3,363 matches
-
că secvențele poetice de aici pierd puțin prin scoaterea din contextul editorial ,familiar" inițial. Altfel, poemele Spiralei reciclează kitsch-ul și forme poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
și tranziția la măcelăria de piață ("fudulii de bișnițar,/ organe de bivolar, / chiftele de marinar,/ tocăniță de maghiar,/ costițe de preșcolar...") și nici poeme ca Veta cu racheta sau mult prea lunga Baladă a Caporalului M. Ilie. în schimb, câteva "rime duioase", precum Pisicuța, Haiku felin, Cu satârul ridicat, pot fi citate ca adevărate capodopere ale genului: "Cu satârul ridicat/ mama m-a întâmpinat/ și duios m-a întrebat/ că de ce-am întârziat./ Eu i-am spus adevărat,/ însă dânsa
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
formală pentru sonet și în general pentru procedurile clasice și neromantice, este premeditată, poetul mărturisindu-și memorabil predilecția muzicală: "Lipsa de muzică deprimă,/ strigătul nud e un simplism/ și-n drumul dur spre alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim) nu evită dificultatea convocării în comuniune a unor pilde, figuranți sau figuri retorice din filosofia platonică, Biblie sau eresul românesc, și nici omagierea aproape idolatră a geniilor tutelare ale poeziei române, de la
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
este de neconceput. Că el, în spirit, nu va tăcea un secol și, iată, un an, este o altă poveste. Mă mai opresc la maestrul epigramei, Cincinat Pavelescu, cel care i-a atras atenția lui Caragiale cu dibăcia lui la rime... imposibile. Pe Caragiale l-a văzut „în seri neuitate” ca pe o „fântână luminoasă”, as al paradoxului, susținând azi una și mâine alta, cu egală vervă, fiindcă în artă contează numai talentul, tendințele sunt amănunte. E cunoscut episodul în care
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
obsedează o serie de întrebări. Dacă s-a tot scris despre subiecte, teme, motive mari și poezia și-a permis în sfârșit să fie și minoră, până unde se poate merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie cu rimă, ritm și alte reguli prozodice stricte, cât de late, lungi, prozaice pot deveni versurile? Dacă materialul lexical poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
oarecare. Bunăoară, scrie Eminescu: "ea frumoasă și el tînăr". Culege Topârceanu, din folclorul urban al unei vremi contemporane tot atît nouă, cît lui: "Și din prima noapte s-au simpatizat/ Ea era frumoasă, el era bogat". Cade din drepturile de rimă varianta titrat, fiindcă "un titlu academic nu mai însemnează azi mare lucru". Tinerețea, comentează malițios același, "e mai de grabă un indiciu de permanentă jenă financiară (și femeile au cam început, încă de pe vremea lui Eminescu, să miroase acest trist
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
fără titlu, fără nimic spectaculos, deocamdată, dintr-un poem compus din bucățele. "De trei ori am conjugat/ tăcerea,/ zămislindu-se doar dintr-un poem,/ Un anotimp fiind prea simplu/ Să exiști, dar să nu fii/ Același vers fugar,/ Absent de rimă". Acest ultim vers credem că este incorect, imprecis, cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
vers credem că este incorect, imprecis, cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând subtil clipa". Deocamdată, spuneam, nimic
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând subtil clipa". Deocamdată, spuneam, nimic spectaculos, autoarea parcă nu are suflet de pus la bătaie cu pasiune și culoare. Așteptăm să faceți un pas semnificativ și să ne bucurăm de el. (Mihaela Mocanu Gâlcă, Bacău) * V-am promis și
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
lacrima,/ peste pleoapa stângă/ a verbului"; Ai falsificat lacrima/ dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria dublă a înserării,/ așteptând sentința metaforei,/ arcuind odraslele din clipă."; "}i-e sete, ți-e nimic,/ doar din nimic./ }i-e aceeași silabă,/ Zămislind ochii pierduți/ în amurg. }i-e nimic dintr-un/ singur nimic,/ decupând lacrima."; " Simulând
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
Simulând scoica,/ vei întocmi dosar penal/ cuvântului de pe raftul de jos./ Vei incinera anotimpul,/ plătind un preț dublu/ tăcerii din silabă."; " Pericol de abdicare/ a ploii de la silaba/ din tăcere, audiind același martor,/ conjugând versul."; " Vei întocmi raport silabei,/ dedublând rima ultimei scoici. Aceeași sete devorând/ înserarea, descătușând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declarația/ de dependența a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; " Dedic neliniștea/ unui
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de Sardanapal și de Midas, legături improbabile, surprinzătoare, dar nu atît de extreme încît să nu placă. Din cînd în cînd, capriciul unui ritm, al unei rime. Transcriu, pentru veselia lui gratuită, în pas săltat, arătînd că știe carte - avangarda e culturală, sau nu e deloc - și se știe și juca, Madrigal-ul pentru Melanie Maxy: "Lasă luna grîul să și-l depene/ eu, totuși, doamnă, vă
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
se întorc, în aceeași logică a alăturării, la comparații. Care, vrute șocante, nu reușesc decât să fie nedezmințit frumoase: "mâna întră'n repaos ca'ntr'un han călătorul." (II). Mărgele cu ața tăiată, ciocnind, una cîte una, timpanul dedulcit la rime: "Crepusculul se'ncrustează în bufniță, în fluer,/ Prevestitoarea întârzie în tâmplă, rotește în turlă,/ Cu fundele distanței mărite prin cristaluri,/ Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului/ Și anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în armură." (VII). E un
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless waist./ Three petunias, full of grace,/ Voice with charm their rue,/ While they chatter: ' In this case,/ Girls, what shall we do?' ." Fără îndoială, orice traducere este o lucrare perfectibilă. Uneori rima din engleză șchioapătă, nu are ușurința originalui, precum în aceste două strofe din Rapsodiile de toamnă: "An accacia watched the braes,/ Like a banner, staunch;/ All his leaves, like tiny scales,/ Bristled on a branch./ Later on, a magpie, who
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
acoperă circuitele și sârmulițele roboților bleg-nevrotici peste care se visează înscăunat domnul Stolojan. Mă trec sudorile spaimei în fața unor astfel de viziuni articulate cu toată încruntarea de care e capabil fostul premier al lui Iliescu, pentru care liberalismul e doar rima scrâșnită a coloanelor de cifre aliniate ca la armată. Marea problemă a candidatului liberal e că fiecare propoziție a sa îl îndepărtează de cei care-l aud. Cei care pricep pentru că-l pricep, cei care nu pricep pentru că nu-l
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
înfiripase deja venind stârnită de un fluture / suav / oprit pe-un / fluture în doliu // a fost moartea razantă / care trecu / și nu te găsi // Pe mâine". (Moartea razantă). La marginea inferioară a acestor exerciții de jovialitate se află jocurile de rimă, o detentă fonică, indicînd un absurd minor. E aspectul cel mai modest al producției în cauză: "Între Est și Vest / un tampon de azbest // Un copil născut din incest / S-ar putea ca acest // text impulsiv să fie un rest
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
cu Spiritul suprem. Aceste exerciții au o alcătuire riguroasă, izvorâtă din necesitatea disciplinei interioare care dictează "regulile de zbor". Se remarcă, pe de o parte, aspectul formal al poemelor, concepute după regulile prozodiei și ale formei fixe (sonetul), ritmul și rima fiind esențiale în concentrarea și stilizarea emoției, dar și în crearea muzicii care acompaniază ascensiunea. Pe de altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
străin, c-un gest tomnatic." Aspectul grafic al textului subliniază scindarea - cu atît mai puternică în plan simbolic cu cît afectează chiar numele divinității. Sînt însă și factori care acționează în sens contrar, atenuînd ruptură formală: în primul rînd lipsa rimei între versurile 1 și 3 (există totuși o asonanta, a vocalei "u", menținută și în strofa următoare), ceea ce permite o lectură continuă a catrenului că un distih; în această interpretare, încălcarea persistă, dar e mai puțin gravă, căci apare în
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
dacă tot vrei să o ții cu neologismele atunci eu aș spune extirpată sau eviscerată". E recomandată evitarea repetițiilor de cuvinte sau procedee ("inversiunile prea abundente dau impresia de banalitate. Și folosești prea multe inversiuni"). Formele tradiționale de ritm și rimă nu sînt deloc disprețuite, ba chiar primesc aprecieri ("ritmul si rima sunt impecabile") și sugestii. Toate aceste observații sînt implicite dovezi ale importanței acordate formei, expresiei, limbii. Discuțiile despre conținut sînt în minoritate - "ce sentimente redau poeziile"; Nu am înțeles
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
cu el, în roman, o teribilă pică pe cuvinte. Pe vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate coarne, se joacă-n fel și chip cu firava lor dantură, ba le mai pune și ceva plombe latinești, rime, poezii scoase din uz și remaiate, dantele. Așa că nașterea parodiei se ,comite" pe o cergă pestriță, făcută din bucățele scrise cu evidenta plăcere a paradoxului, a aluziei glumețe, a dezmințirii cultului strămoșilor. Nimic nu-i făcut să lege altfel decît
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră, deoarece însăși opera literară ia forma unei «mari sintagmatici»” (p. 17). Că metoda e, totuși, flexibilă, o dovedește faptul că în preliminariile secțiunii secunde
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
spiritului, păstrîndu-și, însă, întreaga sa autoritate materială și demnitate formală, în cea de-a treia etapă, mai exact în imediata noastră contemporaneitate, el este recuperat, ca formă reziduală, din chiar proximitatea neantului. Derizoriul și fragmentarismul contemporaneității își găsesc, așadar, o rimă perfectă în încercarea artistului de a construi propria sa lume din elemente ale hazardului, din așchii, din bucăți, din ipostazele perfecte ale nimicului. Lemnul astfel recuperat fizic, dar fără noblețea inițială și fără prestanța lui materială consacrată, suportă, simultan, și
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
Bianca Drăgușanu și Victor Slav, la un pas de moarte Bianca nu a dezvăluit niciodată numele ei întreg, semn că nu prea este mândră de prenumele Anca Bianca. Nici sora sa, Oana Roxana, nu a scăpat de un prenume cu rimă.
Numele ciudat al Biancăi Drăgușanu, pe care nu îl știai by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72472_a_73797]
-
dă intelectualii ăștia trimbulinzi. românești este la fel ca și lumea în care trăim. Păi cum ar putea fi altfel? Și cum mass-media din România par să cadă în imund precum într-o hazna fără fund (am făcut, cumva, o rimă - și nu ne-am dat seama?), la fel face și vectorul publicitar insertat în media. La așa media/la așa presă, așa reclamă. Manele. Manele ale gustului nostru. De ce cad reclamele românești în derizoriu din ce în ce mai mult? E criză și de
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
în efluvii de nume, simboluri, jocuri de cuvinte, culori, figuri exotice, fie se angajează în labirintul de semne, cu riscul rătăcirii, al eșecului decriptării, cu inevitabilul și supărătorul „stop joc“. Horia Zilieru își construiește poemele, începînd chiar de la tiparul sonetului (rime alternate, ritm iambic/endecasilabic, două catrene și două terțete, vers din unsprezece silabe, nuclee tonale etc.), le lucrează și nu se lasă ademenit de cîntecele de sirenă ale „inspirației“ și improvizațiilor de tot felul; între poeții care citesc înainte de a
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]