2,855 matches
-
transcende într-un mod specific și ființa, și natura, și existența, și transcendența. De aceea, Dumnezeu nu este dincolo; El nu este realitate metafizică, ci realitatea pur și simplu. Discursul teologic vorbește de o libertate nelimitată a spiritului, libertate ce rezidă din adâncurile ființei noastre și care nu poate fi cenzurată întrucât este de origine divină. Această libertate interioară implică o luptă continuă între dorințele și aspirațiile de a acționa în favoarea virtuților creștine și între patimile și plăcerile lumești. Creștinul dispune
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și spirit care se relativizează; distincția între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chestiunea formulării se realizează în sinoade, plecându-se de la premisa absolut corectă sau, mai degrabă, de la un principiu că adevărul creștin este de natură conciliară și nu rațională. Prin urmare, dezvoltarea normală a învățăturii și a formulării juste a acesteia rezidă în gradul de normalitate al funcționării Bisericii. Permanența dezvoltării învățăturii și a formulării ei stă, de asemenea, și în relația ei organică cu Tradiția 3. Revenind la problema "înnoirii", se cuvine să facem câteva precizări importante. Înainte de aceasta, trebuie să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice ale existenței absolute: conștiința, rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și în "filosofia creștină", învățătura cu privire la demonstrarea existenței lui Dumnezeu este provocată inițial de dorința de a funda și a descoperi adevărul religiei, plecând
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ținînd cont de faptul că Moldova a fost orientată mereu spre Occident. Contemporaneitate naturală căci Bacovia este "o existență" ceea ce vrea să însemne a trăi în fiecare moment cu conștiința istorică a timpului său și de aceea temeiul poeziei sale rezidă în timp și în muzică. Or, la el s-a produs o mutație. La Max Picard omul moare în dezagregare, urîțit; în viziunile sumbre de sfîrșit de epocă ochii, gura se deplasează pe față după stadiul de dezumanizare, de descompunere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
inventarea" modernei liberal-democrații de masă - care, deja, începuse să se întrevadă în secolul al XIX-lea -, împreună cu "inventarea" tuturor principalelor tipuri de regimuri politice care se vor vedea de-a lungul secolului XX (mai ales regimurile totalitare și autoritare). Explicația rezidă în "simplul" fapt că politica, în secolul XX, capătă, definitiv, o dimensiune care era necunoscută în trecut: dimensiunea orizontală a participării maselor. Anticipată în câteva țări, în scurte momente, sau chiar pentru câteva decenii din secolul al XIX-lea, această
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
soluții "majoritare" la soluții "consensuale" sau viceversa, într-o mai mare sau mai mică măsură, ținând cont de numărul și caracteristicile dimensiunilor analizate. Diferența dintre soluția prezentată mai sus și tipologiile multiple constă în asemenea limita strategiei polare, limită care rezidă în considerarea doar a modelelor democrației (majoritar și consensual), lăsând deoparte soluțiile intermediare, care constituie majoritatea cazurilor concrete. Cu alte cuvinte, este extrem de important să determinăm când un caz e mai apropiat sau nu de modelul majoritar sau consensual, sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
autori ca "post-totalitarism" [a se vedea Linz și Stepan, 1996]. Diferența față de modelul precedent nu stă în ideologia în sine, deoarece, chiar și în regimurile naționaliste de mobilizare, ideologia poate fi (și este concret, în anumite cazuri) cea marxist-leninistă. Deosebirea rezidă în rezultatul (diferit) pe care această ideologie îl produce funcționând în contexte extrem de diferite. În primul model este vorba de țări ale căror elite au luptat mai întâi pentru independență, și, apoi, au fost nevoite să instaureze și să consolideze
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și partide. Interesele de grup sunt mai mult sau mai puțin organizate și active politic, dar au propriile resurse, sociale și economice. În mod similar, partidele au propriile lor baze, autonome, de putere, și păstrează controlul asupra adoptării deciziilor (care rezidă, în principal, în oportunitățile oferite de normele sistemului democratic elitelor de partid, dar și în caracteristicile funcționării sistemului de partide). Practic, partidele sunt în măsură să exercite un rol de selecție: grupurile și indivizii sunt astfel obligați să apeleze la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bună combinație posibilă pentru reconcilierea diferitelor interese, așa cum a sugerat, cu mulți ani în urmă, Lindblom (1959). Pe baza cercetării sale, se poate concluziona că acest tip de amestec pare a fi o parte inevitabilă a democrației. Explicația mai simplă rezidă în faptul că regulile democratice favorizează una sau mai multe forme de ancorare, dincolo de susținerea din partea elitelor politice. Ancorarea se traduce, de asemenea, prin continuitate și prin rezistența la schimbare: deși în termeni de "idealuri" democratice acest lucru poate fi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Dacă ar exista o deplină realizare a statului de drept și o aplicare efectivă a "Cartei de la Nisa" la nivel european, dar și în sistemul juridic din alte țări, atunci s-ar instaura condițiile pentru libertate și egalitate. Problema reală rezidă în implementarea efectuată în absența a două condiții de bază: legitimitatea acceptată pe scară largă la nivelul elitelor politice și al maselor și existența mijloacelor economice și administrative care să permită respectiva implementare. Sse reia astfel problema legitimității. Dacă în privința
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai importante drepturi sociale)87. Astfel, afirmarea concreta a acestor valori se lovește de rezistență nu numai din motive economice, ci și din alte rațiuni, pe deplin justificate. Explicația faptului că acele concepții care pun pe plan secund egalitatea rezidă în tradițiile culturale ale țării mai mult decât în opțiunile individuale este perfect întemeiată. Legătura dintre dimensiunile procedurale și cele de fond este evidentă. Modul în care afirmarea valorilor menționate se transformă în norme, instituții, sau, cel puțin, în practici
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
severe și erau mai frecvent polimedicalizate pentru diverse patologii asociate (cu medicamente dovedite a avea efecte protective cardiovasculare ca inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, sartani, statine, antiagregante pla - chetare). O altă explicație a acestor rezultate se pare că rezidă în modificarea statusului neuro‑endocrin al persoanelor cu exces ponderal, în sensul protecției oferite față de riscul de malnutriție în perioada postprocedurală, cu modularea progresiei remodelării cardiace postinfarct miocardic (secundară remodelării vasculare coronariene în caz de obezitate). Un alt mecanism propus
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
similar cu cel al unui individ de peste 75 de ani fără afectare renală. Acest risc este amplificat suplimentar de 3 ori la pacienții diabetici tineri cu uremie cronică [Held et al., 1991]. Explicația acestei mortalități foarte ridicate a uremicului cronic rezidă în faptul că acești pacienți sunt expuși timp îndelungat unor multipli factori de risc (vezi capitolul II). Mai mult decât atât, uremia cronică pare a fi, după date recente [Kennedy et al., 2001], un factor independent de risc cardiovascular, dezvoltarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
loc de aceea din Țara Românească, din timpul orânduirii feudale și al începuturilor capitalismului la noi. Nu e o întâmplare că Eminescu a putut descoperi în Donici un adevărat „cuib de înțelepciune”. Într-adevăr, valoarea și importanța lui Alexandru Donici rezidă tocmai în adânca legătură cu poporul. Folosind bogatul tezaur pe care i l-a oferit fabula lui I.A. Krîlov, Alexandru Donici a reușit să adapteze destul de strâns modelele la realitățile sociale românești ale vremii, impunându-se ca un autor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne [s.n.]"17. Deși privit cu suspiciune și supus cenzurii, poiesis-ul rămâne totuși o parte esențială a educație cetățenilor, pentru ca, observă Platon, procesul prin care cunoaștem adevăruri mai înalte, începe cu identificarea și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
domeniul de învățare considerat și profită de expunerea sistematică pentru a organiza și a restructura informațiile deja existente, dar lacunare și neierarhizate. Trebuie să admitem că, în general, aceste condiții nu sunt îndeplinite de publicul școlar al zilelor noastre (aici rezidă, fără îndoială, cauzele slabei eficiențe actuale a acestui model). b) Al doilea model aduce în discuție condiționarea și pedagogia behavioristă, fundamentată de cercetările lui Skinner, constituindu-se într-o tentativă de contracarare a modelului descris anterior. în esență, modelul de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
este un nod-releu al vieții și activității psihice. în cadrul sistemului psihic uman, interacțiunea tuturor elementelor sale componente este o condiție obligatorie, fără de care activitatea umană, adaptarea la mediu, crearea unor valori etc. nu ar fi posibile. Astfel, raportul gândire-limbaj-memorie atenție rezidă mai întâi în apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului ce permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, în ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Analizând specificul proceselor psihice la
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
factor care împiedică învățarea. în trecut, ele erau privite ca fiind probleme ce țin de persoană: aceasta era percepută ca având dificultăți sociale, emoționale, fizice sau intelectuale care împiedicau frecventarea unei școli normale. Concepția actuală admite faptul că dificultatea nu rezidă în interiorul individului, ci în modul de organizare a educației. Barierele în învățare pot fi clasificate astfel: * bariere în participare învățarea este împiedicată de factori structurali de tipul: sărăcia și subdezvoltarea obligă elevii și familiile acestora să se concentreze asupra satisfacerii
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
propuse de John Locke, Jean-Jacques Rousseau, dar și pe câteva din ideile formulate de Immanuel Kant10 în perioada criticistă, îndeosebi pe imperativul categoric. Rawls își pune propria concepție în antiteză cu utilitarismul. Pretinsa superioritate a teoriei rawlsiene în raport cu utilitarismul nu rezidă în compararea propozițiilor întemeiate pe observație, pe de-o parte, și a principiilor fundamentale ale teoriei, pe de altă parte. Rawls susține că ceea ce el numește judecăți avute în vedere 11 (considered judgments) confirmă teoria pe care o propune 12
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
atunci când acestea se dovedesc a fi incompatibile cu regulile general acceptate 16. Procesul de aducere în concordanță a judecăților despre inferențele particulare cu cele despre principiile generale ale inferenței, necesită câteva explicații suplimentare. Astfel, Goodman susținea că în concordanța obținută rezidă toată întemeierea necesară și totodată posibilă pentru principiile inferențiale care au rezultat 17. Stephen P. Stich abordează tezele lui Goodman din perspectivă pragmatistă 18. Stich arată că, în procesul descris de Goodman și preluat ulterior de Rawls, există trei aspecte
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
construit pe adevărul creștin: "Cultura noastră în ansamblul ei cel mai larg n-ar avea sens dacă am dori s-o amputăm de creștinism"13. Istoria creștină a Occidentului trebuie asumată; mai mult, "singura noastră posibilitate de supraviețuire umană mai rezidă în preceptul creștin al carității"14. Aproape paradoxal, dar în sensul ieșirii din religie (vezi Gauchet), occidentalii pot fi atei tocmai datorită revelației și dizolvării Ființei. Destructurarea hermeneutică a adevărurilor ontologice este o etapă în istoria revelației creștine, arată Vattimo
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ridicat cu multă vigoare împotriva vechii dihotomii "conținut" și "formă", care taie opera literară în două jumătăți : de o parte conținutul brut, iar de altă parte, o formă suprapusă, pur externă. *9 Evident, efectul estetic al unei opere literare nu rezidă în ceea ce se numește în mod obișnuit conținutul ei. Există puține opere literare care nu sunt ridicole sau fără sens când le citim în rezumat (rezumatul nu poate fi justificat decât ca metodă pedagogică) *10. Dar încercarea de a stabili
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de efectele istorice ale multor opere difuzate chiar în traduceri neinspirate. Sunetul poate reprezenta un factor important în structura unui poem, dar răspunsul că poemul este o succesiune de sunete este tot atât de nesatisfăcător ca și răspunsul care crede că poemul rezidă în pagina tipărită. Un al treilea și foarte curent răspuns la întrebarea noastră spune că poemul rezidă în trăirile cititorului. Poemul, se susține, nu este nimic în afara proceselor mintale ale diferiților lui cititori și este deci identic ou starea de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în structura unui poem, dar răspunsul că poemul este o succesiune de sunete este tot atât de nesatisfăcător ca și răspunsul care crede că poemul rezidă în pagina tipărită. Un al treilea și foarte curent răspuns la întrebarea noastră spune că poemul rezidă în trăirile cititorului. Poemul, se susține, nu este nimic în afara proceselor mintale ale diferiților lui cititori și este deci identic ou starea de spirit pe care o trăim sau cu procesul mintal care are loc când citim sau ascultăm un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]