul rînd muncă. Cum credeți că ar fi arătat profesionista Monica Heintz dacă-și continua studiile în România? Ar fi fost pregătită pentru o asemenea cercetare? Nu cred. Oricum în 1993 nu aș
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
România. Tocmai pentru că structurile sociale și economice nu sînt încă bine așezate și pentru că sînt atît de multe lucruri de făcut, eforturile sînt mai vizibile și îți dau mai multă satisfacție. Singura problemă cu eforturile e că deseori nu prea reușesc. Am avut șansa, însă, în septembrie 2005, să vizitez (scurt) Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, pentru că domnul Marian Preda, prodecan al facultății, mă invitase să prezint un film despre Republica Moldova. Sediul din Schitu Măgureanu arăta fantastic și proiecte științifice
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
procesul de conștiință lovinescian. A-l urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin care reușește el însuși să se cunoască". Conștiința critică lovinesciană se centrează pe câteva întrebări esențiale, ca forme de autoverificare. E. Lovinescu vrea să afle dacă sunt autentificate ideile critice de entitatea psihologică a autorului. Cercetează dacă acestea corespund fondului de sentimente
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp nu am mai știut nimic de acasă, de Amărăști. Toată grijă mea era să-l scot din țară pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iar distrugerea intimității, a nevoilor libertății Duhului s-au dovedit (prin Big Brother-ul mondialist) cumplite hiperbole: ceea ce, în comunismul stalinist, era doar testare a Estului European prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI, “mengelii” omenirii să aibă curajul de a ieși...intru aplicarea terestră a celor învățate, testate și “reușite”, în special în “poligonul românesc”. ...Firește, zona spirituală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]