KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spui? — Bineînțeles că nu! îl așezase pe Alexander în cărucior și stătea deznădăjduită, cu capul căzut și brațele încrucișate sub piept. El simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să plec de-aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
simți ca o victimă a unui accident teribil. Se gîndi: „Deja la jumătatea vieții și ce-am realizat? Ce-am făcut? Un fiu, doar, și acela mai mult al maică-sii. Pe cine-am ajutat eu vreodată? Pe nimeni, în afară de Rima, și am ajutat-o doar să iasă din încurcăturile pe care nu le-ar fi avut dacă ar fi fost cu altcineva. Nu am decît o nevastă și un copil. Trebuie să le ofer o casă, o casă sigură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o piață mare, pe care Lanark o cunoștea bine, deși era mai luminoasă și mai aglomerată decît și-o amintea. Se uită la statuile pe soclurile lor victoriene, masive și se gîndi că le văzuse înainte de a o cunoaște pe Rima. Piața era înconjurată de clădiri din piatră decorate din abundență, cu excepția celei la care se opri împreună cu Jack, care avea un zid de uși din sticlă strălucitoare. Deasupra acestora erau benzi alternative de sticlă și beton care acopereau douăzeci sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unui taxi care se pusese în mișcare în șirul de mașini. Taxiul opri la bordură și Jack sări în el. Lanark îl urmări cum dă colțul, apoi stătu o vreme simțindu-se slăbit și stînjenit. Se gîndea la Alex, la Rima și la soldați. Nu mai văzuse soldați înarmați pe stradă. în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru. — Unde locuiți? — La catedrală. — Catedrala e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
amîne. — Da. — Nu vreau... zise el tare, apoi ezită. Se gîndi la cartea de credit, la o casă cu trei camere, poate aproape de clădirea asta impunătoare. Poate că se va putea duce acasă la prînz să mănînce cu Sandy și Rima. — N-aș prea vrea slujba asta, zise el nesigur. — Nimeni nu o vrea. Cum am spus, e cea mai grea din cele pe care le avem. Dar o accepți? — Da, spuse Lanark, după o clipă. — Excelent. Domnișoară Maheen, vino aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-ne acolo, Cameron, apoi se lăsă pe spătar chicotind. Credeam că am dat peste o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut, la fel ca tine. — Regret, dar cred că sînt puțin confuz, zise Lanark. Rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ori de cîte ori încerc să scriu ceva plăcut, iese urît, poate pentru că dacă întinzi un deget ți se ia toată mîna. Dar ai fost de multe ori drăguț cu mine, nu ești un drac atît de negru. Cu dragoste Rima P.S. O să mă întorc să iau cîteva haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva pe care trebuie să i-l povestească Rimei, apoi își aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat, auzea din cînd în cînd clopotele catedralei bătînd ora. O dată bătu ora cinci și cînd se trezi mai tîrziu, bătea trei, ceea ce sugera că marcarea regulată a timpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Cum te simți? — Nu-mi placi, Sludden, dar oamenii la care țin depind de tine. Spune ce vrei. Da, imediat. Mă bucur că ai fost de acord să mă vezi, dar desigur, știam că o vei face. Și eu și Rima admirăm la tine autocontrolul instinctiv. Asta face din tine un om extrem de valoros. — Spune-mi ce vrei, Sludden. Sîntem bărbați moderni și inteligenți, la urma urmei, nu cavaleri care s-au înfruntat în turnir pentru dragostea unei preafrumoase doamne. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zonă intercalendaristică? Da, vei trece. — Nu mă va îmbătrîni? — Probabil. — Atunci n-o să merg. Vreau să fiu lîngă Sandy. Vreau să-l ajut să crească. — Te înțeleg, zise Sludden cu gravitate, dar dacă îți iubești fiul, dacă o iubești pe Rima, vei lucra pentru ei în Provan. — Familia mea nu e în zona de pericol acum. Locuiește cu tine. Sludden schiță un zîmbet îndurerat, se ridică și se plimbă prin dormitor. — îți voi spune ceva ce numai o singură persoană știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
opri în fața unuia dintre ele, cu felinare ornamentale metalice de modă veche instalate la porți. Sludden îl conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu un salon cu focul aprins, în care stăteau patru persoane sorbind cafea la o măsuță. Lanark îl recunoscu pe unul dintre ei. — E și Gilchrist acolo! zise el. — Bun. L-am invitat. — Dar Ghilchrist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în privința asta e de partea noastră, și e important să ne arătăm uniți în fața jurnaliștilor. Nu te teme, e unul dintre admiratorii tăi. Intrară într-un mic hol. Sludden luă un bilet de pe măsuța telefonului, îl citi și se încruntă. — Rima e-n oraș. Alex e sus, în camera cu televizor. Presupun că dorești să-l vezi pe el mai întîi. — Da. — Prima ușă la dreapta, la etaj. Urcă o scară îngustă, acoperită cu un covor gros și deschise încet o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
arme de jucărie din plastic. Pe o masă era întins un joc de monopoly, alături de cîteva desene. Alexander stătea pe brațul fotoliului din mijloc, mîngîind o pisică încolăcită în fotoliu și uitîndu-se la televizor. Fără să se întoarcă, zise: — Salut, Rima, apoi se uită în jur și spuse: Salut. Lanark se duse la masă și se uită la desene. — Ce reprezintă asta? — O floare tîrîtoare, o macara ridicînd un păianjen peste un zid și invadarea spațiului de diverși extratereștri. Vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Regret, dar presa se grăbește. — Sludden, o să ai tu grijă de el cum se cuvine? Sludden urcă două-trei trepte spre el și-i spuse: — Nu-ți face griji! Știu că mi-am făcut de cap cînd eram mai tînăr, dar Rima mi-a plăcut întotdeauna și am depășit faza aceea cînd doream schimbări. Alex o să fie în siguranță cu mine. Am nevoie de o viață de familie acum. Lanark îl privi cu asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se schimbase. Avea fața unui om onest, ușor disperat, a unei ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Te urci în aeronava ta pentru a te întoarce acasă, pentru că acum te gîndești la Unthank ca la căminul tău. Soarele răsare. Te precede pe cer și apăreți împreună deasupra centrului orașului la ora prînzului. Cobori și te împaci cu Rima, care s-a plictisit de Sludden. Sfîrșit fericit. Ce zici? Lanark își lăsase jos cuțitul și furculița. Dacă îmi dai un asemenea sfîrșit, zise el cu voce scăzută, voi considera că ești un om foarte mare. — Dacă îți voi da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
rămîne în Provan. Tu refuzi și te întorci în Unthank, unde peisajul se înclină într-un anume unghi, rebelii atacă turlele cu ceas și aproape tot orașul e în flăcări. Membrii comitetului sînt linșați, Sludden a fugit, tu stai cu Rima pe culmea necropolei și urmărești turme de guri care mătură străzile ca umbrele unor păsări uriașe, devorînd populația pe măsură ce trec. Brusc se produce un cutremur. Dintr-odată orașul e inundat de mare, vărsîndu-se prin alei pe coridoarele consiliului și institutului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu o expresie încurcată, căută printre hîrtiile din pat și, în final, luă una și zise: — Imposibil, uită-te aici. Am sumarul celor nouă sau zece capitole pe care nu le-am scris încă. Dacă-l citești, vei vedea că Rima n-are timp să nască în catedrală. Pleacă prea repede cu Sludden. Cînd vei ajunge la catedrală, zise Lanark cu răceală, o vei descrie cum naște și mai repede. Iluzionistul îi aruncă o privire nefericită. — îmi pare rău. Acum îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nelegiuri ale Angliei victoriene. îVezi și MacDONALD) KOESTLER, ARTHUR Vezi nota 6. LAWRENCE, D. H. Vezi nota 12. LEONARD, TOM Cap. 50, par. 3. „Așteaptă puțintel, drăguță“ este un Plagin al poemului The Voyeur. Cap. 49. Recviemul generalului Alexander pentru Rima este un Plaglit al poemului Placenta. LOCHHEAD, LIZ Cap. 48, par. 25. Descoperirea androidului de către Zeiță este un Plagdif al The Hickie. îi șoptesc îmi pare rău oglinzii cînd văd semnul pe care l-am lăsat adineauri iubindu-te. Ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
deloc; cel puțin, ele arată că pămîntul există“, este furată din The King of Poetry I Want. MacDONALD, REVEREND GEORGE Cap. 17, The Key este un Plagdif al poveștii victoriene pentru copii The Golden Key. Călătoria lui Lanark și a Rimei prin cîmpie din cap. 33 este, de asemenea, legată de poveste, ca și moartea și nașterea eroului la jumătatea drumului îvezi și KINGSLEY) și procesul îmbătrînirii întîmplătoare a oamenilor cu o rapiditate spectaculoasă într-un spațiu scurt al paginii. MacDOUGALL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]